Skorzeny. Dansând cu diavolul, de Hugo N. Gerstl – recenzie

Skorzeny. Dansând cu diavolul

Autor: Hugo N. Gerstl

Editura: Meteor Publishing

Anul: 2020

Număr pagini: 382

   Te-ai întrebat vreodată cât de important este rolul trecutului în evoluția omenirii? În timp ce unii sunt de părere că trecutul e doar o pânză de păianjen pe care e musai să se așeze praful uitării, alții cred cu desăvârșire că prezentul și viitorul depind numai și numai de ceea ce a fost.

  „În 1943, soarta războiului era potrivnică lui Hitler. Mussolini este răsturnat de la putere și ținut în detenție într-un loc secret.

  12 septembrie 1943: din ordinul lui Hitler, un grup de comando condus de Obersturmbannfuhrer Otto Skorzeny se aventurează pe cel mai înalt vârf din Apenini, masivul Gran Sasso, pentru a-l salva pe Il Duce.

  Octombrie 1944: amiralul Horthy poartă negocieri cu Aliații și Armata Roșie. Omul lui Hitler, același Otto Skorzeny, îl răpește pe fiul amiralului și îl forțează pe Horthy să demisioneze, instalând în schimb un guvern progerman.

  Decembrie 1944: Ofensiva din Ardeni. Folosindu-se de 2000 de uniforme furate de la armata americană, Otto Skorzeny conduce un grup de germani vorbitori de limbă engleză în spatele liniilor inamice și produce haos pe întreg frontul.

  După prăbușirea celui de-al Treilea Reich, aranjează fuga unor foști membri SS în America de Sud, devine șeful securității lui Juan Peron și iubitul secret al Evitei Peron, antrenează forțele arabe și pe Yasser Arafat pentru războiul cu Israelul, intermediază o întâlnire între Yasser Arafat și Moshe Dayan, vinde armament ambelor tabere ale războaielor din Africa și, într-un final, ca agent al Mossadului, lichidează grupul de oameni de știință germani pe care Egitptul îi recrutase să distrugă Israelul.

  Dansând cu diavolul este un roman captivant nu numai pentru povestea în sine – scrisă sub forma unei autobiografii – ci și pentru măiestria cu care autorul te convinge să urmărești cu oarecare empatie – și cu sufletul la gură – aventurile acestui „erou neînfricat/ticălos fără scrupule”, după cum el însuși îl numește, care și-a îndeplinit cu profesionalism și conștiinciozitate misiunile primite. Indiferent cine i le-a comandat.”

  Despre război s-a scris mult, însă fiecare perspectivă este una care oferă un crâmpei din imaginea amplă și devastatoare a perioadelor în care omenirea a trecut prin astfel de nenorociri. „Skorzeny. Dansand cu diavolul” este un roman scris la persoana întâi, cu o solemnă alură de autobiografie, relevând aspecte ale războiului din perspectiva unui soldat preferat de Hitler.

  Povestea lui Skorzeny începe cu entuziasmul specific tânărului care are vise și își creionează viața cu optimismul vârstei fragede. El plănuiește să devină inginer și este admis la Universitatea Tehnică din Viena. Din acest punct, viața sa devine complet lipsită de liniște. Fiecare zi e o nouă aventură, o nouă descoperire de depășire a limitelor. Fie că e vorba de terenul minat al relațiilor amoroase, fie că e vorba de competițiile sportive la care participă, Skorzeny se înfruptă din gustul aventurii, mai ales după ce aderă la mișcarea „Marcomania”, în cadrul căreia învață să se stăpânească fizic și psihic, indiferent de situația în care se află.

  În anul 1931, Partidul Național Socialist Austriac susține reunirea Austriei cu Germania, iar tânărul  Skorzeny, nutrind aceleași idei, devine membru, remarcându-se imediat prin entuziasmul său. Doi ani mai târziu, Hitler devine Cancelarul Germaniei, iar din acest punct, scena politică, dar mai ales viețile austriecilor sunt date peste cap. Revoltele iscate din cauza crezurilor politice, conflictul dintre naziști și comuniști, toate acestea sunt fazele incipiente ale unui război care avea să cutremure întreaga lume. În acest decor, Austria devine stat german.

  Skorzeny este un personaj pentru care entuziasmul tineresc se transformă în noile circumstanțe politice, într-o adevărată obsesie de a lucra în imediata apropiere a lui Hitler, pe care ajunge să îl venereze.

  Visul său devine realitate atunci când ajunge în garda de corp al lui Hitler, adică în Organizația SS. Curajul său capătă – în acest fel – validare, iar de aici, pasiunea soldatului Skorzeny intră pe o pantă ascendentă. În curând, scena politică este zguduită din nou. Rusia râvnește și ea la expansiunea teritoriului, prin asimilarea unor țări bogate din Europa, iar Germania nu admite competitori. Pe acest fond, al dorinței acerbe de acaparare de noi teritorii, izbucnește războiul, o oportunitate pentru Skorzeny de a-și demonstra pasiunea pentru Hitler și ideile sale. În anul 1941, în cadrul Operațiunii Barbarosa, Skorzeny reușește să se impună ca strateg al războiului, prin ideile sale sumbre, însă eficiente pentru armata Germaniei. Ca strateg, Skorzeny este un elitist și tocmai de aceea, el devine omul potrivit pentru misiuni speciale. Apogeul carierei sale devine operațiunea de salvare a lui Mussollini din mâinile aliaților. Skorzeny, apreciat de către Hitler pentru curajul și inteligența sa, este numit responsabil al acestei operațiuni, deși toată lumea era de părere că șansele de reușită erau aproape nule. Cu toate acestea, determinarea lui Skorzeny și iscusința sa de a planifica diverse tactici, sunt elemente care duc la îndeplinirea scopului final, acela de a–l salva pe Mussolini. Așa devine Skorzeny preferatul lui Hitler.

  Mai târziu, pasiunea pentru strategii îi permite lui Skorzeny să vadă situația de ansamblu diferit față de Hitler. Astfel, Skorzeny este de părere că planurile lui Hitler nu au aplicabilitate în plan concret. De altfel, strategiile lui Hitler se dovedesc a fi eșecuri, iar Germania cade în 1945, perioadă în care Skorzeny este luat prizonier… și nu, sfârșitul Germaniei ca forță esențială în război nu este și sfârșitul lui Skorzeny. Acesta devine, de altfel, o legendă. Aventura sa nu se încheie odată cu încheierea acestui război. Nume mari ale scenei politice mondiale apelează la Skorzeny pentru ajutor în strategii, iar printre acestea se numără și generalul Peron care îl cheamă pe Skorzeny în Argentina, cu intenția de a primi un ajutor substantial în reinstaurarea echilibrului și a ordinii în țară. Se pare că pe lângă aplicarea strategiilor de organizare, Skorzeny se implică mult prea mult și în viața personală a Evitei Peron.

  Ulterior, Skorzeny lucrează și în Egipt, cu Yasser Arafat, apoi este racolat și de Mossad. Fiecare operațiune în care este implicat devine un succes. Se pare că apropierea de Hitler nu a făcut altceva decât să îi cizeleze lui Skorzeny drumul spre perfecțiunea în arta strategiei.

  De ce este interesantă această carte? Ei bine, perspectiva din care ea este povestită, aceea a unui profesionist în tehnică și strategie militară, te face să ai o viziune și mai amplă asupra a ceea ce a însemnat războiul, motivele care au stat la baza izbucnirii, dar și alte aspecte pe care istoria nu a avut ocazia să le etaleze.

  Titlul cărții este o metaforă a antitezei dintre visul lui Skorzeny de a deveni un mare strateg militar și circumstanțele în care acest proces a avut loc. Dansul asociat cu Diavolul reprezintă ascensiunea lui Skorzeny, atingerea apogeului în carieră, pe un fundal mereu periculos și ostil.

Recomand cartea celor care vor să vadă o filă de istorie, povestită altfel.

Citate:

  „De-a lungul vieţii mele, am fost numit în fel şi chip, de la omul cel mai periculos din Europa, la soldatul favorit al lui Hitler; de la erou neînfricat, la ticălos fără scrupule; şi de la cel mai mare oportunist, la „mâna dreaptă a diavolului”. Am păstrat sute de tăieturi din ziare şi reviste de pe tot globul, majoritatea expediată de prieteni, care-mi atribuiau planurile şi acţiunile cele mai fantastice, mai abjecte şi mai dificile. Atât de mulţi oameni, prieteni şi duşmani deopotrivă au răspândit zvonuri şi defăimări, iar la fel de mulţi au exagerat enorm aşa-zisele mele „fapte de eroism”, încât linia de demarcaţie dintre adevăr şi presupunere s-a estompat iremediabil. Ce aş fi avut de câştigat dacă aş fi negat acuzaţiile care-mi erau aduse? Oamenii aveau să continue să creadă ceea ce doreau să creadă, aşa cum făcuseră întotdeauna.”

  „În ciuda tuturor experienţelor pe care le-am trăit, continui să cred cu fermitate că onoarea militară există şi va dăinui atâta timp cât vor mai fi soldaţi sau până ce jumătate din planeta noastră va distruge cealaltă jumătate. Va fi oare posibil să învăţăm ceva din lecţiile trecutului?”

Carte disponibilă pe site-ul Meteor Press.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți