Sindromul aroganței – Vol. 1 de Dan-Emilian Tinică – Libris Editorial – recenzie

Titlul: Sindromul aroganței

Autor: Dan-Emilian Tinică

Editura: Libris Editorial

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 164

   Dan-Emilian Tinică s-a născut în 1948 la Simeria, jud. Hunedoara. A copilărit în Moldova, iar la 10 ani s-a mutat la București. A absolvit facultatea de Electrotehnică a Universităţii Tehnice din Bucureşti, iar după un scurt job într-un institut de cercetări, a intrat în comerţul exterior. Pasiunea pentru scris a fost moștenire de la bunica maternă, iar până la 14 -15 ani a scris doar câteva poezii. Primul volum de povestiri, „Capricii cuminţi“, a rămas în manuscris până astăzi, autorul neconsiderându-l demn de publicare.

    Spre deosebire de anterioarele cărți de proză publicate (Simțul iubirii, Dincolo de durere și tristețe, Sex fără frontiere), Sindromul aroganței nu este o carte cu elemente autobiografice. Este mai degrabă o carte ce ilustrează societatea modernă. Îmi aduce aminte foarte bine de Caragiale, deși autorul își identifică opera mai degrabă cu stilul lui Raymond Chandler. Eu zic că sunt tipare de personaje, la fel ca la marele nostru dramaturg.

    Fiind vorba doar de primul volum, am sesizat acțiunea crescândă și misterul din paginile cărții. Acțiunea pare banală, dar dedesubturile nu sunt. Desfășurată pe mai multe planuri, inițial nu știi ce legătură are fiecare cu fiecare. Ulterior ți se dezvăluie, de fapt, firele narațiunii. Pe măsură ce trec paginile, rămâi un pic surprins, dar ai putea recunoaște multe tipuri de oameni, chiar și din cei care ne înconjoară.

     Daniel este un ziarist avid de recunoaștere, care merge în provincie pentru a afla detalii scandaloase despre copilăria și tinerețea unui om de afaceri al vremii. Orice amănunt picant, orice poveste merită exploatată pentru un reportaj de succes. Indiferent de compromisuri sau de mijloace. Pare cunoscut, nu e așa? Parcă vedem ziariștii ce ne înconjoară pretutindeni, nu cei cu pretenții de seriozitate, ci cei de la publicațiile de scandal, gata să se înfigă în orice subiect ce provoacă reacții stridente.

    Urmează caracterizarea câtorva personaje din politică, mari ștabi ai vremii: Corado Frăsinescu, un tip trecut de 50 de ani, cu amantă de 20, și cu o soție ce știe de situația creată, dar îndură, pentru situația materială; Gotcan și soția lui Mirela – el un tip mai bleg, ea o femeie dezghețată, ce taie și spânzură atât în casă, cât și în afaceri; Guenther, absolvent de Politehnică și emigrant în Germania înainte de 1990, pare tipul ce trage sforile, deși e posibil să nu fie chiar așa; Vlad Cojocaru, un tip licențiat în electronică, indispensabil pentru afacerile următoare; și ultimul, dar nu cel din urmă, BLU – Bogdan Liviu Untaru, omul cu care toată lumea are ceva, după cum se pare.

    Viața acestor parlamentari și oameni influenți aduce oarecum cu perioada comunistă. Tocmai asta e asemănarea, mulți dintre ei încă se cred (și sunt, prin prisma banilor și a puterii) invincibili.

”Privilegiile pe care le avuseseră conducătorii comuniști rămăseseră ca niște repere luminoase în mintea noii clase politice plică de lupi tineri, dornici să înșface cât mai mult și cât mai repede din prada care le era oferită pe tavă de marea masă e naivilor furați de ideile democrațiilor occidentale. Totuși, cei mai isteți și mai lacomi dintre ei își doreau mai mult, considerând că liderii de odinioară fuseseră extrem de prudenți, chiar limitați, o societate egală în sărăcie fiind total nefolositoare, mai ales pentru cei care se aflau la butoanele de comandă. Pentru fraieri existau ajutoare sociale, iar cei mai nărăvași puteau să plece de-a lungul și de-a latul lumii, granițele fuseseră deschise!”

    Apar afaceri necurate și o întrunire în Deltă, la un hotel de lux, aflat (din știința lui) în proprietatea lui BLU. Lista de invitați e impresionantă – Guenther, Corado Frăsinescu, Gotcan cu nevastă-sa, doi senatori cu soțiile și o misterioasă doamnă Eli. Recunosc, am devenit extrem de curioasă și abia aștept volumul 2, pentru a afla ce se întâmplă și cum anume reușește gașca politicienilor de doi bani să facă niște mișmașuri incredibile.

    Cartea mi s-a părut extrem de ușor de citit, limbajul e simplu, concis, clar, nu e nevoie de prea multă bătaie de cap pentru a înțelege acțiunea. Îmi pare rău doar că a fost atât de scurtă. Am citit-o în maxim 2 ore. Din ce am putut observa, acest prim volum a fost doar o ”deschidere”, o prezentare a personajelor și a cadrului. Cred că adevărata acțiune vine de aici încolo. Oricum, îți deschide apetitul pentru lectură, iar limbajul simplu și vorbele nereverențioase atrag.

   Sindromul aroganței este o zugrăvire extrem de realistă a vremurilor în care trăim. O societate dominată de bani, de putere, de oameni care nu merită, dar influențează totul în jurul lor. O societate în care politica face toate jocurile și dacă nu faci parte din gașca lor, degeaba ai bani. Puterea și influența sunt totul. Afacerile sunt din ce în ce mai bizare și toată lumea vrea cât mai mult, chiar cu riscul de a da țepe serioase. Ba cu atât mai bine, parcă asta sporește entuziasmul. Din păcate, asta e lumea în care trăim, o lume în care traiul cinstit nu mai este apreciat de către nimeni. Și nici nu mai poți trăi așa. Ori ești cu ei, ori împotriva lor.