ATENȚIE! ALERTĂ DE SPOILER!

ALERTĂ DE SPOILER! ATENȚIE! – În ape adânci

Dacă încă n-ați citit „În ape adânci” și vreți să descoperiți singuri finalul, NU citiți mai departe!

Dacă ați citit sau n-ați citit, dar nu vă deranjează să aflați finalul înainte, sunteți invitații mei!

   Pot spune că m-a mirat foarte tare identitatea criminalului și mai ales, motivația. Nu cred că am întâlnit în alt roman polițist o asemenea motivație. Sean (da, despre el este vorba!) a făcut acest lucru nu din răutate, răzbunare sau motivații materiale, ci pentru că nu suporta adevărul. Nu suporta să-i fie distrus mecanismul de apărare, să-i fie deblocată acea amintire care i-ar fi provocat atât de multă suferință. Nu este ușor să accepți că tatăl tău ți-a omorât mama; că propriul tău părinte a provocat o asemenea tragedie. Așadar, copil fiind, s-a disociat de acest adevăr crunt, blocând amintirea. Era mai confortabil să creadă că mama s-a sinucis și că tatăl a făcut tot ce se putea pentru a o salva.

   Gestul de a o împinge pe Nel de pe faleză a fost unul simbolic. Așa cum împingea amintirea, o împingea pe ea. Nu a suportat ca iluzia construită în jurul traumei să-i fie distrusă și să înfrunte cruda realitate. Nel a fost cât pe ce să-i distrugă mecanismul de apărare, acel blocaj al memoriei și a plătit cu viața pentru acest lucru.

   Nu m-am așteptat ca el să fie criminalul, dar pe de altă parte, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Experiența mea de cititor al romanelor polițiste mi-a semnalat că nu e posibil să fie dezvăluit criminalul cu atâtea pagini înainte de final. Când presupusul criminal s-a dovedit a fi Patrick, mi s-a părut prea simplu, tocmai pentru că era plauzibil: de acord, Patrick era un nenorocit (ce fel de om îneacă o pisică?), era într-adevăr vinovat de moartea soției sale, Lauren, dar nu a fost cel care a ucis-o pe Nel. Și culmea, în tot egoismul și misoginismul lui, ia vina asupra sa pentru a-și salva fiul.

„Până să se întoarcă fiul lui în Beckford în seara aia, Patrick mărturiseşte tot. Sean a venit să-l viziteze o singură dată în arest. Patrick se îndoia că avea să mai vină, ceea ce-i rupea inima, fiindcă tot ce făcuse, poveștile pe care le spusese și viața pe care o construise, totul fusese pentru Sean.”

  Am păreri controversate despre final: pe de o parte, nu-mi place că asasinul a rămas nepedepsit, în timp ce sora și fiica victimei sunt convinse că acesta este unde îi e locul, dar pe de altă parte, îmi place că este atipic, cu o motivație pe care nu cred s-o mai fi întâlnit în vreun roman.

   Sursă foto: Pinterest/68.media.tumblr.com