100 de poeme de iubire şi un cântec de disperare, de Cosmin Neidoni – Libris Editorial – recenzie

100 de poeme de iubire şi un cântec de disperare

Autor: Cosmin Neidoni

Editura: Libris Editorial

Număr pagini:103

Autori români

   100 de poeme de iubire şi un cântec de disperare o furtună de emoții.

De același autor:

   Poeme. Cugetări (1995); Das Schattenspiel ( 2004); Scrisoare către fiul meu( 2014); Raport către Don Quijote (2017); Viața la 40 de ani (2017) Regatul celor mai frumoase depărtări (2018)

„ Poezia se naște și ca o formă fundamentală de ripostă, ca un țipăt cosmetizat în fața morții.

„ Poezia, în genere, apare din nevoia unei rezistențe a spiritului, ea este o formă de non-capitulare născută între intervalul unei simțiri și imposibilitatea de a-i capta, prin mijloace raționale, palpitul.”

   În loc de prefață Cosmin Neidoni scrie câteva cuvinte împodobite cu o delicatețe de excepție. Dragostea față de poezie prezentată într-un stil filosofic prin așa de multe definiții încât, dacă nu ești cititor de poezie, te face să te îndrăgostești definitiv. Tot un fel de dragoste poetică este îndreptată către femeie. Muza vinovată de inspirația poeților, atât de prezentă în poemele de dragoste.

„ Închei prin a spune că aș vrea să am înțelepciunea de a mă apropia cu maximă eleganță de femeie, ca de o făptură delicată prin care se revelează, ca printr-o fantă deschisă de lumină iubirea majestății divine. Am scris aceste poeme din perspectiva acelui bărbat care intuiește că între suspinul și tăcerea unei femei este o lume de care nu te poți apropia prin silogism, logică și raționament, ci doar prin metaforă, iar asta înseamnă, în cele din urmă, emoție.”

   Nu am intenționat să fac o recenzie a acestui volum de poezie. Am vrut doar să vă arăt câteva din micile bijuterii pe care am avut o deosebită plăcere să le citesc.

   Poezia este o stare, un moment, un tremur de moment care transmite emoții diferite în inimi diferite. O avalanșă a romantismului căzut în iraționalitatea bătăilor inimii. Acest volum este o furtună de emoții pasionale și sensibile, menit să-ți răpească suflul pentru un scurt moment, ca mai apoi să se reverse în raze de soare.

„Tu încă mai zumzăi, suavă și tandră,

în inima mea ca o albină în căutarea florilor,

      tu încă mă cauți

așa frivol și nevrednic cum sunt –

       pentru a-mi aminti

cât de frumos mi-am deschis aripile

       în chiar clipa în care

   credeam că le-am pierdut

ca fumul ce se pierde în spirale

în imensitatea albastrului cer!

………………………………………………….

„ Îmi place cum ești,

nefiresc de cuminte,

cu tine aș respecta, fără rest,

orice decalog – ia aminte!

îmi place cum mă alinți,

nefiresc de duios,

cu tine mă simt mai nebun,

mai frumos!

Dar cel mai mult știi, iubito,

ce-mi place?

Că mă iubești infernal,

că niciodată sufletului meu,

de dor,

nu-i dai pace!”

    Ați observat că autorul nu a ales titluri pentru poezii? Le-a ținut pentru el făcându-le intime și în același timp lăsând cititorul să găsească titlul potrivit în propria viziune.

   Îmi plac poeziile condensate. Scurte și care transmite mesajul esențial. Emoția perfectă pentru sufletele romantice cu pasiune pentru versuri de o sensibilitate aparte.

   Mă bucur să descopăr poeți români contemporani care vor lăsa moștenire creații deosebite.

Autori români

Recenzii cărţi

Cartea o găsiţi pe Libris.ro