Titlul: Tot ce nu ți-am spus
Titlul original: Everything I Never Told You
Traducerea din limba engleză: Adriana Bădescu
Editura: Litera
Colecția: Buzz Books
Genul: Ficțiune contemporană
Anul apariției 2016
Nr. de pagini: 240
Nota mea: 10/10
Nu-mi amintesc să fi citit o carte de la editura Litera care să fie atât de tristă. Dar faptul că este tristă, nu înseamnă că nu merită citită! Ba chiar te rog să o citești, așa tristă cum este. E o carte foarte bună, ce merită fiecare minut, fiecare clipă pe care o petreci citind-o. Merită chiar dacă e tristă și te va întrista pe alocuri.
Eu acum cred faptul că această carte m-a ales. M-a ales ea pe mine, nu eu am ales-o pe ea. Și nu eu am ales momentul lecturii, ci tot această carte. A ales fix momentul în care eu eram puțin altfel decât fericită. Și nu, nu m-a demoralizat și mai tare, nu m-a băgat și mai tare în depresie. Dimpotrivă. La mine, se pare, funcționează psihologia inversă, conform căreia, atunci când ești tristă, citește cărți triste. Nu sunt sadică, dar ia gândește-te: când ești tristă, citind cărți triste, ai oportunitatea de a percepe și a simți și mai bine că unora le este și mai greu, că unii sunt și mai triști, că sunt dureri și probleme mai mari și mai grave în lume. Și cu toate astea, cei și mai triști rezistă și reușesc să iasă cu bine din orice situație tristă. Vei spune că într-o carte nu este decât ficțiune și ficțiunea este coordonată de autor. Și că tot el are în mâini viața personajelor sale. Eu spun doar că: o carte, ficțiune sau nu, este inspirată din realitate întotdeauna. Și de aici, fiecare poate să-și tragă propriile concluzii.
Te pune pe gânduri, te zdruncină, te înțeapă, ba chiar provoacă și puțină durere. Te poartă într-o călătorie complicată, într-un labirint al întrebărilor fără răspuns. Povestea este un castel de nisip care se spulberă la prima bătaie a vântului. Și imediat începi să construiești un alt castel – pe măsură ce citești. Și nu o dată am zis că de această dată scenariul meu nu va mai fi greșit. Am greșit de fiecare dată. Dar am sperat de fiecare dată în faptul că deznodământul nu este cel prezentat. Am sperat până la ultima pagină că se va afla adevărul și că moartea nu este departe.
Tot ce nu ți-am spus ascunde în paginile ei multe secrete, multe lucruri nerostite. Multe lucruri ascunse. Și toate adevărurile vor începe să fie căutate, descoperite, intuite, dar niciodată nu vor putea fi aflate. Tot ce nu ți-am spus pleacă spre infinit și nu mai pot fi întoarse din drum. Tot ce nu ți-am spus nu stă scris în paginile jurnalelor cu lăcățel primite în dar de la o mamă dornică de realizarea fiicei pe plan profesional.
Romanul urmărește o poveste complicată, o poveste tristă a unei familii care nu are de ales și trebuie să accepte dispariția prematură a unui copil – a celui mai iubit dintre copil, pe care-l vedeau realizând toate visele pe care mama nu a reușit să și le îndeplinească. Și ca o ironie a sorții, și mama, dar și fiica erau așa de aproape de materializarea celei mai arzătoare dorință.
Aceeași poveste aduce în prim plan probleme de familie atât de reale. Realitatea este că destinul răpește înainte de vreme sufletul celui mai iubit dintre copii, iar deznodământul autorităților este refuzat de familie cu vehemență o bună bucată de vreme.
Oare cât din cea ce scriu eu acum este adevărul din spatele poveștii? O tragedie dezbină familia, rănește sufletește foarte puternic atât în părinți cât și în copiii rămași – cei care ascund propriile secrete față de părinți pentru a nu-i răni și mai tare. Dar ei suferă cel mai tare din cauza certurilor dintre părinți.
Părinții suferă în tăcere, se depărtează unul de altul, caută înțelegere și mângâiere în exteriorul familiei, ba chiar și în alte brațe, pentru ca mai apoi regretele să-și facă loc în fiecare inimă și așa rănită.
Tot ce nu ți-am spus, de Celeste Ng este o incursiune între prezent și trecut. Iar dacă prezentul familiei nu mai poate fi schimbat, ci doar animat puțin de iubirea ce încă unește familia, din trecutul lor aflăm ce anume a dus la declin, de ce anume a ales fata să tacă, să ascundă și să trăiască o viață frumoasă doar în fața familiei. Descoperim de ce alege acest suflet să își aprobe mama în tot și să accepte să fie precum mama ei. De ce alege să o facă pe mama ei fericită până în ultima sa clipă.
Citiți o poveste tulburătoare, ce va trezi atența și nu va face rău, ci doar va determina să-ți adresezi întrebări. Și poate te va forța să găsești și răspunsurile.
Lectură plăcută!
Mulţumim Editura Litera!
Canonul demonilor (cartea a doua a seriei Stringent) - Dyana Pîslaru - recenzie Titlu: Canonul…
Copilul care a supraviețuit - Ellie Midwood - recenzie Titlul: Copilul care a supraviețuit Autor:…
Renașterea - David Gilman - recenzie Titlu: Renașterea Autor: David Gilman Editura Lebăda Neagră Colecție…
Foc cu foc - Bogdan Hrib - recenzie povestiri cu Stelian Munteanu și Tony Demetriade…
O lume aproape perfectă - Diane Cook - recenzie Titlul: O lume aproape perfectă Autor: …
Midi în flăcări - Cay Rademacher - recenzie Titlu: Midi în flăcări Autor: Cay Rademacher…
View Comments
Da, o carte interesanta. Am auzit numai de bine despre aceasta carte. Este trista pentru ca si subiectul este unul trist
Wow, pare o carte chiar captivanta. Nu prea este stilul meu sa citesc carti triste, insa uneori chiar avem nevoie sa mai traim si cu picioarele pe pamant, sa vedem si realitatea, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Mi-ar placea cu siguranta sa citesc aceasta carte.
Felicitări pentru recenzie locco_smiley_10
Felicitari pentru recenzie Laura! Ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea.
laura iar ma ispitesti?!!!!
felicitari ,frumoasa prezentare! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Felicitări pentru recenzie, Laura! locco_smiley_10 Pare o carte foarte interesantă! locco_smiley_10 locco_smiley_10
O vreau! O vreau! O vreau! Ador cartile triste, cartile care prezinta drame de orice fel. Sunt putin sadica si imi plac sentimentele pe care mi le provoaca o carte trista. Pe asta sigur o sa o iau.
Din recenzia ta, imi dau seama ca este vorba de o carte cu o poveste destul de trista. Nu stiu daca mi se potriveste.
Eu la intrebari sunt buna. La raspunsuri stau mai prost! :) Titlul este destul de intrigant, iar recenzia tentanta..
felicitari LAURA,o recenzie frumoasa la o carte trista.nu cred ca am sa o citesc,stii ca nu sunt fan al acestui gen. ;)