Un an la Oxford – Julia Whelan – Editura RAO
„Aș vrea să pot spune că în Oxford miroase a pergament sau a scorțișoară sau că se simte un iz de poezie, dar acum miroase ca în orice alt oraș: a motorină, de la autobuze, a pavaj umed și aromă de cafea franțuzească, coaptă, măcinată, de la cafeneaua de peste drum.”
Unele persoane afirmă sus și tare că anumite cărți trebuie citite doar în momente atent alese. Tind să le dau dreptate fiindcă volumul despre care vă voi vorbi ar fi trebuit lecturat într-o altă ambianță, poate în zilele ploioase când avem moralul la pământ și ochii cârpiți de somn, în ciuda faptului că este prânzul. Eu l-am citit în timpul sesiunii de examene: somnul îmi era instalat în sistem, dar și grijile pentru rezultatele de a doua zi care au fost întrucâtva alungate de voia bună, de imaginile pe care mi le-a pictat pe ochi autoarea Julia Whelan.
Nu tot ceea ce aceasta a creionat poate fi stabilit ca fiind „plin de voie bună”, însă felul în care a redat o poveste cu eroi și eroine m-a determinat să zâmbesc fie și pentru câteva clipe în fața unei coli de hârtie, aparent, lipsite de sentiment.
Julia Whelan a studiat la Colegiul Middlebury și Universitatea din Oxford, fiind licențiată în engleză și scriere creativă. Este scenaristă, scriitoare și actriță. Timpul petrecut în Anglia a marcat-o, întreținându-i vie pasiunea pentru ceai care și-a aflat apogeul la momentul obținerii unei certificări de maestru de ceai.
Volumul se deschide cu imaginea unei tinere, Eleanor Durran, care își așteaptă rândul la agentul vamal de pe aeroportul Heathrow. La un moment dat telefonul începe să sune. Eleanor răspunde și află că va avea un nou loc de muncă sub tutela lui Gavin Brookdale, „ care și-a dat demisia din funcția de șef de personal la Casa Albă”. Acesta îi propune să devină consultant pentru educație în campania lui Janet Wilkes, senatoare din Florida și candidatul-surpriză pentru președinție. Pare că toate s-au rezolvat pentru Eleanor, dar se aude încă pe fundal agentul vamal care îi spune să înainteze. Aceasta îi explică lui Gavin că nu știe dacă să accepte postul din moment ce va fi plecată pentru un an la Oxford să studieze limba și literatura engleză de la 1830 la 1914. Totuși, nu se dă bătută și afirmă că va putea să își ducă la final atât studiile, cât și munca pentru campanie. Zis și făcut. A început anul la Oxford, „orașul Contururilor de Vis”.
Ella își găsește camera și pleacă degrabă la restaurantul Happy Cod Chip Shop pentru tradiționalul „Pește și cartofi”, nu înainte de a fi aproape călcată de o mașină care demarează în trombă.
Îl va cunoaște pe Simon, proprietarul restaurantului, mândru de locul său de muncă și de ceea ce servește, „preamăriți cartoful! Divin tubercul. Mâncarea zeilor”. Pe când Ella încerca să mănânce, un cuplu intră, iar aceasta îl recunoaște pe șoferul care deunăzi era să îi „curme” viața tocmai în momentul în care se ciocnesc, iar mâncarea și sosul par a fi realizat un nou desen pe tricoul eroinei noastre care exclamă consternată „Tu!”. Îi cere acestuia să îi ceară scuze pentru modul în care a condus mașina, numindu-l „nerod cu pretenții”, dar bărbatul nu este deloc afectat, chiar făcând glume pe alocuri. Tânăra noastră se supără și pleacă la fel de repede precum venise.
Îl va cunoaște pe Sebastian Melmoth sau Charles Butler „veritas et virtus”, colegul de cămin de alături, apoi o va cunoaște pe Eugenia, doamna de serviciu care intră pe când studenții dorm, ulterior pe tânărul care vorbește la fel de mult la telefon precum ea, iar în final îl va reîntâlni pe bărbatul din restaurant în ipostaza profesorului de la master, domnul Jamie Davenport „ochii săi îi întâlnesc pe ai mei și în voce i se simte o urmă de ezitare, ca atunci când acul patefonului sare pe un disc vechi”. Ca în orice atare volum ne așteptăm ca fata frumoasă, prințesa cu părul bălai să rămână alături de prințul atotputernic care învinge răul mereu. Nu-i așa?
Din păcate prințul din această poveste are nevoie de ajutor, iar pocalul fermecat nu rămâne decât un mit pișicher, o speranță care rămâne în stadiu incipient fără concretizare în realitate. Acest roman este realist din păcate. Vrea să învețe cititorul o lecție și anume că viața este trecătoare și că ar fi bine să încercăm pe cât posibil să realizăm tot ceea ce ne dorim pe parcursul ei. Într-adevăr Jamie și cu Ella vor rămâne împreună, dar nu până la adânci bătrâneți, ci până va da bunul Dumnezeu fiindcă eroul este bolnav incurabil – fiind diagnosticat cu mielom multiplu.
Ceea ce autoarea a creat în volumul de față este un melanj de voie bună, amuzament, istețime fiindcă Ella va cunoaște prieteni adevărați, punctul culminant în carieră și dragostea adevărată pentru care va avea de luptat, toate într-un singur an petrecut unde altundeva dacă nu la Oxford.
Îi cunoaștem pe Tom și pe Maggie care vor afla o altă iubire, iar împreună cu Ella, Jamie și cu Charlie vom afla cum este să bei ceai în curtea hotelului Old Parsonage, cum este să simți poeziile clasicilor dincolo de rațiune, cum te simți într-un pub în timp ce bei whiskey sau cum e să privești o persoană care se luptă cu moartea, iar tu nu poți face nimic decât să încurajezi și să aștepți. Cronos în acest caz ar trebui alungat fiindcă s-a umplut deodată de cruzime.
Romanul este scris la persoana I, naratorul prezintă faptele din propria-i perspectivă creând un liant cu cititorul care se vede deodată prins în tumultul unor evenimente care îi scapă printre degete. Cadrul spațio-temporal este atent realizat, personajele sunt caracterizate direct și indirect, fiind complexe, adevărate labirinturi a căror cheie rezidă între filele volumului.
Avem de a face cu o carte aparte, plăcută la atingere, dar în ale cărei pagini te poți tăia. Mi-a plăcut cum a fost scrisă, într-un stil simplu și la obiect, atrăgătoare pentru un cititor căruia îi place viața și o acceptă atât în alb, cât și în negru.
LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Multumesc pentru recomandare, Crinuta! Cartea asta ma ,, tortureaza" de multicel. O rasfoiesc de fiecare data cand o vad la stand ( inmedio) si mereu stau pe ganduri daca sa o iau. Cred ca am sa cedez tentatiei.
P.S. Si eu ma numar printre cei care aleg sa citeasca o carte intr-un anumit moment... Oricat mi-ar spune lumea sa citesc ceva cat mai repede, eu prefer sa astept momentul potrivit.
Alina îți mulțumesc și eu! Sper că are să îți placă. Pe mine m-a frapat, am și plâns deși nu o fac prea des. Am și râs în hohote. Este o carte care surprinde cititorul.
Felicitari Crina!Pare o carte placuta!
Mulțumesc Arci! Este o carte de pus de păstrat. Nu este clasică, dar a fost ca o revelație. Rar găsesc un volum simplist care nu cere nimic, dar oferă atât de multe.
O sa tin cont de recomandare. Mulțumesc, Crina!
Felicitari pentru recenzie!
Planuiesc sa o citesc si eu! Felicitari pentru recenzie :)