Suflet dezrobit, de Nieves F. Joy-Editura Librex Publishing-recenzie

                      Volumul II din seria “Paradoxul iubirii”

Editura : Librex Publishing

Data apariţiei: Decembrie 2017

Număr pagini: 233

  ,,Bătăile unei inimi schingiuite de durere nu le poate opri decât resemnarea. Acel moment de slăbiciune când împreunezi mâinile pe piept și spui: ” Stop! Nu mai pot! Nu mai vreau! Nu mai rezist! Am obosit.”
Așa ar face o persoană ajunsă la capătul puterilor, izbită din toate părțile, fără posibilitatea de a se apăra. Nu și Raisa. Nu esența unui suflet rebel. Deși prinsă la mijloc în lupta dintre rațiune și nebunie, ea își poartă fiecare bătălie cu un curaj nebunesc, alimentată fiind de revolta și încăpățânarea celui care nu mai are nimic de pierdut.
În sincron cu zbuciumul ei sufletesc, Race își înfruntă proprii demoni din trecut, abia distingând prin întuneric luminița din tunelul deziluziilor. 
Vor putea două suflete distruse de incertitudini să se ridice dintre ruinele unui prezent potrivnic? Vor putea să se vindece și să-și găsească calea de a se iubi dincolo de contratimpi și minciuni? Probabil să da, posibil să nu. 
„Suflet dezrobit” este deznodământul unei povești în care pot fi mai mulți învinși și niciun câștigător. Un final incert în care războiul voințelor, alegerile imposibile și rotirile unui carusel numit soartă sunt duse pe culmile extremului. Un labirint de emoții din care doar cei puternici pot ieși. Visătorii nu mor niciodată, dar chiar și visurile pot fi spulberate de destin.”

     Intensă, profundă, copleșitoare și șocant de sinceră, seria “Paradoxul iubirii” a reușit să mă cucerească datorită emoției transmise, ritmului narativ alert, complexității personajelor și a intrigii. Sunt convinsă că îmi va rămâne în memorie mult timp de acum încolo.

  “Suflet dezrobit” este o poveste plină de sensibilitate și dramatism, despre dragoste, suferință, neîncredere, umilință, disperare, trădare, teamă, sacrificiu, cu personaje pătimașe, puternice, care luptă pentru fiecare pas înainte, dialoguri pline de miez și culoare. Este o carte impresionantă, cu o mare încărcătură emoțională. 

   De la bun început am fost convinsă că “Suflet dezrobit” se va ridica la nivelul primului volum, dar nu am bănuit cât de mult mă va marca povestea Raisei. Volumul al doilea este absolut răvășitor. Autoarea  m-a impresionat și șocat deopotrivă prin faptul că a forțat limitele, creând situații imposibile, aducând  personajele până în punctul în care am renunțat să mai sper că povestea va avea un final fericit.

   “Suflet dezrobit” e genul de roman care lasă urme adânci în sufletul cititorului. Îl iubești și îl urăști în același timp. Îl iubești datorită Raisei, una dintre cele mai reale personaje din toate cărțile pe care le-am citit. Mi-a plăcut enorm transformarea ei, de la tânăra naivă și credulă care decora brațul insensibilului său soț și se complăcea într-o viață goală, la femeia luptătoare de azi. Acum e atât de puternică și sigură pe ea! Știe ce vrea și nu se mulțumește cu ceva mai puțin. Merită să fie fericită și luptă pentru asta. Are multe calități, dar cel mai mult am admirat faptul că spune exact ce crede, atât despre cei din jur, cât și despre propria-i persoană.

 

“- Te urăsc, Raisa! dau glas sentimentelor care mă îneacă știind că e ultima strigare, o ultima răbufnire … Că ai plecat capul până n-ai mai știut să îl ridici. Că ai fost ascunsă până și față de tine. Că ți-ai spart visurile de asfalt cum ai face-o cu o sticlă nefolositoare. Că ai înghițit la nesfârșit un trai de care puteai să te rupi dinainte să se ajungă aici. Că ți-ai permis să te bucuri de o aventură care n-ar duce nicăieri, bărbatul acela fiind cotropit de aceeași gelozie de care ție ți-a fost silă mereu. Că te-ai atașat de el și el la rându-i a fost slab și a plecat nelăsând loc cuvintelor. Că încă îți pasă de el înlăuntrul tău și că nu știi ceea ce te așteaptă înafara camerei ăsteia de care vrei să scapi cu orice preț.”

  Și urăști cartea pentru că nu mai poți suporta ceea ce i se întâmplă Raisei – trauma psihică îndurată în cele câteva luni cât a fost ținută captivă de Rashid, pierderea sarcinii, umilințele la care a fost supusă de către bărbatul iubit, învinuirile pe care Race i le-a adus, faptul că a fost trădată de cea mai bună prietenă. La care s-a adăugat și mârșăvia fostului ei soț. Mă mir că nu a luat-o razna după cele întâmplate. Aici se vede tăria ei de caracter. E o mână de om, dar e o supraviețuitoare și asta este de respectat.

  Cât despre Race, nu vă ascund faptul că m-a dezamăgit la un moment dat, dar până la final a reușit să-și mai spele din păcate. M-a necăjit faptul că el nu a știut să interpreteze corect strigătul ei mut de ajutor, ci a preferat să creadă despre Raisa tot ce este mai rău. În ochii lui ea era femeia care l-a înșelat, oricât de nevinovată și oricâte argumente i-ar fi adus aceasta. Ba chiar am simțit ură față de el atunci când a tratat-o ca pe o femeie ieftină, terfelind tot ce a fost înainte între ei. Pur și simplu și-a bătut joc de toată iubirea ce i-o purta. Cu câtă ușurință i-a azvârlit în față că e doar o marfă ieftină pe care o găsești pe toate drumurile, iar el doar a profitat de ofertă. Iar faza cu Jessica, m-a supărat cumplit. Nu am să spun ce s-a întâmplat între el și cea mai bună prietenă Raisei, dacă s-au culcat sau nu împreună, ideea e că m-a oripilat gândul că le-a trecut așa ceva prin cap. Poate că pe Race l-am înțeles cât de cât. Raisa îi lezase mândria, orgoliu de bărbat. Iar orgoliul lui a fost mai presus de iubirea ce pretindea că i-o poartă. S-a lăsat ghidat de resentimente, furie, gelozie, frustrare și răzbunare. Gelozia i-a întunecat mintea. Nu e o scuză, dar cel puțin l-am înțeles. Dar pe Jessica nu o pot ierta. Așa ceva nu se face. O bună prietenă nu încalcă teritoriu, chiar dacă e vorba de un fost iubit. Iar scuza invocată de ea nu m-a determinat să o înțeleg și să o iert, ba dimpotrivă.

   Din punctul meu de vedere, “Suflet rebel” nu a fost decât introducerea în poveste. “Suflet dezrobit” mi s-a părut un  roman mult mai complex și intens, o carte cu un ritm halucinant, autoarea reușind să îmi capteze atenția de la prima frază, prin modul în care a scos în evidență zbuciumul interior al Raisei, personajul central al cărții, în acele luni de captivitate.

   La finele primului volum am asistat la răpirea ei de către Rashid Genco, un arab care avea niște afaceri neîncheiate cu Steven, soțul Raisei. Lunile de captivitatea au marcat-o enorm, mai ales de când a pierdut sarcina, transformând-o într-o femeie care nu-și mai dorește decât să moară, și numai figura lui Race o mai reține să piardă de tot contactul cu realitatea.

 

“Poate nu mai sunt coerentă și nici nu mai dețin controlul la nimic, dar figura sa mă ține ancorată cât să nu mă las pradă golului ce se adâncește cu fiecare respirație, rugându-mă să mă pot reîntoarce la el, dar și asta e doar o altă stare trecătoare, căci nu mai am speranță.”

   Din păcate, soțul ei a fost arestat doar câteva ore și a ieșit pe cauțiune, ca apoi să părăsească țara cu un avion privat împreună cu tatăl Raisei, amândoi lăsând-o la mâna lui Rashid, un bărbat înrobit de o iubire – iubire față de Raisa – care a devenit o obsesie din cauza căreia a ajuns să-și piardă tot autocontrolul de care mereu a fost mândru. E însetat de stăpânire, posesivitate, gelozie. Îi oferă protecția numelui său, posibilitatea unui divorț, îi oferă libertatea să vină și să plece când vrea și unde vrea, să facă absolut orice îi trece prin cap, toate dacă rămâne cu el.

 

“- Ai iubit vreodată? îmi mângâie buzele cu degetul mare. Ai simțit că ceea ce-ți este interzis îți e vital? Că devii dependent de acel lucru și că orice faci, o faci doar ca să-l posezi, să-l păstrezi și asta te sfărâmă în bucăți? …Îmi ești ca o obsesie de când te-am văzut prima oară. Mi-ai întunecat judecata cu adâncimea ochilor tăi limpezi și clari. M-ai provocat să fac totul să te țin pentru mine și am gândit că doar îți dau timp să te acomodezi…”

“- Bănuiam ceva de genul și ești nebun dacă crezi că după toate astea noi doi vom avea altceva de împărțit decât iadul, îi spun cu un nod în gât și cu stomacul întors pe dos, împingându-l în sus. Iar eu iubesc, știu ce înseamnă acest sentiment măreț, dar niciodată n-aș fi de acord să primesc în viața mea pe cineva care se joacă cu viețile oamenilor … Vreau să fiu stăpână pe mine, pe viața mea și atât. Știu cum e să-ți vinzi sufletul și să nu ți-l regăsești niciodată, șoptesc clipind să-mi limpezesc privirea. Și nu-mi doresc nimic mai mult decât să uit ce am trăit aici când tu mi-ai luat toată viața din mine, lucru pe care Steven Callahan n-a reușit.”

   În ceea ce îl privește pe Race Cooper, acesta nu mai știe nimic de Raisa. E conștient că a dat cu bâta-n baltă și nu prea mai sunt șanse să-l mai primească în viața ei. O gonise cu lașitatea lui, cu gelozia care-i întunecase mintea, pentru care nu avea nici cea mai mică scuză, decât nesiguranța că ar putea reține lângă el o asemenea femeie remarcabilă. În cele patru luni de când nu a mai văzut-o, a fost nevoit să treacă printr-o serie de necazuri. Patru luni în care i-a dezamăgit pe toți, încălcând toate regulile eliberării condiționate, căzând în patima beției, ajungând într-un final la dezalcoolizare. Iar pe perioada cât a fost internat, a preferat să nu țină legătura cu nimeni din exterior, nu a primit vizite și nu a lăsat pe nimeni să ajungă la el cu nicio informație din exterior, ducându-și singur povara greșelilor și ispășindu-și pedeapsa în singurătate, căutând să nu facă mai mult rău decât făcuse deja. Iar acum, în loc să înfrunte realitatea, că Raisa a dispărut și că nimeni nu știe unde este, a preferat să creadă că tânăra ar fi putut să se împace cu soțul ei și amândoi s-o ia de la capăt în altă parte a lumii.

“Eram o epavă umană. Voiam să știu că greșeala mea nu o atinsese, că oriunde ar fi fost este în siguranță, că e fericită, nu conta cu cine, cu toate că aveam și-o premoniție, o zvâcnire de inimă care îmi spunea că ea nu e bine și că n-ar fi putut să mă ierte în vecii vecilor. Că oarecum eu dusesem la acel lucru, dar nici asta nu mă scotea din mocirla în care căzusem.“

   Prin intermediul unui mesaj anonim, Race reușește să dea peste Raisa, dar acum i se pare că ființa din fața lui s-a schimbat enorm de mult. Tânăra nu mai are nimic din farmecul ei senzual de altădată, chipul îi este inexpresiv și pare insensibilă față de cei care și-au făcut griji pentru ea. Până și vocea îi e prefăcută, “ca la o pipiță care își face treaba ca să-și ia plata”. Dezamăgirea, ranchiuna, gelozia îl va determina să se comporte nebunește, iar ceea ce s-a întâmplat mai apoi între ei a fost atât de murdar, decadent, pângărit. Va putea Raisa să ierte trădarea lui? Dar oare a înțeles până la urmă Race că spectacolul Raisei a fost încropit pe moment ca să îi adoarmă lui suspiciunile? Că ochii ei ascundeau un secret mai mult decât oribil? Cine este misterioasa Teresa și ce legătură are cu Raisa?

  “- A meritat? suspin cu ultima fărâmă de glas. A meritat să tai ultima punte între noi, deși eu m-am sacrificat în prima instanță pentru amândoi? Tu ai știut, vreodată, motivul real pentru care am rămas acolo? Nu! Și nici măcar nu mai e nevoie. Prin ceea ce ai făcut mi-ai demonstrat încă o dată că ești un bărbat slab, fără scrupule când e vorba doar de el.”

     Cred că nu greșesc dacă spun că seria Paradoxul iubirii a fost doar încălzirea pentru ce va avea să vină. Și când mă gândesc că a fost atât răvășitor… Ei, și tocmai asta e de admirat la autoarea Nieves F. Joy. Că ne prezintă realitatea, fără ocolișuri, fără superficialitate. Uneori vrem să trecem cu vederea că în lume există atâta durere, chin, tristețe… Ea ne determină să nu mai închidem ochi, să nu ne mai prefacem că totul e roz. Dar în același timp ea ne oferă și speranța că putem răzbi tot acel rău. Nieves reușește să răscolească sufletului cititorului, transmițând atât de multe trăiri… De parcă intră în mintea tuturor celor care au suferit și care nu au curajul să discute despre toate necazurile care i-au determinat să fie vulnerabili, introvertiți, nesiguri. Într-un fel scoate la lumina toate umbrele. Le alungă. Ne arată că există speranță, că trebuie să ne îndeplinim visele riscând, nu doar visând la o viață mai bună.

 

“Dacă rămâi ancorat între rândurile unui roman, nu te numești doar visător incurabil, ci pierzător, căci pierzi esența vieții adevărate. Niciodată să nu lăsați ca niște fraze romantice să vă întunece judecata, să rămâneți doar setați pe a visa cu ochii deschiși, ci luptați, dragilor, ca să transformați acele frânturi pe care vi le doriți, în viața  voastră reală, să le integrați în zilele pe care le trăiți. E total greșit să luați de bună zicala, că ce se petrece într-o carte rămâne doar acolo, între prolog și epilog.”

  „Scrierile mele nu sunt seci, sterile şi juvenile. Sunt profunde, căci sunt scoase din adâncul sufletului meu, fiecare trăire fiind specială în sensul ei. Sunt lucruri trăite, lucruri prin care am trecut şi din care am învăţat în timp că nu-s doar ficţiune. Că viaţa nu se bazează doar pe norişori rozi, pe scene copilăreşti în care el şi ea se întâlnesc, se ţin de mână pe o alee de parc, îşi declară iubirea şi ajung la altar şi-apoi direct în vârful patului. Că adolescenţa poate fi un punct de pornire, că visele nu ajung atât de repede să fie realizate, că viaţa e o luptă în care dacă nu ştii care îţi sunt adversarii, pierzi din start, că atunci când întâlneşti sufletul pereche trebuie să ai percepţia corectă ca să-l păstrezi şi nu să fugi de el. Că singurătatea o tratezi, căutând mereu să nu-ți pierzi speranța, că iubirea o găsești doar dacă nu renunți s-o mai aștepți, că o palmă dată va fi mereu însoțită de o alta și doar tu ai forța s-o oprești să mai cadă asupra ta.”

  “ … visătorii nu sunt o rasă pe cale de dispariție, asta dacă nu uitați și aici mă repet, să nu visați mereu cu ochii închiși. Să faceți pauze, să-i deschideți și să puneți un cap pe umărul partenerului pe care vi l-ați ales. Fiecare om are ceva special al său. Fiecare bărbat sau femeie ascunde și lucruri bune, chiar dacă uneori nu știu să le scoată la lumină. Voi cei care visați, care va puteți numi visători melancolici, aveți o putere nemăsurată: aceea de a vedea lumea cu alți ochi și doar voi aveți tăria să-i schimbați și pe ceilalți.”

Cartea Suflet dezrobit, de Nieves F. Joy poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

Recenzie vol I-Suflet Rebel

Suflet dezrobit de Nieves F. Joy-Editura Librex Publishing