Agonia lui Turing de David Lagercrantz

Agonia lui Turing, de David Lagercrantz

„Doctorul Turing a spus că matematicienii au câștigat războiul.”

 

Titlul original: Syndafall i Wilmslow
Editura: Pandora M

Grupul Editorial TREI

Colecția Literary Fiction
Anul aparitiei: 2016

Traducere din engleză si note de: Martin Zick
Număr pagini: 393
Gen: Literary Fiction
Cotație Goodreads: 3,36

   Alan Turing a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni ai tuturor timpurilor. De ce? Pentru că pe lângă lucrarea sa de căpătâi, „Numerele calculabile”, a scurtat Cel de-al Doilea Război Mondial: a decriptat Codul Enigma, ceea ce a permis interceptarea mesajelor dintre naziști. A lucrat pentru Serviciile Secrete Britanice în Cel de-al Doilea Război Mondial, a adus servicii mai mult decât remarcabile patriei și lumii, dar cu toate acestea, n-a scăpat de stigmatul orientării sexuale. Turing era homosexual, lucru de neconceput pentru autorități (și nu numai) în acele vremuri. Având ceva de ascuns, se considera că homosexualii erau mai ușor de șantajat, iar probabilitatea de a dezvălui secrete de stat, mai mare. Așadar, Turing a avut parte de un proces, în urma căruia a trebuit să aleagă: închisoarea sau tratamentul cu estrogen. Ați citit bine, estrogen. „Deștepții” credeau că tratamentul cu estrogen îl va vindeca de homosexualitate. Sau poate pur și simplu au vrut să-și bată joc, nu vom ști niciodată. A ales tratamentul, dar în cele din urmă, n-a mai suportat și s-a sinucis.

Aceasta este varianta oficială, prezentată și în filmul biografic Imitation Game, cu Benedict Cumberbatch în rolul lui Turing. Ecranizarea a fost inspirată din cartea biografică „Enigma”, scrisă de Andrew Hodges.

„Agonia lui Turing” este o împletire a faptelor reale cu ficțiunea. Se pleacă de la viața matematicianului, dar acțiunea ia o întorsătură fantezistă.

   Pe 8 iunie 1954, Turing este găsit mort în casă. Cauza este ușor de depistat: otrăvire cu cianură. Însă împrejurările suspecte îl conduc pe polițistul Corell la o bănuială: să fie sinucidere sau crimă? Se pare că savantul a mușcat dintr-un măr îmbibat cu otrava preparată în tigaie, iar din tavan erau trase două fire. Bizar, nu? Complicată cale de a-ți lua viața. Eu, una, n-am înțeles nici până acum legătura cu cele două fire. Însă Turing era prin natura sa complicat. Alt detaliu ciudat pentru un om care voia să se sinucidă este prezența unor bilete la teatru printre lucruri. Nu faci planuri dacă vrei să te sinucizi, nu? Ce rost ar mai avea? Să se fi hotărât brusc sau aceste aspecte nu contau pentru Turing, cunoscut ca un tip ciudat? Sau să fie crimă? Și dacă este crimă, cine ar fi interesat să-l ucidă pe matematician? Serviciile Secrete, de teama că ar putea dezvălui anumite informații?

   Romanul lui Lagercrantz este un amalgam între incursiunea în viața lui Turing, amintirile polițistului care anchetează cazul, un tânăr pe nume Corell, aspecte legate de matematică și de modul în care aceasta a contribuit la dezlegarea Enigmei, descrierea contextului socio-politic al anilor ’50.

  Întâmplător sau nu, cazul Turing și viața matematicianului se suprapun cu aspecte din viața lui Corell: tatăl polițistului s-a sinucis, iar ceva din dificultatea de adaptare la viață, la școală, îi aduce aminte lui Corell de el însuși.

Este descrisă societatea plină de prejudecăți de la acea vreme:

„Homosexualii distrug societatea noastră și vlăguiesc forțele națiunii. Cu asta suntem cu toții de acord.”

Asemenea afirmații, care astăzi stârnesc râsul, erau atunci la ordinea zilei.

Cartea poate fi și pe placul celor din domeniul științelor exacte, conținând anumite detalii privind modul lui Turing de raționare în inventarea celebrei sale mașini de decriptare.

„Alan făcuse o mașină în oglindă a Enigmei, o „anititeză”, cum i se spunea, sau „ceva care să-i înțeleagă tonurile”, cum adăugase Farley, stârnind uimirea pe câteva chipuri.”

   Nu în ultimul rând, din roman se desprinde un portret al matematicianului: ca orice geniu, era un om excentric, diferit, cu ciudățeniile lui: absorbit de lucru, uita de propriul aspect, nu se pieptăna, își punea paltonul direct peste pijama și ceva ce m-a amuzat foarte tare (nu știu dacă este și adevărat sau o simplă anecdotă), l-a primit pe Churchill tricotând: „Dar bineînțeles că întreaga delegație a pornit tropăind spre camera lui Turing, unii dintre ei rugându-se în gând să-l găsească într-o stare rezonabilă, însă, în zelul lui, Travis a uitat să bată la ușă. Și a regretat imediat. Alan stătea în scaunul lui, lăsat pe spate, și tricota. Omul acesta ciudat, neras de o săptămână, cu un păr care nu mai văzuse de mult pieptenul, era ocupat cu ceva ce aducea cu un fular lung, albastru și nici măcar Churchill n-a priceput imediat despre ce e vorba.”

   Mai apropiat de mașini decât de oameni, Turing le-a înțeles mai bine, fiind și el, la rândul lui, diferit: „Așa cum spusese Gandy, Turing era de partea mașinilor. Considera că nu trebuie discriminate doar pentru că sunt diferite.”

„Se bucurase de statutul de intrus. Oricât de ciudat ar părea, nu avea nimic împotrivă să stea de partea mașinilor.”

   Pe Alan Turing nu-l interesa lumea exterioară. Absorbit în totalitate de munca sa, dădea impresia de aroganță și snobism, însă el era doar indiferent.

„Nu făcea parte din nicio societate deșteaptă și nu înțelegea ce ar fi trebuit să facă pantru a intra în vreuna dintre ele. Alan nu se pricepea la chestiile astea. N-a învățat niciodată să se promoveze sau să se apropie de persoanele potrivite. A rămas un singuratic, un izolat. În nici un caz nu era încrezut.”

   Avea un mod de gândire aparte, fiind mai interesat de procesul de descoperire în sine decât de rezultat: „Voiam doar să spun că o comoară nu are farmec fără operațiunea de căutare a ei. […] Ce ar fi comoara lui Monte Cristo fără aventurile lui Dantes? O găunoșie vulgară, nu-i așa? […] Trebuie să accepți totuși că adevăratul farmec e dat de harta comorii.Misterul e întotdeauna mai atrăgător decât soluția.”

  Este catalogată drept ciudată și declarația lui Turing conform căreia mașinile vor putea gândi într-o zi. Acum ne amuzăm văzând cât de îndepărtat sau chiar irealizabil li se părea momentul oamenilor de atunci:

 „- Deci Turing credea că mașinile o să fie capabile să gândească?

– Așa a spus femeia. Dar poate că domnul Turing se gândește la asta ca la o figură de stil.

– Sau poate că era nebun de legat, zise Corell.”

 Ce mi-a plăcut:

– ocazia foarte bună de a afla mai multe lucruri despre subiectul „Turing”, ce mă interesează de când am văzut filmul Imitation Game. Deși nu mă pricep deloc la matematică, tehnică sau calcul, mi s-a părut foarte interesant subiectul. Cum o mașină a avut un rol decisiv în istorie. Totodată, m-a revoltat nedreptatea cu care a fost tratat Turing. În afară de faptul că nimeni nu merită un asemenea tratament (poate doar violatorii), este incredibil cum au „răsplătit” un om precum Turing pentru serviciile aduse:

„Era greu de crezut că ar forța un profesor universitar să ia hormoni feminini, nu?”

– unele situații umoristice, cum ar fi cea în care Turing a fost surprins de Churchill tricotând sau următoarea:

„- Dacă vin nemții, o să vând lame de ras în stradă. Îmi fac deja un stoc!

– Ce idee tâmpită. O să fii arestat pentru punerea în vânzare a unor arme albe. Ar trebui să-ți bagi banii în ciorapi de damă, i-a zis Krause, care stătea lângă el.

– I-aș prefera pe cei bărbătești!

– Atunci, de ce să nu le vinzi bărbaților ciorapi de damă. S-ar putea să se schimbe moda. Poate îți cumpără și Goring o pereche.”

Ce nu mi-a plăcut: modul derutant și dezordonat în care se trece de la un plan la altul. La un moment dat, te zăpăcește alternarea vieții lui Turing cu cea a lui Corell și cu strădaniile din război de a sparge codul.

Citate:

„Viața acestui bărbat fusese făcută din prea multe numere și secrete. Era diferit.”

„Simțea o frică inexplicabilă. Să fii lipsit de identitate sexuală, să te trezești dimineața și să descoperi la tine însuți noi semne ale schimbării!”

 „Că entuziasmul și pasiunile sunt o parte importantă a personalității și, dacă le înlături, ai dat deoparte ceva fundamental. Alan era Alan, și nu cred că voia să fie vindecat de asta.”

„Ne ascundem propriile nenorociri. Dar suntem foarte bucuroși când trâmbițăm necazurile altora.”

„Înțelegi, numerele erau prietenii lui Alan, religia lui. Visa să le dea o formă fizică.”

„Nimic nu este atât de perfect cum credem. Nu putem scăpa de contradicții. Par să fie o parte a vieții înseși.”

„N-avea de gând să se lase descurajat sau împiedicat doar pentru că mașinile erau lucruri stângace și fără rațiune. A văzut măreția în simplitate.”

„Matematica este considerată frumoasă tocmai pentru că își este suficientă sieși. Nu trebuie să se slujească decât pe ea însăși.”  – hmmm, frumoasă?! Mă rog, gusturile nu se discută. ;))

„Iar fizica ne spune că lumea nu poate fi văzută așa cum a fost mai înainte. Timpul nu e absolut, și nici spațiul nu e.”

„Pentru mine, logica este magie pură.”

„Un scriitor care își ia munca în serios știe că o carte este dirijată de nevoia personajelor de a prinde viață, nu de schița originală.”

Despre autor:

David Lagercrantz este un autor și jurnalist de investigații suedez. A lucrat pentru publicația Expressen, a scris continuarea trilogiei „Millennium” a lui Stieg Larsson, „Prizonieră în pânza de păianjen” și pregătește încă două romane din serie.

A colaborat cu Zlatan Ibrahimovic, cunoscutul fotbalist, la scrierea biografiei acestuia, „Eu sunt Zlatan”.

Mai jos aveți trailer-ul filmului Imitation Game, despre viața lui Turing și modul în care a spart codul Enigma:

 

Cartea Agonia lui Turing, de David Lagercrantz a fost oferită pentru recenzie de Editura Pandora M-Grupul Editorial Trei. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Pandora M