Rockstar de Cristina Nemerovschi-Editura Herg Benet

Rockstar, de Cristina Nemerovschi-Editura Herg Benet

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 333

Lansare Rockstar-Lectură şi discuţii-27 09.2016-Cărtureşti Carusel ora 19.00

   Nu ştiu dacă mi-a mai fost atât de greu să vorbesc despre o carte ca despre “Rockstar” al Cristinei Nemerovschi. O să spuneţi: ”Ce mare lucru, e despre un star rock, cât poate fi de greu?!!!”. Da, cartea este despre o trupa rock, despre un star rock, dar este mult mai mult decât atât.
   După ce citeşti primele pagini, ai tendinţa să te întrebi: ”ok e un star, şi atunci de ce e trist şi singur chiar înconjurat de mulţime?”: ”Da mă simţeam singur în multe locuri şi întâmplări. Mereu în mijlocul prietenilor, al cunoscuţilor, al fanilor, al mulţimii în general.” Oare de ce, cu atâţia fani şi succes, concertele sunt pentru Storm un chin, fiecare piesă aducând cu ea o acută stare de tristeţe, de singurătate, de regrete: ”Eu spre deosebire de ei, nici măcar nu aveam idee dacă a două zi sau peste câteva ore aveam să mai fiu în viaţă. Viaţa mea era praf, eu eram spart în bucăţele mici, mici, ca un pahar vechi pe care-l scapi de la înălţime pe gresia dură. Ei erau mai puternici, mai simpli, mai reali”. Şi totuşi publicul, atenţia fanilor, succesul trupei, prietenii şi mama lui, îl ajutaseră să meargă înainte de la dispariţia lui Fire: ”Ca şi cum –odată ce el Fire dispăruse-cineva îmi ştersese o parte din trecut, tot ceea ce fusese mai bun, şi-mi lăsase doar câteva imagini definitorii, alea care mă chinuiau constant.”

  Din derularea poveştii vedem doi fraţi gemeni, cu o copilărie fericită, cu o mamă Kat, o mamă ”fericită, colorată, exuberantă, tandră”, o mamă care ştia să se distreze, dar în acelaşi timp să-şi crească şi să-şi iubească copiii, fără să-i îngrădească. Kat (Ecaterina) era rusoaică, dar părinţii ei se stabiliseră în Bucureşti când ea era aproape o adolescentă, învăţase uşor româna, apoi se stabilise în Spania, unde îşi crescuse băieţii. Gemenii vorbeau de mici spaniola, rusa, româna, engleza, Kat primea oaspeţi, scria cărţi, pleca în vacanţe exotice cu câte un iubit, dar întotdeauna cumva ştia tot despre băieţi şi era alături de ei. Kat îi lăsase să-şi descopere drumul şi să meargă pe el: ”Era o mamă atât de diferită, dar mă lăsase să fiu eu. Şi mă şi iubise în timpul asta. Era cel mai greu echilibru, proba la care eşuau cam toţi părinţii pe care-i cunoşteam: să iubeşti dar să laşi liber. Lui Kat îi ieşise.” Mai mult unii părinţi alegeau şi impuneau un anume drum, bazat pe calcule meschine uneori ,mai ales adolescenţilor care nu ştiau ce să facă: ”Toţi cei care nu îşi descopereau pasiunile, care nu ştiau din adolescenţă ce le-ar fi plăcut să facă peste 20 de ani, sfârşeau de cele mai multe ori prinşi pe drumurile alese de alţii pentru ei. Nu mai alegeau ceea ce îi bucură, ci ceea ce “era mai bine pentru ei”. Poate de aceea pentru ei şcoală a fost o etapă, siguri de visul lor: ”În plus faptul că realizasem cât de mult însemna muzica pentru noi şi îndârjirea noastră de a nu face altceva în viaţă ne ajutase să trecem prin şcoală cu zâmbetul pe buze” ”În timp ce pe mulţi cei de vârstă noastră şcoala îi ciuntea, le reteza cea mai frumoasă parte din ceea ce erau, le ucidea nebunia, noi trecusem prin ea senini, calmi, complet siguri pe ceea ce eram şi pe ceea ce urmă să devenim”.

    Pe iubita lui Alice o cunoaşte încă din copilărie, ea devenind ca un al treilea copil al lui Kat.
    Storm şi Fire înfiinţează trupa de rock “Hurricane Inside” şi viaţa lor se derulează frumos, intersectată cu întâmplări şi trăiri adolescentine, până la evenimentul tragic al morţii lui Fire (omorât de un italian, care-l confundase cu Storm)
    Din acel moment Storm se simte mort în interior, deşi îşi continuă mecanic viaţa, o viaţă căreia nu-i mai găseşte rostul. Urmează şedinţe la psiholog, beţii, droguri, zile uitate, dar continuă concertele ca o marionetă nevrând să-şi decepţioneze prietenii şi fanii şi mai ales simţindu-se dator faţă de Fire să ducă totul mai departe. Băieţii încearcă să-l sprijine, singurele lui certuri fiind cu Tixx, celălalt chitarist al trupei, care uneori pare că-l urăşte. Uneori discuta cu terapeuta şi cu Alice, încercând să-şi dea seama cine fusese iubirea secretă a lui Fire.

    Ca orice cântăreţ avea şi Storm un idol, pe Lola, cântăreaţa de rock, şi la îndemnul terapeutei se hotărăşte să meargă s-o cunoască, simţind că parcă asta îi va schimba viaţa.
    Are noroc să cunoască o tipă caldă, deschisă, sensibilă şi mai ales înţeleaptă: ”Dar Lola ştia multe despre bătălii, pierderi şi cuceriri, aşa că probabil trebuia s-o ascult. Trecuse prin toate astea şi ieşise nu neapărat întreagă, nu perfectă, nu impecabilă, nu neşifonată, ci doar adevărată, reală, vie, mai vie decât majoritatea oamenilor”, o tipă care îi spune câteva adevăruri: ”Ar trebui să ne trăim fiecare zi ca şi cum ar fi nu neapărat ultima, dar ca şi cum nu am avea nimic de pierdut.””Toate lucrurile de care ne temem, credea Lola, sunt în noi şi le putem învinge uşor, atunci când suntem cu adevărat motivaţi. Trebuie mai întâi să le înţelegem, apoi să încercăm să ne convingem că noi suntem cu mult, mult mai puternici decât ele. ”Împreună cu Lola îl cunoaşte pe Johnny, idolul ei, află povestea unei alte cântăreţe, Maribelle (prima iubire a lui Johnny), se gândeşte cu mai puţină durere dar cu nostalgie la Fire:”……fratele meu luptase mult să se construiască până la vârstă aia. Înţelesese atât de mult, citise, trăise, gândise, luptase. Avea drumul lui. Abia reuşise să-şi croiască poteca pe care voia să păşească tot înainte, pentru mult timp.”

    Se reîntoarce în ţară, are un nou concert unde la chitară cânta Alice, iubita lui pe care o şi cere de soţie, şi aşează ultima piesă din puzzle când Tixx îi mărturiseşte adevărul despre relaţia lui cu Fire.
    Vindecarea îi aduce şi o vizită de ziua lui, cu Kat, la mormântul lui Fire, şi-n oraşul acela micuţ se naşte o nouă melodie care se va chema Fire: ”Păşeam alături de Kat în oraşul pe care-l blestemasem nopţi la rând pentru că îmi răpise jumătate de inimă, şi în minte mi se năşteau versuri pentru o piesă nouă. Ştiam că se va chema Fire. Nu avea cum altfel. Nu există nume mai potrivit.” ”Şi am ştiut că mă voi întoarce, şi nu voi fi un învins, Pentru că mai aveam lucruri de făcut ,oameni de întâlnit. Şi am înţeles că doar de mine depinde să duc povestea mai departe.”
    Pe braţul lui Storm rămâne viu tatuajul cu cuvintele vizibile: ”Be true till the end” continuarea fiind pe braţul lui Fire, invizibilă pentru ceilalţi dar gravată în mintea lui: ”and laugh each day.”
   Dacă vreţi să ştiţi mai multe, să cunoaşteţi şi celelalte personaje, fani şi întâmplări, să înţelegeţi mai multe, citiţi cartea.

   Aşa cum ne-a obişnuit Cristina, cu o poveste aduce în atenţie multe alte poveşti de viaţă, idei, sentimente, trăiri.
    Până la urmă “Rockstar” este o poveste despre viaţă şi moarte, pasiune şi ură, deznădejde şi speranţă, dragoste, indiferenţă, trădare, prietenie. ’Rockstar”e viaţa însăşi.

   Iar motto-ul cărţii este superb: ”Nu există drumuri bune şi căi greşite. Pur şi simplu, nu există. Când vei găsi drumul tău, vei şti. Te vei simţi viu şi vei şti. Întotdeauna” şi cuvintele tatuajelor spun totul: ”Be true to yourself and remember to laugh each day.It”s all that really matters.” (Fii sincer cu tine însuţi şi aminteşte-ţi să razi în fiecare zi. Este tot ce contează cu adevărat)

Cartea Rockstar, de Cristina Nemerovschi a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.  Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook

Autor: Arci