Apa vie (volumul I) Căderea împărățiilor, de Stachecian- recenzie

Editura Smart-Publishing, 2017

450 de pagini

… asta e una dintre problemele legendelor… Lumea e mare și se amestecă, darămite imaginația pentru adevăruri mult prea de demult.

   Acest prim volum al trilogiei constituie dovada că folclorul românesc nu a secat, că încă poate fi exploatat pentru ca romane fantastice precum Căderea împărățiilor să vadă lumina tiparului, iar lupta dintre bine și rău să nu rămână la nivelul unui basm. La o primă vedere, cartea în discuție pare să dețină trăsăturile basmului cult, cu motive lui specifice, însă autorul reușește să spargă granița cu povestea și mitul, integrându-le elementele pentru a da viață unui roman fără seamăn în cultura autohtonă. Încă de la început, suntem avertizați că vremurile poveștilor cu A fost odată ca niciodată, pe când se potcovea puricele cu 99 de oca de fier… au trecut, că sunt purtate prin viu grai, iar mai puțin prin ale cărților. Așadar, istorisirea în care urmează să intrăm poate fi cât se poate de reală. Descrierile ample din incipit anunță un roman de atmosferă, în care personajele se dezvăluie treptat, niciodată definitiv, cu portrete fizice uneori abia schițate, dar care nu se resimt ca fiind necesare.

   Titlul trilogiei trimite la motivul călătoriei de formare a tânărului Nalbian pe tărâmuri străine, în căutarea obiectului magic ce ar putea să încline balanța în mod favorabil asupra binelui, prin urmare avem de a face cu un bildungsroman. Apa cea dătătoare de viață, cine-o bea cu picătura, ca și prima și totuna/Vindecare vor afla și trupul și inima, este scopul vieții lui Nalbian (Făt-Frumos al basmelor populare românești). Nimic nu este întâmplător aici; nu există coincidențe, toate se leagă (a se studia inclusiv coperta!).Motivul apei ocupă un loc aparte: în satul său, Nalbian trebuie să ducă primele găleți cu apă la bucătăria unde mama sa și alte femei se vor apuca de treabă dis-de-dimineață, anticipând intriga; călătoria începe pe apă, iar popasurile sunt făcute la fântâni, unde au loc și cele mai importante întâlniri (cu ursitoarele, cu Decebrax). Apa vie, apa vieții se prezintă ca un simbol cosmogonic. Ea este o poartă spre veșnicie tocmai pentru că purifică, vindecă și întinerește. După Grigorie din Nyssa, fântânile conțin apă stătătoare. În schimb, fântâna Mirelui este o fântână cu apă vie (conf. J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. I, pag. 111). În roman, apa vie provine de la rădăcina unui pom mare, mereu verde, mereu în floare și în pârg.Un singur firicel iese la suprafață, chiar prin grădina acestui pom, înainte să intre din nou în adâncuri. Iar apa lui, doar aici, se numește apă vie.

   Tânărul și naivul Nalbian trebuie să își îndeplinească soarta de erou legendar, ca un Harap-Alb romanesc. Asemeni personajului lui Ion Creangă, el nu deține puteri supranaturale, nici măcar extraordinare, ci doar calități precum milostenia, credința, cumpătarea, care îi devin ajutoare de nădejde, fiind sprijinit și de prieteni devotați, personaje reale sau fantastice (Getozak, Brosoc, Jaba, calul Amurg, zâna Zinavel). Spiritul justițiar extrem de dezvoltat îl determină să intre în conflicte mari cu hoții obișnuiți și cu Negru, cel mai de temut răufăcător al ținuturilor și personaj antagonic.

–O să vă spintec! Ca pe toți viermii de pân-acum! […]

–O să vă găsesc! Vă caut pe toți cei de-un neam! Dau foc și tai mână cu mână, picior cu picior!, promite acesta drept răzbunare.

   Călătoria inițiatică îl transformă, devine mai înțelept și mai puternic, pregătit pentru marea bătălie pe care am simțit că va trebui să o ducă. Nalbian e un personaj de care prinzi drag, un model de urmat pentru tinerii aspiranți al titlul de erou.

   Libra, satul natal al lui Nalbian din Cotul Mărgăritarului, pare locul unde nu se întâmplă nimic, unde timpul s-a oprit în loc, prietenos și răbdător cu oamenii. Elementele cadrului natural, maiestuos descrise, sunt aproape personificate, sugerând comuniunea om-natură, specifică basmului de factură romantică. Odată cu intrarea în acțiune, când evenimentele încep să se succeadă din ce în ce mai alert, descrierile ocupă mai puțin spațiu în economia textului. Îl urmărim pe Nalbian în decursul unui an calendaristic.

Așezările din aceste vremuri ajung pe la vreo cincizeci de case, iar, când trec de o sută, sunt deja măricele. Libra este undeva între. Astfel încât grădinile oamenilor, apoi cele comune și câmpurile mărginașe, asigură traiul celor de aici, atât timp când sunt pe pace și gospodari, iar stăpânul nu are mintea tulburată de asprime. De-a lungul Mărgăritarului sunt multe vatre cu vechime și se aude că încă se mai așază oameni, mai ales spre târgul cel mare, la curtea împăratului. Până acolo, hăt, departe, râul primește și alte ape, se face mare cât să nu tragă arcașul cel mai strașnic de pe un mal pe altul. Apoi, se zice că și puhoiul acela se aruncă, peste alte șapte ținuturi, în brațele unei mări întinse cât vezi cu ochii, după unii, până la marginea pământului.

   La celălalt capăt al lumii, un tărâm asemănător celui din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, libreanul se confruntă cu zmei și căpcăuni, pe care, evident, reușește să-i învingă. Până aici, probele curajului și milosteniei au crescut gradat, culminând cu lupta pentru viață.

   Unele nume de personaje au rezonanță dacică, altele sunt formate prin contopire sau trunchiere, altele sunt argotice, ori pur născocite, însă toate conțin aluzii asupra caracterului persoanei pe care o denumesc: Nalbian (de la alb>albi>înalbi>Nalbian), Lercudor (ler+cu+dor, folclor), Verobostes (dacic), Jaba (Degeaba-Încui. Jaba-ncui, vezi?, argou), Negru, Zinavel etc.

   Demn de admirat este și limbajul – un amestec fericit de arhaisme fonetice, regionalisme, expresii învechite și chiar înjurături inedite – ce-i face concurență și celui mai iscusit povestitor.

Ce cojocii mamii lui de dobitoc! (înjurătură)

Mii de bărzăuni legați în lanțuri! (exclamație)

   Apa vie, roman scris de Stachecian (despre care nu știu absolut nimic, dar aș vrea să îl cunosc pentru a-l felicita) conține o lume dintr-un univers paralel, uitat de contemporaneitatea mult preocupată să inoveze literatura. Toate încep cu A fost odată…, doar că noi am uitat.

A fost odată un roman despre apa vie, dar nu când făcea plopul pere…, ci mai degrabă…

Cartea Apa vie (volumul I) Căderea împărățiilor, de Stachecian poate fi comandată de pe site-ul Smart Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti