Restul e tacere de Carla Guelfenbein

Restul e tăcere, de Carla Guelfenbein

Editură: Litera

Număr de pagini: 256

Titlul original: „El resto es silencio”

Colecția: Buzz Books

    De cele mai multe ori un cititor dorește ca prin intermediul lecturilor sale să se detașeze de cotidian și să pătrundă în lumi la care în mod normal nu ar avea acces, poate chiar să descopere tainele unei noi culturi. Vrea să traiască o experiență neobișnuită, să simtă ceva ce nu a mai simțit niciodată sau pur și simplu să retrăiască o amintire ce îl poartă spre un eveniment din trecut de care îi era dor. Pe astfel de cărări vă poartă lecturile voastre, punându-vă față în față cu sentimente sau situații ce vă aduc fericire și speranță sau vă scot la iveală adevăruri dureroase pe care ați ales să le ascundeți în mod conștient într-un colț întunecat al minții. Noua carte a autoarei Carla Guelfenbein (distinsă în 2015 cu Premiul Alfaguara pentru romanul său „Cu tine în depărtare”) intitulată „Restul e tăcere” se încadrează cu succes în cea de-a doua categorie menționată mai sus. Această scriere vă va purta într-o călătorie dramatică prin viața membrilor unei familii din Chile, ce sunt măcinați de teamă, lipsă de comunicare și tendințe depresive.

    Romanul spune povestea familiei Montes, alcătuită din Juan (tatăl), Alma (mama vitregă), Tommy (12 ani) și Lola (7 ani). Cei patru trăiesc în Santiago, Chile și chiar dacă par fericiți, în realitate unitatea familiei este măcinată de incertitudini, neîncredere, teamă și lipsă de comunicare. Încă de mic Tommy a fost diagnosticat cu o boală rară de inimă, fapt ce l-a supus la numeroase operații și i-a răpit în același timp șansa de a fi un copil normal. Dar maladia nu l-a afectat doar pe el, ci și pe părinții săi. Dacă Juan s-a specializat în cardiologie pentru a încerca să-l ajute, Soledad, mama sa, a fost de-a dreptul dărâmată să-și vadă fiul într-o situație aparent fără scăpare. Astfel că, negăsind alinare și înțelegere în brațele soțului, care a încercat să-și mențină tot timpul tăria, alunecă încet, încet în depresie și ajunge să se sinucidă. Lăsat singur cu un copil bolnav și măcinat de mustrări de conștiință, Juan se refugiază în muncă până când o cunoaște pe Alma în Barcelona și reușește să-și reconstruiască treptat viața. Însă când este pus față în față cu cazul unui băiețel de 12 ani foarte asemănător cu al propriului fiu, rănile trecutului încep să sângereze din nou și îl determină să se închidă în el. Atitudinea lui rece și distantă o îndepărtează pe Alma care, simțindu-se singură, cade în ispita unei iubiri din trecut. În timp ce părinții săi sunt mult prea preocupați de propriile probleme, micuțul Tommy află adevărul despre moartea lui Soledad, fapt ce îi zguduie din temelii tot universul. Neavând prieteni și simțindu-se trădat de propriul tată, decide să înceapă o anchetă pe cont propriu pentru a afla mai multe informații despre eveniment. Când fiecare membru al familiei se închide în sine și nu lasă pe nimeni să-i pătrundă în gânduri, mai pot oare să se regăsească? Oricât de puternici consideră că sunt, este această izolare soluția corectă pentru rezolvarea problemelor?

    Povestea este relatată la persoana întâi, însă din trei perspective, fapt ce ne permite să vedem mai bine diferitele fațete ale poveștii și să înțelegem sentimentele care îi încearcă pe protagoniști (Tips: pentru ca schimbarea perspectivei să nu vă dea bătăi de cap la început, există câte un simbol pentru fiecare personaj care vă indică naratorul și anume o clepsidră – Juan, valuri – Alma și o săgeată – Tommy). Juan este genul acela de bărbat care încearcă să fie puternic în orice circumstanțe. Nu vrea să se arate vulnerabil și să se simtă expus în fața celor din jur, astfel că tratează totul mult prea rațional, rece, distant, uneori chiar agresiv. Acesta este motivul pentru care nu reușește să observe la timp indiciile alarmante despre căderea psihică a lui Soledad și în același timp, nu îi este alături propriului fiu când are cel mai mult nevoie de el. În adâncul său însă este conștient că greșește și este măcinat de vină și de neîncredere, fapt ce nu provoacă decât rău în jur.

„Încerci să domini durerea și sfârșești prin a mai răni pe cineva, pentru că nimic nu e static, pentru că faimoasa Virtute e o mare minciună, în numele căreia ajungem să fim intransigenți și inumani.”

   La polul opus o avem pe Alma, fire empatică, iubitoare și înțelegătoare, ajunge să se simtă singură și ignorată. Rănită de propria mamă care s-a culcat cu bărbatul de care era îndrăgostită, pleacă la Barcelona să-și continue studiile și își jură că nu va fi niciodată asemenea celei care i-a dat viață. Printr-o întâmplare îl cunoaște pe Juan, alături de care găsește alinare, susținere și înțelegere. După o scurtă aventură, el descoperă că poartă în pântece un copil și se oferă să o ajute, iar nu după mult timp se căsătoresc. Totuși, demonii lui Juan le distrug armonia din familie și o poartă pe Alma în brațele altui bărbat. Simțind nevoia de atenție, dragoste și căldură, femeia este tot mai atrasă de o iubire din trecut și ajunge să își încalce legământul față de ea însăși. Nu în ultimul rând, romanul ni-l prezintă pe Tommy, care este personajul ce reflectă cel mai bine răul pe care îl pot provoca minciuna, lipsa de comunicare și de înțelegere. Ca urmare a bolii de care suferă, el nu poate să se joace ca ceilalți copii, să facă sport sau să meargă cu bicicleta, iar acest lucru nu face decât să-l izoleze. Nu are prieteni, în afară de unul imaginar pe nume Kajef și suferă în tăcere deoarece este batjocorit de colegi și chiar de proprii veri. În ciuda tuturor problemelor, Tommy este un băiat extrem de isteț și perspicace, înțelegând uneori lucruri mult prea complicate pentru vârsta lui. Cu toate acestea, vestea că mama sa nu a murit din cauza unui anevrism, ci s-a sinucis, cade ca un trăsnet asupra lui. Nu înțelege de ce a ales să-l părăsească și consideră că este o dovadă a faptului că nu l-a iubit. Astfel că începe o investigație pe cont propriu care ajunge să-i dezvăluie informații importante. Însă va fi el capabil să le înțeleagă pe deplin și să nu se lase învins de ceea ce va afla?

„Faptul că mama și-a luat viața e serios. Atât de serios, că tata mi l-a ascuns. Mă gândesc la fisurile din Antarctica. Într-o parte a fisurii a rămas tot ce știu, iar în cealaltă… Oricum ar fi, când ți-a murit mama, jumătate din ființele pe care le iubești cel mai mult pe lume au murit, iar asta n-ar trebui să i se întâmple unui copil.”

   „Restul e tăcere” este un roman trist, dramatic, lipsit de speranță, care vă poartă pe cele mai întunecate cărări ale destinului unei familii. Vă dezvăluie răul produs de cele mai bune intenții și consecințele izolării și ale protecției excesive. Este o poveste pe care cred că trebuie să o citească toată lumea, însă pentru a o putea parcurge trebuie să știți că aveți nevoie de putere interioară, pozitivitate și compasiune. Deoarece este genul acela de roman care vă sfâșie în bucăți și vă oferă doar o mică rază de lumină, vă sfătuiesc să dați dovadă de tărie și determinare pentru a-l putea termina și a nu vă lăsa afectați de tragedia ce vi se va derula în fața ochilor.

5/5

Cartea Restul e tăcere de Carla Guelfenbein a fost oferită pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti