Puiul de cuc – Camilla Läckberg – Editura Trei – recenzie

Titlu: Puiul de cuc
Autor: Camilla Läckberg
Nr. de pagini: 452
Titlu original: Gökungen
Limba originală: suedeză
Traducere: Cristina Ekholm
Anul apariției: 2024

  “Puiul de cuc este al unsprezecelea roman din seria Fjallbacka

  Două evenimente cumplite cutremură Fjallbacka. Un fotograf cunoscut e găsit ucis cu brutalitate într-o expoziție. Insulița unde se retrage să scrie Henning Bauer, laureatul premiului Nobel pentru literatură, devine scena unei tragedii sângeroase. Greu de crezut că aceste incidente nu au legătură, mai ales că fotograful și scriitorul erau printre fondatorii misteriosului club exclusivist numit Blanche. Ancheta lui Patrik Hedstrom pare blocată, în timp ce Erica Falck face cercetări în legătură cu uciderea unui transsexual la Stockholm în anii 1980. Și începe să înțeleagă că umbra păcatelor din trecut ajunge până în prezent.”

“Camilla Lackberg face portretul încă unui sistem patriarhal, folosind ca fundal asocieri cu Academia suedeză, lumea culturală și abuzuri trecute sub tăcere (…) Puiul de cuc este sângeros și înspăimântător, te fascinează fără încetare (…) Categoric una dintre cele mai bune cărți ale lui Lackberg și, deși sinistră, poate e și una dintre cele mai răutăcioase/ amuzante cărți de suspans.”(Skanska Dagbladet)

“Un nou volum fascinant din seria Fjallbacka, foarte dens și incitant.”(Allas)

  O poveste interesantă, plină de adrenalină, în care evenimentele sunt urmarea incidentelor din trecut.

  Sfârșitul de săptămână pe insula Fjallbacka debutează cu o petrecere cu ștaif. Elisabeth și Henning Bauer aniversau 50 de ani de căsnicie și hotărâseră să adune familia și prietenii foarte apropiați pentru a sărbători. Mai aveau un motiv, știut momentan doar de ei doi, Henning era propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură al Academiei Suedeze.

  Louise, nora lor se ocupă de organizare. Ea era căsătorită cu fiul lor Peter, și-i creșteau împreună pe fiii acestuia, Max și William. Lucra cu cei doi și la clubul Blanche. Atunci când Cecily, prima soție a lui Peter murise în accident, Louise fusese acolo ca un umăr solid pentru el și copii. Mașina care o lovise pe Cecily dispăruse și vinovatul nu fusese găsit. Celălalt fiu al familiei, Rickard, și soția lui, Tilde, erau doar niște profitori, el santajand lumea pentru bani, fără să-și ia vreo răspundere.

  “Blanche” misteriosul club, fondat de Elisabeth și Henning Bauer, cu prietenii lor Ole și Susanne Havland și Rolf și Vivian Stenklo, era un club exclusivist, numai pentru scriitori. Avuseseră loc unele incidente, urgent acoperite și ținute sub tăcere.

  Prietenii-gașca erau și ei invitați, la fel ca Erica Falck, scriitoare și ea, care locuia pe insulă cu soțul ei Patrik – polițist. Toată lumea aștepta cu nerăbdare petrecerea, dar și expoziția de fotografie a lui Rolf, care urma peste câteva zile, expoziție despre care nici prietenii nu știau prea multe. De data asta Rolf este extrem de secretos, nici măcar soția lui nu știa ce expune și pe ea o ținea la distanță, spunând că are o surpriză.

   În seara petrecerii Rolf anunță că nu merge și rămâne singur la galerie, afirmând că e timpul ca lumea să vadă pozele din această serie. Doar că în acea seară Rolf este ucis, se crede inițial că a fost un jaf și poliția începe cercetările.

  Vivian, soția lui Rolf, are totuși o bănuială că expoziția ar fi fost despre Lola și că pe cineva deranja apariția pozelor. Ea îi spune Ericăi ce știe, rugând-o chiar să afle adevărul, mai ales că până să fie scriitoare ea fusese reporter de investigații.

  Rolf voia să expună două poze în special, intitulate una Vinovăție cealaltă Nevinovăție. Una era un portret superb al Lolei, cealaltă n-o văzuse nimeni până acum.

  Dar cine a fost Lola și ce legătură avea cu Rolf?

  Lola era un transsexual care fusese ucis în anii 1980 în Stockholm. Lucra la un bar Alexas, un loc de întâlnire mai ales pentru cei cu orientări sexuale diferite. Era greu să găsești, în acei ani, un astfel de loc, și să trăiești cu prejudecățile celorlalți în privința ta. Aici îi cunoaște pe Rolf și prietenii lui și este acceptată în grupul lor. Lola își creștea singură fiica adorată, pe Pytte, scria în niște caiete albastre, despre care ceilalți credeau că sunt jurnale. Deși respinsă de propria familie era fericită cu prietenii pe care-i avea. Sora Lolei îi mai căuta, mereu gata să critice, să judece, dornică să ia copila s-o crească. În ultima perioadă Lola se îndrăgostise, găsise un om care o iubea și o accepta, dar țineau totul secret pentru că el era căsătorit și ar fi distrus prea multe vieți. Dar în acel an Lola și Pytte mor într-un incendiu. Oare?

  Rolf știa câte ceva despre caz, surprisese și niște imagini, iar acum, aflând că e bolnav incurabil, voia să expună pozele care spuneau adevărul. Rolf avusese și el o mare și neștiută iubire, pe Elisabeth, cu care avea și un fiu, căci Rickard era al lui. Ținuseră și ei totul secret pentru că ar fi distrus viețile tuturor.

  Elisabeth se ocupa de editura familiei ei, Henning își schimbase numele după cel al soției și devenise un scriitor citit și publicat.

  Ce legătură putea exista între uciderea lui Rolf și moartea Lolei de acum 30 de ani?

  Asta voia să afle și Erica în urma sugestiei soției lui Rolf. În timp ce Patrik și echipa cercetează moartea lui Rolf, Erica pleacă la Stockholm să încerce să afle mai multe date despre Lola și moartea ei.

  Dar pe insulă are loc o nouă crimă oribilă, Peter și băieții sunt uciși în timp ce dormeau. În noaptea aceea Louise adormise pe canapeaua părinților lui. Toată lumea este bulversată și distrusă, inițial este bănuit Rickard, dar probele nu sunt concludente.

  Între timp Erica își caută contactele de pe vremea când era reporter, reia dosarul uciderii Lolei de la început, discută cu prieteni, colegi, cunoscuți, ofițeri de poliție, și chiar îl roagă pe actualul legist să reia dosarul autopsiei de atunci.

  Spre surpriza tuturor cercetarea legistului aduce noi lămuriri, dar și multe întrebări.

  Lola nu murise din cauza incendiului, avusese o lovitură la cap și două gloanțe în corp care i-au adus moartea. Cele două gloanțe proveneau din același pistol cu care fuseseră împușcați acum Peter și băieții. Apoi o altă surpriză: copilul care murise sufocat în apartamentul în flăcări nu fusese Pytte ci un băiat.

  Cine era băiatul? Ce se întâmplase cu copila?

  Cazurile ajung să fie cercetate împreună, pentru că acum polițiștii sunt convinși că există o legătură puternică între trecut și prezent. Moartea cumplită a părinților Louisei pare a adânci misterul, dar aduce și explicații.

  Cine a ucis-o pe Lola? De ce? Cine era băiatul mort în incendiu? De ce nu se știa nimic despre el? Ce s-a întâmplat cu Pytte? Ce s-a întâmplat cu caietele albastre ale Lolei? Cine l-a ucis pe Rolf? De ce? Cine și de ce i-a ucis pe Peter și băieți? Cine și de ce i-a omorât pe părinții Louisei? Cine a fost vinovat pentru moartea lui Cecily? Ce se întâmplă cu Louise? Ce se întâmplă cu Henning? De ce nu mai poate scrie? Ce se întâmplă cu Elisabeth?

  Veți afla toate răspunsurile și explicațiile citind cartea, pentru că până la urmă se dovedește că problemele din trecut îi urmăriseră pe protagoniști până în prezent. Că viața pe care au crezut că și-au făurit-o, ascunzând lucruri sau rezolvând cu cruzime unele aspecte, s-a dovedit doar o himeră.

  O să vă placă cartea cu toate poveștile ei, cu dramele și intorsaturile de situații, cu întrebările și răspunsurile ei.

  Iată și câteva păreri avizate:

  “Seria Fjallbacka este caldă și umană în comparație cu tușele întunecate și crimele sălbatice. Erica Falk este o eroină pe măsura Annikai Bengtzon, a lui Martin Beck sau Kurt Wallander.” (Helsingborgs Dagblad)

  “Lackberg are un simt de observație deosebit și o pasiune pentru stări sufletești, personaje, dialog, detalii și intrigă captivantă care au făcut-o Regina genului crime. Și confirmă 100%. Iar noua ei carte, Puiul de cuc, din seria Fjallbacka, nu este o excepție.” (BTJ)

 “E clar că Lackberg s-a distrat de minune când s-a întors în Fjallbacka. Ca autor, s-a dezvoltat mult în cele aproape două decenii care au trecut de la debutul ei și face deja parte din istoria genului crime suedez. “(Tvedestrandsposten)

  “Lackberg are un stil narativ impecabil, o energie care te împinge să citești mai departe. Și nu în ultimul rând, cititorul ajunge să țină la personajele ei, și la cele care apar cu regularitate, și la cele pe care le întâlnește de la carte la carte.”( Adresseavisen)

Recenzii cărți

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Puiul de cuc

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu