Sufocare, de George Arion – Crime Scene Press – recenzie

Sufocare de George Arion

Crime Scene Press – 2021

   “GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970. În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers’s Club. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se explică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste. Proză mystery & thriller Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) – 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016. Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană. A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999). Cetățean de Onoare al orașului Tecuci. În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.”

“Ned și-a pierdut părinții și bunicii încă din copilărie. A moștenit o avere impresionantă și a călătorit pe tot globul. A dobândit cunoștințe și a avut parte de experiențe care multora le sunt inaccesibile. Visul lui – să devină cel mai bun scriitor de piese polițiste din lume.

Însă niște glasuri nu-i dau pace. Glasuri pe care le aude încă de când era mic, când a văzut cum trei copii ucid cocoși sugrumându-i cu ajutorul unor cabluri.

Între timp, în Barintown începe să acționeze un criminal care-și omoară victimele în același mod. Ned începe singur o investigație, încercând să dea de urma celor care i-au marcat copilăria.

Însă Tom Redford, anchetatorul care se ocupă de caz, are o cu totul altă teorie în privința identității ucigașului…”

  Nu este prima carte a Domnului George Arion pe care o citesc, din contră, cred că nu am scăpat niciuna, și totuși, parcă mi-e greu să scriu despre ea.

  Acțiunea se petrece în Barintown, oraș pe care autorul l-a mai descris și în alte romane: ,,Crimele din Barintown”(1995),”Crime Sofisticate”(2009),”Însoțitorul lui Iisus”(2016) și totuși:

“Barintown este un oraș care nu poate fi găsit pe nicio hartă, oricât de amănunțită ar fi ea. Nu-i accesibil pentru oricine nici pe calea aerului, nici venind pe ocean, și nici cu trenul sau cu automobilul. Sistemul GPS nu-l are înregistrat, așa că nu aruncați aparatul, bănuind o defecțiune majoră a lui. Și totuși, orașul există….”

  Descrierea clădirilor, cartierelor, parcurilor, locuitorilor, a traficului, este similară oricărei metropole, la fel ca diferențele sociale dintre cetățeni, politica, aranjamentele.

  Istoria orașului, fondat după o crimă, este și ea parcă o piatră de temelie la poveste.

  Și acum, personajul principal Ned Harris, fiu de bancher renumit și bogat, unul dintre stâlpii orașului. Ned a fost de mic “sufocat” de dragostea bunicilor, părinților, neamurilor și a îngrijitorilor casei.

  Răsfățat, adulat, cocoloșit, Ned auzea încă de copil voci care-i repetau obsesiv:” Ce spui? Ce spui? Ce spui tu acolo ?”

  Nu-l deranjează atât vocile cât durerile de cap, leșinurile și episoadele de uitare, cu care rămâne chiar și după internarea în spital, totuși nu reușește să-și amintească ceva concret de la care ar fi pornit totul.

  Lovitura sorții vine cu moartea bunicilor în accident și culminează cu explozia casei și moartea părinților. Norocul lui Ned a fost petrecerea la care aproape că-l obligaseră părinții să meargă. Când a venit acasă a fost șocat de priveliște: mașini de pompieri și poliție, agenți mișunând peste tot, flăcările  și casa măreață care se făcuse scrum.

  Este șocat de tot ce se întâmplă și mai ales de insistența inspectorului de poliție Tom Redford, care pare a-l bănui de incendiere și chiar crimă deoarece se constată că părinții lui au fost sugrumați cu un cablu electric și focul pus părea opera unui cunoscător de chimie.

  Dar fără alte dovezi decât instinctul, ancheta este închisă și Mark Collins, un funcționar care se ocupă de asigurările de incendii, cataloghează totul drept accident.

  La 18 ani Ned se trezește un om foarte bogat în urma primirii sumei de la asigurări și a testamentului. Totuși nu împrăștie banii. Își construiește pe terenul fostei case una nouă mai modestă, dar cochetă și bine împărțită, nu urmează o facultate, dar reface biblioteca, citește enorm, învață limbi străine și face călătorii în Europa.

Revenit acasă se hotărăște să scrie piese polițiste, un gen mai puțin abordat.

  Între timp, în oraș se întâmplă crime al căror făptaș este de negăsit, victimele erau sufocate cu un cablu electric și presa îl numise “Electricianul”.

  Inspirat, Ned  scrie o piesă și-i cere părerea chiar lui Tom Redford, deoarece nu cunoștea prea multă lume.

  Vederea întâmplătoare a unui afiș cu un cocoș îi amintește o zi în care împreună cu părinții vizitase un fermier bogat cu trei băieți. După mâncare băieții dispar și micul Ned, care avea cam  4-5 ani, este lăsat de capul lui. Hoinărind, ajunge la hambar unde îi vede pe băieți sufocând pe rând cocoși cu un cablu electric. Se sperie, leșină, ajunge la spital, dar nimeni nu-i crede povestea, pe care de altfel după spitalizare o uitase și el, mai ales că nu mai întâlnise niciodată familia respectivă.

  Acum, văzând afișul și amintindu-și, crede că din acest motiv apăruseră vocile, încearcă să meargă la un psihiatru, dar nu se poate “deschide” complet și renuntă.

  Redford îi răspunde făcând și anumite observații referitoare la piesă, dar și sugerându-i să scrie altfel și un subiect bun ar fi chiar incendiul în care i-au murit părinții.

  Supărat, tracasat, dar și cu o oarecare frică irațională, Ned distruge originalul și copiile manuscrisului piesei.

  În călătorii se obișnuise cu opiul și își găsise în drog oarecum o senzație de liniște și împăcare.

  Scrie o nouă piesă, o arată lui Judith, o actriță frumoasă și renumită în orășel, soțul ei o pune în scenă și Ned devine în același timp un dramaturg celebru, dar și amantul actriței. Va scrie mai multe piese pentru Judith, pe care la moartea soțului o va lua de soție, și abia peste ani va realiza diferența mare de vârstă dintre ei și greșeală făcută.

“Electricianul” lovește de multe ori, crimele se înmulțesc, ancheta poliției bate pasul pe loc.

  Tom Redford uzează de toate mijloacele cinstite sau nu, încercând să-l  prindă pe Ned, pe care-l consideră a fi criminalul, dar nu reușește decât să fie pensionat forțat.

  Ned, pe de altă parte, își face propria anchetă, căutăndu-i pe cei trei frați. Află despre viața a doi dintre ei, dar al treilea, Joseph, e de negăsit și pozele cu el dispăruseră.

  Acum Ned e din ce în ce mai hotărât să-și schimbe viața, sătul să scrie doar pentru Judith care-l sufocă cu prezența și pretențiile ei.

Ce se va întâmpla cu căsnicia lor?

Ce va face Judith? Ce va face Ned?

Ce se întâmplă cu ceilalți protagoniști?

Cine este “Electricianul”?

Citiți cartea și veți afla totul, sau poate nu….

  Crimele Electricianului ar părea că au rolul principal, totuși mie mi s-a părut că povestea este doar scheletul a ceea ce este cu adevărat important.

  Autorul ne vorbește despre viața orașului, despre personalitățile lui, despre realitățile sociale și politice, despre gândirea oamenilor și coalizarea lor de-o parte sau de alta, despre nemulțumirile și frustrările funcționarilor și polițiștilor, despre aroganța celor bogați.

Și credeți-mă seamănă foarte mult cu orașele și societatea din zilele noastre.

  O carte care prezintă realitățile din jurul tău, gândirea și părerea oamenilor, acțiunile lor în diferite situații plus o poveste polițistă, trebuie neapărat citită, savurată și “gândită”

Dar iată și câteva păreri avizate:

„Un autor emblematic al policer-ului românesc.” (Jean Harris)

“George Arion se înscrie în cea mai bună tradiție a romanului polițist.” (Claude Le Nocher)

“George Arion dovedește, încă o dată, că literatura polițistă este în mod esențial și înainte de orice altceva, literatură.”( – Caius Dobrescu)

  Eu nu pot decât să fiu încântată de acest roman pe care vă îndemn să-l citiți, să mulțumesc editurii Crime Scene Press și să-i mulțumesc Domnului George Arion că m-a “obligat” să încerc să rezolv un adevărat puzzle.

“Chapeau bas” Domnule George Arion.

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

Sufocare de George Arion – Crime Scene Press – recenzie