Angelologia, de Danielle Trussoni – Editura Litera – recenzie

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1)

Titlu original: Angelology

Autor: Danielle Trussoni

Editura: Litera

Număr pagini: 716

Anul: 2010

Colecția: Thriller

Traducerea: Mariana Piroteala

  „Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii. Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va decide soarta omenirii.”

   În Angelologia (2006), Danielle Trussoni debutează în domeniul ficţiunii cu o poveste fascinantă, despre o străveche confruntare – reaprinsă în vremurile noastre – între îngeri şi oameni, împletind savant cultura biblică şi pe cea mitică, care va face deliciul fanilor de thrillere istorice.

  „O poveste de un fantastic sumbru. Intrigile pline de suspans și scenele de lupta apocaliptice îi conferă o vigoare și o vitalitate emoționante.” – Publishers Weekly

„Roman deopotrivă senzual și intelectual, Angelologia este un thriller teribil de inteligent, mai degrabă în stilul lui Umberto Eco, decât al lui Dan Brown, însă fără sentimentalismul confuz al elogiilor New Age sau al tratatelor catolice. (…) Pusă în scenă cu vivacitate, Angelologia este plină de imagini aproape cinematografice, are o eroină energică și adaptabilă și un personaj negativ de o cruzime elegantă.” – The New York Times

   Danielle Trussoni este o romaniceră americană contemporană, născută în 1973, în La Crosse, Wisconsin. După studii de istorie și de engleză la Universitatea din Wisconsin, absolvite cu „summa cum laude”, în 2002 a obținut o diploma în cadrul Iowa Writer’s la categoria „fiction writting. Danielle Trussoni și-a dorit să fie scriitoare de la vârsta de șase ani, dar succesul a venit douăzeci și cinci de ani mai târziu, odată cu publicarea unei autobiografii foarte apreciate de critică, „Falling through the Earth”, care a fost desemnată de New York Times una dintre cele mai bune zece cărți ale anului 2006. În Angelologia (2006), Danielle Trussoni debutează în domeniul ficțiunii cu o poveste fascinantă, despre o străveche confruntare – reaprinsă în vremurile noastre – între îngeri și oameni, împletind savant cultura biblică și pe cea mitică, care va face deliciul fanilor de thrillere istorice.

  Când vine vorba de fantasy, e destul de greu să te mai mire ceva, iar preferații mei sunt autorii români. Totuși, „Angelologia” este o carte pe cât de groasă, pe atât de captivantă. Pentru cei care se sperie de volumul mare de pagini, e bine de știut faptul că, odată ce intri în poveste, nu mai poți lăsa cartea din mână. Thriller fantasy, „Angelologia” captează atenția, indiferent de vârsă și de numărul de cărți din aceeași categorie citite anterior. Cartea este povestea nephilimilor, văzută dintr-o perspectivă diferită față de ceea ce s-a scris până la momentul apariției cărții. Așadar, de această dată, nephilimii, urmașii îngerilor căzuți, reprezintă o adevărată amenințare pentru omenire.

  Cu cruzime, îngerii căzuți asupresc omenirea… și fac asta de secole, iar această nouă viziune fac din „Angelologia” o carte foarte greu de lăsat din mână.

  Personajul principal al acestui savuros fantasy este Evangeline. Lăsată de copil în grija măicuțelor franciscane ale Adorației Perpetue, la mănăstirea St. Rose, fata descoperă întâmplător o corespondență secretă între Abigail Rockefeller și maica Innocenta.

  Fire curioasă, Evangeline citește toate aceste scrisori care datează din 1943 și care descriu niște întâmplări petercute acum un mileniu. Acest secret nu oferă doar o perspectivă clară asupra unor aspecte sociale, ci dezvăluie și secrete despre familia fetei. Din acest punct, căutările fetei transformă cartea într-un thriller captivant. Angelologii și nephilimii duc un război  care durează de o eternitate și se pare că în acest conflict, Evangeline are un rol de care nici nu avea habar. În timp ce nephilimii, de o frumusețe rară, însă de o răutate excepțională, amenință să pună stăpânire în totalitate pe omenire, angelologii vor să obțină lira – obiectul cu care ar putea să înlăture rasa nephilimilor.

   Cartea are lungi pasaje descriptive, ușor de asimilat de către cititor, care nu fac altceva decât să ilustreze imaginea amplă a poveștii. Dialogurile sunt vii, replicile sunt alerte și scot la suprafață aspecte ale personalității fiecărui personaj.

  Firul epic este ușor de urmărit, deși abundă atât în personaje, conflicte, intrigi, legende și simboluri. Personajele sunt bine conturate, acțiunea este susținută de explicații concrete istorice. Avem numeroase citate din Biblie, dar și din Cartea lui Enoh, ceea ce conferă un plus de credibilitate acțiunii.

  Povestea nu este liniară, ci are multe răsturnări de situație. Așa cum îi stă bine unui fantasy, autoarea integrează și o poveste de iubire, deși îndrăgostirea dintre cele două personaje: Evangeline și Verlaine pare bruscă și cam forțată, fără terenul acela de tatonare specific unei povești de iubire.

   Pe măsură ce povestea curge, catalogarea de „personaj pozitiv” și „negativ” își pierde din nuanță. Practic, angelologii vor să scape de nephilimi pe baza unor principii caracteristice începuturilor acestei rase. Nephilimii din prezent nu vor decât să își salveze specia, chiar dacă asta înseamnă să recurgă la comportamente specific umane: lăcomie, egoism etc. Cu alte cuvinte, din această perspectivă, cartea poate fi considerată o alegorie a defectelor umane, o etalare metaforică a materialismului și individualismului.

   Nu pot să nu specific faptul că, citind cartea, am fost cuprinsă de o undă de tristețe… la gândul că și creaturile cerului pot să vadă lucrurile murdare în cele mai pure elemente. Dar… mi-am reamintit faptul că povestea este fantasy, iar în acest gen literar, orice se poate întâmpla.

Iată câteva citate:

„În creștinism, peștera Gâtlejul Diavolului a fost considerate locul în care îngerii răzvrătiți au căzut după ce au fost alungați din rai. Creștinii din partea locului credeau că poteca abruptă de la gura peșterii a fost făurită de trupul înfocat al lui Lucifer pe când se prăbușea de pe pământ spre iad, de unde și numele peșterii.”

„În curând am înțeles că mizerabila creatură se sufoca și că acest lucru se datora faptului că îi rănisem aripa. Așa i se stinse suflul. Violența de care am dat dovadă față de o fîptură cerească m-a tulburat neînchipuit de mult, așa că am căzut în genunchi și l-am implorat pe Domnul să-mi arate îndurare și iertare, căci curmasem viața uneia dintre cele mai desăvârșite creații ale cerului.”

  Recomand cartea celor pasionați de povești cu îngeri și de fantasy în general.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți fantasy