Ascunsă în umbră – Viveca Sten – recenzie

Titlu: Ascunsă în umbră
Autor: Viveca Sten
Traducător: Loredana Frățilă-Cristescu
Titlu original: Dalskuggan
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2025
Număr de pagini: 448

“Viveca Sten a debutat în 2008 cu romanul În apele cele mai liniștite / I de lugnaste vatten, care a devenit imediat un succes, iar cele zece cărți din seria Sandhamn s-au vândut în peste 8 milioane de exemplare în toată lumea, aflându-se și azi în topurile internaționale de vânzări.
În prezent, Viveca își împarte timpul între Stockholm, Sandhamn și Åre. Aceasta din urmă este o celebră stațiune de schi din Suedia și, deloc întâmplător, locul unde se desfășoară acțiunea seriei Crimele din Åre, recent ecranizată de Netflix.”

“În stațiunea suedeză de schi Are este găsit trupul lui Johan Andersson, fost schior olimpic. Bărbatul pare că a fost ucis în bătaie în pădure. Conform soției sale, nu avea niciun dușman pe lume. În ochii inspectorilor Hanna Ahlander și Daniel Lindskog, crima dovedește altceva. Dar ce să fi provocat o asemenea furie? Și cui?
În timp ce poliția caută răspunsuri, Rebecka Ekvall, soția vulnerabilă a unui pastor, este prinsă într-o căsnicie abuzivă. Izolată de congregatie, Rebecka se teme cumplit pentru viața ei. Pentru că poartă cu sine un secret teribil. Dar nu e singura persoană din Are care ascunde lucruri.
Pe măsură ce descâlcesc ițele întunecate ale unei liste de suspecți tot mai mare, Hanna și Daniel își dau seama că uciderea lui Johan este doar începutul unui caz despre supraviețuire și răzbunare cu orice preț.”

   “Secrete, răzbunare și o crimă violentă tulbură idilica localitate Are.”

  Al doilea volum al seriei “Crimele din Are” ne aduce o poveste incitantă, mai complicată decât cea din primul volum “Ascunsă în zăpadă”. Titlul e și el sugestiv pentru că de data asta protagoniștii se ascund în umbră, atât victimele cât și călăii, într-o lume care doar aparent este idilică.

  Echipa de anchetatori este aceeași, cu viața și frământările ei. Daniel, oscilează între meserie și familie, nu e vina lui că a apărut a doua crimă într-un loc pe care îl crezuse pașnic. Ida, partenera lui, e nevoită să stea mai mult cu copila lor, ceea ce o face irascibilă și neînţelegătoare, deși știa de la început ce meserie are Daniel.

  Apoi Hanna care, după necazurile avute la Stockholm, ajunsese în Are și stătea în casa surorii ei Lydia, care, avocată fiind, reușise să-i rezolve problemele cu șeful și cu fostul soț. Acum, angajată la poliția din Are, era mulțumită. O supăra doar atitudinea mamei, care o neglijase mereu, făcând-o clar să înțeleagă că nu mai dorise copii după Lydia și că ea fusese un accident. Era mai interesată de părerea lumii, trădând încrederea fetii ei în favoarea aparențelor. Dar Lydia fusese mereu pentru ea și sora mai mare și mama. Acum o aștepta să vină cu familia în vacanță.

  Apoi erau Raffe, singurul care parcă are o viață normală și Anton care, deși aparent un tip sigur pe el, oscilează în viața personală. Anton se ferește să afle cineva, sau să recunoască chiar și pentru el, că este homosexual, e convins că nici colegii lui, nici oamenii din micul orășel nu l-ar înțelege. Cam asta este viața polițiștilor când are loc o nouă crimă.

  O localnică, mergând cu copilul ei către Duved, oprește pe drum pentru micuț, dar găsește ascuns în zăpadă un cadavru legat, mutilat, pare să fi fost torturat. Așa începe prima poveste din roman, pentru că aici merg în paralel două povești, aparent fără legătură între ele. Și încep cercetările…

  Cadavrul se dovedește a fi al lui Johan Andersson, fost schior în echipa națională a Suediei. Un accident pe pârtie, înainte de Olimpiadă, îi întrerupsese viața sportivă. Acum avea împreună cu prietenul lui din școală, Linus, o firmă de reparații. Era căsătorit cu o nemțoaică, o tipă sportivă, Marion, cu 10 ani mai mare decât el, și era tot timpul cu zâmbetul pe buze, vesel, cald, mereu cu o glumă sau o vorbă bună. Neîmplinirea lor era că nu aveau copii. Marion era cea care se ocupa de partea administrativă a firmei, și avea probleme cu Linus, care “băga mâna” adânc în bani, dar Johan încerca mereu să-i împace. În vinerea aceea Johan plecase cu furgoneta să-și întâlnească prietenii, se certase cu Linus la restaurant, apoi dispăruse. Când polițiștii vin să discute, Marion le spune ce viață frumoasă avuseseră, ce om bun era Johan, ce bine s-au înțeles. Idilic! Oare? Parcă totul era prea frumos! Le spune și despre problemele cu Linus. Polițiștii îl cercetează, află că jongla cu banii, că bea prea mult, că are probleme cu jocurile de noroc. Dar are un alibi foarte bun. Singura noutate pe care o află de la Linus, dar mai apoi și de la fratele lui Johan, este că acesta voia să plece pentru o săptămână și urma să meargă cu cineva. Dar cu cine?

  În a doua poveste o avem pe Rebecka, crescută și educată în biserica Lumina Vieții, cu părinți ultra credincioși. Crezul enoriașilor, întărit și de pastorul Jonsater în predicile lui este cel al “supremației bărbatului”. Bărbatul nu este numai capul familiei, el este cel care știe tot, ia decizii, mânuiește banii, este singurul care are cont, și hotărăște ce trebuie făcut în casă și în viața de cuplu. Femeia este doar un obiect, trebuie să asculte întocmai dorințele soțului, să se ocupe de casă, să nască și să crească copiii, dar să rămână invizibilă, mereu în umbră, în comunitate. Rebecka a fost flatată când ajutorul de pastor, Ole, o cere de soție. Nu-l cunoștea, nu știa ce fel de om este, dar dorințele tatălui ei și a pastorului Jonsater (pe care-l știa de mică) sunt suficiente.

   Doar că acasă, după nuntă, se confruntă cu “monstrul”, omul carismatic, amabil, cu zâmbetul pe buze, e doar pentru cei de afară. Abia când Ole e concediat, de la firma de contabilitate, îi permite să lucreze în meseria pe care și-o alesese. Se angajează la grădinița “Micii Ghiocei” din Are, ocupându-se cu drag de copii și începând să se împrietenească cu Maria, colega ei. Maria e mirată de atitudinea lui Ole care o aducea cu mașina și o lua de la lucru, și intrigată de vânătăile de pe mâinile ei. Dar Rebecka, deși oscilează între biserică, credință, învățăturile auzite de mică, întâlnește dragostea și nu i se poate împotrivi, ceea ce aproape îi aduce moartea din partea soțului ei.

   Undeva, pe parcurs, cele două povești se întâlnesc, polițiștii trebuie să unească punctele, să afle secretele, să salveze eventualele victime, să găsească asasinul, și chiar să-și rezolve problemele personale.

   Cine l-a ucis pe Johan cu atâta cruzime? De ce? Ce se întâmplă cu asasinul? Ce se întâmplă cu Rebecka? De cine s-a îndrăgostit? Scapă din capcana soțului? Ce se întâmplă cu ceilalți protagoniști?

  Sunt multe întâmplări, legături, hotărâri luate în numele unei credințe oarbe și a ideii supremației bărbatului, dar și unele luate în numele iubirii.

   Trebuie să citiți cartea pentru a însoți personajele în viețile lor, și veți înțelege de ce romanul este: “O narațiune nuanțată, emoționantă, care îți dă nu puțini fiori.”( Publishers Weekly)

Recenzii cărți

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Ascunsă în umbră

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu