Povestea Slujitoarei, de Margaret Atwood – o distopie frapantă

Povestea Slujitoarei

Margaret Atwood

Titlul original: „The Handmaid’s Tale”

Traducere: Diana Marin-Caea

Editura: ART (Colecția Cărți Cult)

Anul: 2015

Număr de pagini: 401

   Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood literatura universala.

Născută în 18 noiembrie 1939, în Canada, Margaret Atwood este o renumită scriitoare care abordează nu doar poezie, eseu și roman, ci se implică în literatură și în calitate de critic.  De-a lungul carierei sale, câștigă numeroase premii literare și este fondatoarea unei organizații non-profit, „Writers Trust of Canada”. Opera sa este tradusă în peste 40 de limbi și asta cred că spune totul despre impactul unei opere literare.

Ca genuri, publică atât romane istorice, dar și de ficțiune, însă în cele ce urmează o să vă scriu despre un roman distopic, „Povestea Slujitoarei”, publicat pentru prima data în 1985. În anul în care a văzut lumina tiparului, romanul a câștigat primul său premiu – „Governor General Awards”, iar doi ani mai târziu, în 1987, sosea o altă recunoaștere, un premiu „Arthur C. Clarke Award”.

Să vorbim acum despre carte… iar pentru asta, o să vă spun mai întâi că pentru mine, fiecare carte e o ușă care-mi permite să pătrund într-o lume, în viața și în gândurile cuiva. „Povestea Slujitoarei” nu e doar o poveste… e o realitate care te absoarbe, te ține prizonier și te eliberează abia atunci când ai ajuns la finalul cărții. Te face să simți gustul durerii și al neputinței, al deznădejdii, dar mai presus de toate… citind rând după rând, devii recunoscător că normalitatea lumii în care trăiești este confortabilă și se asortează caracterului tău și al celor din jurul tău.

Suntem undeva în anii ‘80, iar președintele Statelor Unite este ucis de fundamentaliști. Îmi și imaginez America anilor ‘80, cu evoluția tehnologică în plină ascensiune… și dintr-o dată, tot ceea ce era stare de normalitate până atunci, devine, prin noile legi și reguli, interzis. Se instalează, deși mai bine zis e „se impune” o nouă stare, pe care cei de la conducere o numesc „normalitate”.

Pentru că în urma războiului, multe teritorii fuseseră poluate, numărul nașterilor era din ce în ce mai mic. A avea un copil era un lux… Se formează comunitățile cu gospodării, fiecare având un Comandant. Totul se desfășoară sub ideea de Dumnezeu, de credință. Are loc o resetare a valorilor. Femeile nu mai au voie să lucreze, mai mult decât atât, sunt împărțite în categorii, în funcție de rolul îndeplinit. Puteai fi o Nonfemeie, o Marthă, o Mătușă sau o Soție… însă povestea aceasta este a „Slujitoarei”.,. despre al cărei rol veți afla citind cartea. Mărturisirea slujitoarei începe șovăielnic, ca și cum ar povesti cuiva, dar cu teama de a nu fi trădată. Inițial, crezi că este împăcată cu ceea ce trăiește, dar mai apoi, căpătând parcă încredere în tine, filă cu filă îți mărturisește deznădejdea, iar disperarea sa devine tot mai evidentă. Faptul că a fost pur și simplu smulsă dintr-o realitate care implica familie, copil și un stil de viață tipic anilor ’80, explică frământările și trăirile sale.  Noua lume, unde e privată uneori chiar și de cuvinte, îi permite să se bucure doar de libertatea de a-și folosi imaginația, de a gândi, de a se hrăni din clipe reale, din trecutul său frumos.

„Noaptea e a mea, timpul îmi aparține, pot să fac ce vreau atâta timp cât nu fac zgomot”.

Imaginile conturate de autoare frapează câteodată, prin contrast: „Vremea a rămas în continuare bună. E aproape ca în iunie, atunci când ne scoteam rochiile și sandalele și ne duceam după înghețată la cornet. Au apărut trei cadavre noi pe Zid.”

Faptul că slujitoarea – Offred pe numele primit după ce se instalase noul regim – își amintește totul din viața sa dinainte, e atât de dureros, încât îți vine să citești acoperit cu o pătură de lână. Odată ce ai trecut de primele pagini, ai intrat și tu  în poveste. Ești martor la ceea ce i se întâmplă lui Offred, dar te afli în imposibilitatea de a face ceva pentru ea. Și ea știe asta: „Va trebui să mă iertați, sunt o refugiată din trecut”.

Uneori, Offred pune ceea ce i se întâmplă, pe seama visului și speră să se trezească din nou la viața de dinainte: „În fiecare seară, când mă duc la culcare, îmi spun: De dimineață o să mă trezesc la mine acasă și lucrurile au să fie la fel cum erau. Însă nici în dimineața asta nu s-a întâmplat așa”.

Fiecare rând e o permisiune de a pătrunde în cele mai fine detalii ale gândurilor lui Offred. Știm totul despre ea, dar nu pot să spun că acesta este un privilegiu, ci mai degrabă, o povară. Simți o greutate pe suflet, de parcă o parte din neputința și din chinul ei s-ar fi transmis ție, iar la final… nu, n-o să suflu nici o vorbă despre final!

Scenele din realitatea nouă în care este forțată Offred să trăiască îi permit să analizeze viața sa de dinainte, unde credea că avea probleme: „Credeam că avem atâtea probleme! De unde să știm că eram fericiți?”. E poate cea mai elocventă, dar și cea mai frapantă frază care relevă drama și suferința prin care trece Offred.

Deși la început poți fi tentat să crezi că e doar o mărturisire a durerii, romanul ia turnura unui thriller psihologic, cu scene erotice, cu scene horror, cu tente ironice, toate acestea descriind o poveste de viață frapantă.

Ce mi-a plăcut… mi-a plăcut că m-a prins repede și, timp de două zile am fost prizonieră între coperțile cartonate, unde titlul scris cu roșu, ușor scos în relief, tronează deasupra unui personaj feminin căruia, deși i s-a întâmplat ceva îngrozitor, nu încetează în a spera și a găsi resurse de a merge mai departe.

Din punctul meu de vedere, romanul e unul fascinant. După ce îl citești simți nevoia să te plimbi, să respiri și să recunoști că ești un privilegiat pentru că parte de o viață în care libertatea nu îți este reprimată.

Îl recomand celor care preferă drama psihologică, romanele frapante, poveștile de viață fascinante, celor care preferă distopiile.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Autor: Rodica Puşcaşu