Atacul Titanilor (Omnibus 3 – volumele 5+6) – Hajime Isayama – recenzie

Titlu: Atacul Titanilor (Omnibus 3 – volumele 5+6)

Editura Nemira

Imprint Nezumi

Anul publicării în limba română: 2024

Titlul original: Shingeki no kyojin

Traducere: Antonia Ivanciu, Mălina Coşan, Cosmin Tița

Număr de pagini: 390

Seria manga Atacul Titanilor, creată de Hajime Isayama, este o saga epică despre supraviețuirea omenirii într-un univers distopic marcat de groază, mister și o luptă neîncetată împotriva unor creaturi colosale, denumite Titani. Primele volume setează fundamentele fascinantului său univers, cu minuțioasă atenție pentru construcția narativă și dezvoltarea personajelor.

De un secol încoace, omenirea, aflată la un pas de extincție, s-a retras între zidurile unui oraș uriaș, structurat în trei straturi de apărare: Zidul Maria, Zidul Rose și Zidul Sina. Teroarea constantă a titanilor – creaturi umanoide uriașe, a căror origine este necunoscută – impregnează viața cotidiană a oamenilor. Isayama plăsmuiește o lume sumbră, unde speranța pare la fel de fragilă ca zidurile care protejează ultimele rămășițe ale umanității.

Relativa stabilitate a asediului eternizat se schimbă odată cu apariția neașteptată a unui Titan Colosal care distruge Zidul Maria, prima linie de apărare a oamenilor. Această scenă impresionează prin dramatismul și viteza cu care realitatea personajelor este răsturnată.

Eren Jaeger, eroul protagonist, devine martor al distrugerii și al morții propriei mame, un eveniment care îl va marca profund și ce îi va motiva dorința de a-i anihila pe titani cu orice preț.

Un alt personaj remarcabil este Mikasa Ackerman, prietena apropiată a lui Eren, care se evidențiază prin abilitățile sale extraordinare în Brigada de Cadeți 104. Sub exteriorul său dur și calm, Mikasa ascunde un trecut tragic – determinarea ei și loialitatea față de Eren, care i-a salvat viața, sunt impresionante. Relația dintre cei doi devine un aspect cheie al poveștii, servind drept catalizator pentru multe dintre acțiunile pe care le întreprind, oferind totodată un contrast savuros între fragilitatea emoțională a lui Eren și stoicismul demonstrat de Mikasa.

Doza de mister crește când apare un Titan enigmatic care începe să atace alți Titani.

Curând, se află că acest nou monstru este de fapt Eren, transformat în Titan, un moment de răscruce în poveste, care ridică multe întrebări despre puterea lui specială și despre adevărata natură a titanilor. Faptul că un băiat hotărât să elimine aceste creaturi ajunge să fie el însuși una dintre ele adaugă un plus de complexitate și tensiune psihologică poveștii.

Strategia Corpului de Cercetași de a-l folosi pe Eren pentru a recuceri Zidul Rose marchează o schimbare de tactică în lupta împotriva titanilor. Această decizie vine însă cu riscuri enorme, căci Eren încă nu deține controlul complet asupra abilităților lui de Titan. Transformările sale necontrolate aduc imprevizibilitate suplimentară misiunilor, iar tensiunea crește pe măsură ce atât personajele, cât și cititorii, se întreabă dacă Eren va reuși să-și controleze forțele sau dacă se va transforma într-o amenințare și mai mare pentru echipa sa.

După bătălia crucială pentru recucerirea Districtului Trost, care este câștigată datorită lui Eren, lumina reflectoarelor se îndreaptă spre misterul din spatele puterilor sale și spre cercetările tatălui său.

Erwin Smith, comandantul Diviziei de Cercetași, este convins că răspunsurile se află în subsolul casei lui Eren, aflată acum în zona ocupată de titani. Pentru a ajunge acolo, echipa de cercetare trebuie să se aventureze adânc în teritoriul inamic, înfruntând pericole necunoscute, încercâd să afle adevărul despre originea monștrilor.

Pe măsură ce expediția avansează, pericolul nu întârzie să apară, luând forma letală a unui neobișnuit Titan Femeie, un inamic diferit de toți ceilalți, care pare să acționeze cu o strategie proprie. Apariția acesteia aduce o nouă revelație șocantă – la fel ca Eren, și ea pare să fie o ființă umană transformată într-un Titan. Această dezvăluire ridică noi întrebări despre natura titanilor și despre scopul lor real. Fiecare confruntare cu Titanul Femeie adâncește misterul și pune presiune suplimentară pe membrii Diviziei de Cercetași, în special pe Armin Arlert, un alt bun prieten al lui Eren, a cărui abilitate de a gândi strategic devine vitală pentru supraviețuirea echipei.

Unul dintre punctele forte ale seriei este modul în care Isayama îmbină acțiunea intensă cu dileme morale și existențiale profunde. Fiecare victorie împotriva titanilor vine cu un cost mare, iar personajele sunt adesea puse în fața unor alegeri dificile. Eren, Mikasa și Armin sunt forțați să-și confrunte propriile slăbiciuni și temeri, în timp ce se luptă pentru supraviețuirea lor și a umanității. De-a lungul primelor volume, cititorul este adesea lăsat să se întrebe cine sunt adevărații monștri – titanii sau oamenii care sunt dispuși să sacrifice orice pentru a-i învinge?

Hajime Isayama, creatorul seriei Atacul Titanilor, adoptă un stil de desen care se distinge printr-o estetică brutală, aspră și uneori voit neșlefuită. Acest stil nu se alătură neapărat desenelor ultra-rafinate întâlnite în alte serii manga populare, dar tocmai această asprime contribuie la impactul emoțional pe care manga îl are asupra cititorilor. Într-o lume plină de teroare și moarte, unde personajele sunt mereu în fața unui pericol iminent, stilul artistic reușește să capteze atmosfera de tensiune și fragilitatea umană.

Liniile dure, unghiurile neobișnuite și personajele cu trăsături faciale malformate plăsmuiesc o atmosferă de suferință și disperare. Designul Titanilor, care variază de la umanoizi grotesc deformați la creaturi colosale bizare, amplifică acest sentiment de neliniște și stranietate. În mod intenționat, titanii par rupți dintr-un coșmar, cu fețe distorsionate, zâmbete rigide și proporții anatomice tulburătoare. Isayama folosește des imperfecțiunea pentru a comunica ideea de dezumanizare și haos, un contrast direct cu finețea omenirii aflate în luptă de supraviețuire.

Peisajele și fundalurile contribuie la sentimentul de claustrare și izolare. Zidurile uriașe ce înconjoară orașele umanității sunt desenate cu atenție specială la detalii, accentuând dimensiunea lor colosală și rolul de ultimă barieră între civilizație și moarte. Fiecare cadru în care aceste ziduri apar evocă o atmosferă apăsătoare, iar scenele din afara zidurilor, peisajele pustii și întunecate, sporesc sentimentul de deznădejde existențială.

Isayama evită estetica clasică, preferând să redea lumea într-o manieră aspră și brutală, ceea ce face ca toți cititorii să resimtă atât disperarea personajelor, cât și pericolul constant pe care-l reprezintă titanii. Scenele de luptă între oameni și titani sunt adesea haotice, pline de mișcare, cu o perspectivă ce alternează rapid între priveliști largi și cadre strânse, creând tensiune dramatică și imprevizibilitate.

Romanele grafice ce compun seria Atacul Titanilor ne transferă empatic într-o lume în care speranța și deznădejdea coexistă în echilibru precar. Povestea este presărată cu momente de tensiune intensă, revelații șocante și evoluții neașteptate ale personajelor, toate acestea construind o intrigă complexă, care ridică întrebări despre natura umanității și despre prețul supraviețuirii. Cu un ritm narativ bine calibrat și un univers vizual fascinant, Atacul Titanilor reușește să mențină cititorii în priză continuă, oferind un amalgam perfect dozat de acțiune, mister și dramă psihologică.

Recenzii cărți