Asasinul regal (Trilogia Farseer, partea a II-a) – Robin Hobb – recenzie

Titlu: Asasinul regal (Trilogia Farseer, partea a II-a)

Editura Nemira

Colecția Armada

Anul publicării în limba română: 2023

Titlul original: Royal Assassin (1996)

Traducere: Antuza Genescu

Număr de pagini: 752

Trilogia Farseer a scriitoarei americane Robin Hobb s-a impus ca un reper important în literatura epic fantasy de inspirație medievală, prin complexitatea personajelor și amploarea intrigilor care dezvăluie un univers bogat în magie, lupte pentru putere și pasiuni mistuitoare. Formată din volumele Ucenicul asasinului, Asasinul regal și Răzbunarea asasinului, seria urmărește itinerarul inițiatic al protagonistului FitzChivalry Farseer, bastardul regal care își descoperă atât puterile letale, antrenate la Curte, cât și setea de dreptate și spiritul nobil ce i se activează instinctiv în situații critice. Prin această poveste, Robin Hobb a dat viață unei lumi unde datoria se află într-un veșnic conflict cu dorințele personale, iar magia are mereu un preț pe care personajele îl plătesc cu propriile suflete.

Romanul Asasinul regal continuă evenimentele dramatice din Ucenicul asasinului și îi regăsește pe cititori deja familiarizați cu FitzChivalry, băiatul rămas fără protecție familială iubitoare, forțat să devină un instrument mortal al regalității, însă mereu chinuit de conștiința sa. Finalul primului volum l-a lăsat otrăvit și aproape de moarte, iar începutul celei de-a doua părți din trilogie ni-l înfățișează slăbit, exilat în Regatul Munților și bântuit de gustul amar al trădării. Această stare a protagonistului oglindește perfect tensiunea și frământările cu care se confruntă Regatul celor Șase Ducate, amenințat din exterior de misterioasele Corăbii Roșii și din interior de comploturile care se întețesc în jurul tronului.

Spre norocul său, sau poate ca o ironie a destinului, Fitz supraviețuiește otrăvii, însă plătește un preț considerabil, rămânând fizic slăbit și psihic marcat de cvasi-fatala experiență. Acest episod trădează încă o dată fragilitatea pe care statutul său de bastard i-o impune. El nu are un loc clar în ierarhia din Buckkeep și nu se bucură de vreo protecție nobiliară; tot ceea ce îl leagă de acest regat este jurământul față de regele Shrewd și atașamentul față de câțiva oameni care l-au tratat cu o anume blândețe. Convalescența petrecută în Regatul Munților îi oferă iluzia unei vieți mai pașnice, însă Fitz are premoniții tulburătoare despre Molly, fata de care este îndrăgostit încă din copilărie. Dacă la început pare că starea lui critică îi va permite să evadeze din tumultul de la Curte, presimțirile despre primejdia ce o vizează pe Molly devine imperativă, iar impulsul să o salveze îl va întoarce la Buckkeep.

Revenirea sa în castel are o încărcătură emoțională aparte, căci totul începe să se schimbe din ce în ce mai rapid. Prințul moștenitor, Verity, s-a căsătorit cu Kettricken, tânăra prințesă din munți ale cărei virtuți par să trezească un suflu nou la Curte. Atmosfera se înseninează cumva la suprafață, dar Fitz, cu sensibilitatea dezvoltată de Har, intuiește că țesătura intrigilor s-a îngroșat neobservabil. Regal, fratele mai tânăr al lui Verity, nu a renunțat niciodată la ambiția de a conduce cele Șase Ducate, iar ura lui față de Fitz și față de orice simbol autoritar al fratelui său mai mare devine un izvor inepuizabil de comploturi. Moartea mamei sale și statutul său de al treilea născut l-au transformat într-un intrigant căruia nu-i e teamă să atingă abisurile moralității, atât timp cât are de câștigat o poziție de putere.

Reîntâlnirea cu Regal este, pentru Fitz, piatra de hotar a maturizării sale. Dacă în primul volum îl percepusem copilăros, vulnerabil și copleșit de propriile puteri, în Asasinul regal îl descoperim mai maturizat, mai sumbru, cu un soi de încăpățânare amară în atitudine. Otravă, trădare, jurăminte încălcate și atacuri la persoana sa i-au alungat naivitatea și i-au săpat în suflet convingerea că, pentru a rămâne în viață, trebuie să fie permanent vigilent. Deși a fost antrenat să ucidă la ordinul regelui, Fitz realizează tot mai mult că, în pofida denumirii pe care o poartă, nu este doar „Asasinul regal”. Mai ales acum, când Molly îi oferă speranța unei iubiri, iar Verity și Kettricken au nevoie de sprijin necondiționat.

Intrigile de la Curte pornesc din toate direcțiile, iar Fitz resimte presiunea unui regat în derivă. Regele Shrewd, slăbit de boli și de ierburi menite să-i aline durerile, este tot mai absent și devine ușor de manipulat de către cei care vor să își impună voința. Verity se epuizează fizic și psihic încercând să apere coastele regatului de pirații Corăbiilor Roșii, folosind Meșteșugul, o formă de magie regală care îl consumă lent, pe măsură ce își proiectează mintea în larg pentru a lupta cu amenințarea maritimă. În acest timp, Molly este prinsă în tensiunile ce macină castelul, în calitate de servitoare a soției prințului Chivalry, Lady Patience, și abia își mai poate recunoaște tânărul iubit de altădată în acest Fitz marcat de traume și îndârjire.

Dincolo de ramificațiile firelor epice, iese în evidență modul rafinat în care autoarea a conceput sistemul de magie și dualitatea dintre Meșteșug și Har. Meșteșugul, moștenit prin sângele Farseer, oferă posibilitatea de a influența minți și a comunica la distanță, dar are un efect periculos și istovitor asupra celor care îl practică. Harul, considerat un blestem, leagă omul de sufletul animalelor, creând parteneriate profunde, dar și stigmatizare socială. Fitz, înzestrat cu ambele, devine un caz unic, fiind privit cu teamă și dispreț – când se află adevărul despre Harul lui.

Unul dintre cele mai puternice fire narative din acest volum este relația lui Fitz cu puiul de lup, Ochi-Întunecați, salvat de protagonist dintr-o situație dramatică. Deși a jurat să nu mai utilizeze Harul după ce Burrich, îngrijitorul de cai al regelui, i-a interzis orice apropiere de lumea necuvântătoare, Fitz nu poate rezista legăturii care se stabilește între el și animal. În scurt timp, Ochi-Întunecați devine cel mai loial prieten al său, o sursă de speranță și de iubire necondiționată într-un loc în care trădarea e pretutindeni. Dialogurile (telepatice) dintre Fitz și lup sunt presărate cu note de umor, complicitate și o tandră apropriere mintală. Ele marchează momente de adevărată alinare, dar și de conflict, fiindcă Fitz, ca om, trebuie să gestioneze instinctele lupului și să-l convingă că regulile haitei umane nu sunt aceleași cu cele ale animalelor sălbatice.

Paralel cu această relație specială, romanul alunecă tot mai mult în zona intrigilor politice, care devin deopotrivă fascinante și angoasante. Regal, percepând slăbiciunea celorlalți, strecoară neîncredere și reticență la Curte, profită de boala tatălui său și de eforturile supraomenești pe care Verity le depune pentru a-și apăra regatul. El încearcă să-l izoleze pe Fitz de orice sprijin, iar loviturile sale vin atât din planul concret, al amenințărilor directe, cât și prin atacuri subtile asupra psihicului, folosind interpuși care stăpânesc mult mai bine decât el Meșteșugul.

În paralel, forțele din largul mării se regrupează. Pirații de pe Corăbiile Roșii, însoțiți de așa-numiții Neoameni, devastează coastele, distrug așezări și lipsesc de umanitate tot mai multe victime. Acești Neoameni sunt oameni cărora le-au fost răpite orice urme de sentimente, rămânând doar niște ființe lipsite de empatie, capabile de acte de violență extremă și imposibil de oprit prin apel la morală. Distrugerile lor devin armă psihologică, iar Regatul celor Șase Ducate se află pe muchie de cuțit între o amenințare maritimă și una internă. Nobilii de la curte se atacă între ei, ducatele de coastă acuză lipsa de implicare în apărare a ducatelor interioare, iar regalitatea e la un pas să fie folosită pe post de minge într-un joc al răzbunărilor și al șantajelor.

Kettricken, soția prințului moștenitor, este un personaj care iese din tipar și câștigă inimile cititorilor. Provenind din Regatul Munților, unde îndatorirea față de popor este văzută ca sacră, Kettricken aduce un suflu de noblețe adevărată, înnăscută. În viziunea ei, un conducător e dispus să lupte la propriu pentru oameni, să se sacrifice și să fie un pilon de sprijin, nu o figură distantă și autoritară. Deși la început este privită cu suspiciune, acțiunile sale oneste și curajul combativ o transformă într-o eroină cu totul aparte într-un mediu altfel dominat de calcule și de intrigă. Fitz se apropie de ea, respectându-i curajul și înțelegând efortul pe care îl depune pentru a apăra acest regat străin.

Pe de altă parte, Verity, consumat de eforturile Meșteșugului și de necesitatea de a-și apăra regatul, decide să plece într-o expediție periculoasă în munți, cu scopul de a-i găsi pe legendarii Străbuni și de a le cere ajutorul contra piraților. Absenta lui Verity de la Curte îl face pe Regal să-și intensifice manevrele, iar Fitz, tot mai preocupat de soarta prietenilor săi, intră într-un cerc vicios al disimulărilor și atacurilor surpriză. Singura rază de speranță rămâne legătura sa cu Verity prin Meșteșug, una dintre cele mai puternice relații de loialitate din roman, chiar dacă implică un mare consum spiritual.

Ceea ce face cu adevărat memorabil acest al doilea volum este transformarea lui Fitz. La finalul primului volum el era doar un adolescent rănit, în pragul morții, în Asasinul regal îl vedem confruntându-se cu mult mai mult decât cu durere și cu otrăvuri. Acum, marcat de suferințe și conștient de efortul titanic pe care-l presupune apărarea regatului, se maturizează prin forța împrejurărilor. Pierde prieteni, se îndepărtează de cei dragi pentru a-i proteja, intră în conflicte directe și ajunge să poarte pe umeri nu doar povara unui rege slăbit, ci și pe aceea a unui popor gata să cadă pradă unui dușman fără suflet.

În tot acest timp, legătura sa cu Molly rămâne o ancoră emoțională, dar și un motiv de frământare. Molly nu-i înțelege pe deplin statutul de asasin regal și loialitatea absolută pe care Fitz o poartă lui Verity. Iubirea lor e presărată cu secrete care îi macină, cu temeri și distanțe ce nu pot fi ușor depășite. În plus, Fitz, care ar trebui să se concentreze pe datorie, se simte tras în jos de convingerea că nu poate avea o viață normală, atâta vreme cât a fost proiectat să devină un pion regal.

Pe fundalul acestei tornade de conflicte, romanul expune un univers extrem de viu, în care fiecare aliat sau inamic are propriile lui motivații, chiar și personajele secundare, precum Burrich, mentorul lui Fitz, sau Bufonul, enigmaticul și sarcasticul însoțitor al regelui, sunt construite atent, cu roluri precise în structurarea intrigii. Scrisul lui Robin Hobb îmbină descrieri minuțioase cu un ritm narativ consistent, evitând să supraîncarce cititorul și totuși asigurându-i un tablou amplu asupra palatului, a regiunilor de coastă și a munților.

Asasinul regal devine, astfel, mai mult decât un simplu volum de legătură. Deși continuă firul epic deschis în Ucenicul asasinului și pregătește terenul pentru deznodământul din Răzbunarea asasinului, își are propria identitate, datorită accentului pus pe profunzimea trăirilor lui Fitz, pe realismul urzelilor de la Curte și pe relațiile marcate de tensiune și sacrificiu. Personajul principal nu este doar o armă letală, ci și un om sfâșiat între loialități conflictuale, între aspirațiile lui de a avea o viață obișnuită și chemarea mereu prezentă a Curții, care îi cere să se împotrivească oricărei fericiri personale de dragul regatului.

Cartea reușește să transmită un amestec de emoții: fascinație pentru bogăția universului magic și pentru opțiunile nesfârșite pe care le deschid Meșteșugul și Harul; neliniște în fața pericolului concret și iminent al piraților și al Neoamenilor; respect pentru eroismul Kettricken și pentru sacrificiile pe care le face Verity; compasiune pentru Fitz, care pare să nu-și găsească liniștea nicăieri. Mai mult decât atât, capacitatea autoarei de a doza tensiunea, de a alterna scene de luptă fizică și lupte interioare, îl face pe cititor să devină el însuși parte din regat, urmărind cu sufletul la gură fiecare încercare a protagonistului.

Al doilea tom al seriei își împlinește promisiunile, dar ne lasă cu o mulțime de întrebări: Care este soarta lui Verity, plecat în munți în căutarea Străbunilor? Vor reuși cumva cei rămași în Buckkeep să oprească setea de putere a lui Regal? Va avea Fitz vreodată șansa la o existență liniștită, sau este condamnat să rămână asasinul regal până la capăt? Misterele și conflictele aflate în suspensie pregătesc terenul pentru concluzia încărcată de emoție din ultimul volum.

Romanul Asasinul regal este recomandat oricărui cititor care apreciază universurile fantasy bine construite, cu personaje realiste, contradictorii, puternic ancorate în istoria, credințele și magia tărâmului lor imaginar. Aventurile protagoniștilor săi au o miză uriașă, atât la nivel politic, cât și la nivel individual, iar experiența lecturii combină importanța socială a conflictelor regale cu frumusețea unor momente de tandrețe și speranță – personale, intime, profund umane.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti