Acesta este trupul meu de Liviu Surugiu-recenzie

Acesta este trupul meu, de Liviu Surugiu-recenzie

Editura: Tracus Arte

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 223

Gen: Proză

     Despre autor

   „Liviu Surugiu (n. 1969) a debutat în Jurnalul SF (1994). A publicat în Jurnalul SF, SuperNova, Curierul Național, Gazeta SF,  Argos,  Nautilul, CPSF,  CPSFA- Nemira și Ficțiuni.

    Acesta este trupul meu este al șaselea roman, după Imman, Atavic, Iubire și moarte pentru totdeauna, Rămășițele viselor și Eral.

   Câștigătorul unor numeroase premii literare :

   Premiul JSF-Atlantykron 1994;  Premiul de Originalitate Atlanykron1994; Premiul SuperNova 1994; Premiul Sfera 1994; Premiul pentru Nuvelă la Festivalul Vladimir Colin 1995; Premiul Quasar 1995; Premiul Radu Gyr 1995; Premiul ARSFAN 1995 la Prozitonic Buzău; Premiul Gazetei SF 2013; Finalist HBO 2013 pentru scenariu de lung metraj; Premiul pentru cel mai bun roman al anului, Romcom 2015; Locul 1 în Top 14 cărți SF 2015; Premiul III Helion 2015, Premiul Atlantykron 2016; Premiul pentru scenariu „România peste 100 de ani”, 2016; Premiul pentru cel mai bun roman al anului, Romcon 2016; Premiul pentru cel mai bun volum de proza scurtă al anului, Romcon 2016.

   Acesta este trupul meu este un volum de proza scurta, compus din cinci povestiri: Acesta este trupul meu’; O chestiune de educație; Întâlnirea; Înaintea învierii, 144.

   Ultima mea experiență cu lumea SF mi-a lăsat un gust amar și am început acest volum cu oarecare emoție. Am fost plăcut surprinsă de stilul autorului, un soft SF, în care anumite întâmplări au loc în spațiu, dar povestea din spatele genului face toți banii. Autorul îmbină genurile SF, fantasy și chiar romantic aș spune într-un mod unic, cursiv și plăcut cititorului de orice gen folosind cuvinte simple.  

   Fiecare povestire este diferită, imaginația autorului surprinzând lucruri cotidiene, aparent banale, scoase din normalitate și transformate în povești uimitoare la care nici nu te-ai fi gândit.

  Tema pe care o abordează autorul este viața, moartea, existența, iar îmbinarea religiei cu momente fantastice sau SF este cireașa de tort în acest volum de proză scurtă. O imaginație bogată în care trupul, umbrele, golurile și singurătatea se transformă în povești incredibile. Iată că Liviu Surugiu nu are nevoie de OZN-uri sau extratereștrii pentru a construi un volum excelent.

   Fiind proză scurtă țin să menționez că fiecare poveste începe , continuă și se termină într-un mod natural, fără a avea nici măcar un moment abrupt, așa cum se întâmplă câteodată la proza scurtă. Acesta este un atu important pentru care admir talentul autorului plin de naturalețe.

   Prima povestire, cea care ne oferă și titlul cărții, Acesta este trupul meu ne prezintă o expediție cerească, formată doar din preoți pe astronava Ultima Euharistie. O călătorie de cinci ani cu provizii pentru două luni. Un hiper-somn  în containerele de stază pentru echipaj în drum spre spațiul din care trebuiau să aducă un sicriu  cu un trup imens. Surprinzător sfârșitul și tot odată impresionată puterea umană de supraviețuire pusă în valoare de autor în cuvinte puține.

   O chestiune de educație  este o poveste scurtă tare, care conține și ea anumite părți sau fețe religioase. O călătorie prin Gaura de  Vierme Interstelară  prin teleportare, un caz de anchetat. Doi gemeni, o crimă în care unul e victimă și celălalt criminalul. Un secret și legăturile dintre vechi și nou prin teleportare, o familie regală la ușile unei nave spațiale.

   Întâlnirea este una dintre cele mai interesante povești . Cea despre care vorbeam când am spus că există și un oarecare romantism în acest volum. O iubire nepământeană într-un ospiciu în care o boală a ucis majoritatea „locuitorilor”, iar printr-o minune un băiat și o fată trăiesc alternativ câte o lună. Poveste lui Andrei și a Genei, care s-au îndrăgostit unul de celălalt din fotografii. Ei comunică prin scrisori lăsate zilnic , pentru fiecare zi în așteptarea adormirii sau trezirii. Aparent o dragoste imposibilă pentru că ar trebui ca unul să moara ca celălalt să trăiască. O căsătorie între un băiat mort cu o fată vie în care unul spune da în fața unui preot, locuitor al ospiciului, iar celălalt va răspunde peste o lună.

   Înaintea învierii ne spune povestea unui bărbat călcat de autobuz, care ajunge la spital fără nici o zgârietură ucide două asistente doar pentru că au deschis jaluzelele. Pedepsit cu cea mai scurtă pedeapsă, trei luni până la moartea prin injectare letală. O poveste despre singurătate, umbre, întrebări.

    144 – cea mai impresionantă dintre toate, preferata mea, dar cea mai umană și crudă. O moașă este obligată să ajute la nașterea a doi bebeluși, unul dintr-o familie importantă, iar celălalt al unei slujitoare. Să nu se afle este condamnată la moarte așteptând într-o închisoare, un avocat se preface că vrea să o ajute și-i dezvăluie că singura ei scăpare e să rămână gravidă , de fapt doar ar fi amânat execuția 9 luni de zile. Bineînțeles uită să menționeze că din punct de vedere medical el nu poate avea copii. O idee îi vine când conducerea închisorii ucide un soldat și cu ajutorul unei seringi își injectează sămânța încă vie a bărbatului și rămâne gravidă. Ea este prizonierul 143, iar copilul ei este 144. Un deținut subnutrit, slab crescut în închisoare în bătaia de joc a comandantului închisorii. La 18 ani este trimis în ocnă, unde are norocul să ajungă sub aripa unui deținut bătrân care-l învață rusa, să scrie și multe alte lucruri despre viață. Se dezvoltă muncind și evadează încercând să descopere originile lui și intră într-o aventură spațială în mijlocul unui război și al unui experiment științific.

    Sper că nu am oferit prea multe informații. Trebuie să citiți acest volum să descoperiți singuri multitudinea detaliilor și complexitatea oferită de autor în proza scurtă.

   Recomand acest volum și având în vedere că autorul e și scenarist, ar fi frumos să vedem ecranizări ale scenariilor scrise de un autor contemporan. Liviu Surugiu este unul dintre motivele pentru care ar trebui să oferim o șansă autorilor contemporani și să citim românește .

    Citate

„– Nu am trimis doar astronava complet automatizată pentru că această misiune înseamnă precizie , dar și inimă. Inteligență și, în același timp, credință.”

„7 August

Gena

Azi am citit într-un colț de ziar aruncat pe biroul doctorului, că astronomii au descoperit o gaură neagră în spațiul cosmic. Se crede că ar fi vorba de o stea moartă care s-a prăbușit în sine însăși și a căpătat, astfel, într-un volum foarte mic o gravitație atât de mare încât nici lumina nu o mai poate părăsi.

M-am gândit atunci la dragoste. Iubirea e cea mai a naibii Gaură Neagră, e ca steaua aceea din spațiu: vrea totul și nu dă nimic în schimb.”

 Cartea Acesta este trupul meu, de Liviu Surugiu poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti