Atingerea de Bogdan Ispas (seria Fiicele lunii-Vol. 1)-recenzie
Editura Libris Editorial
Număr pagini: 391
Seria Fiicele lunii: 1. Atingerea, 2. Regina de cleștar
,,O lume stăpânită de umbre și ielele ce sălășluiesc pe aproape, de creaturi care îți prevestesc destinul…
Al tău și al lumii…”
Până la această carte nu auzisem de Bogdan Ispas. Este un scriitor foarte talentat, iar lumea văzută prin ochii lui este plină de magie și culoare, dar și de pericole nebănuite. O carte fantasy în care personajele mitologice (iele, silfide, magiceni, umbre, nemuritori) se întrepătrund cu muritorii, iar aceștia, în neștiința lor nu știe ce îi așteaptă. Lumea de basm și peisajele superb creionate de către autor ne transportă ușor în visare.
Ana, personajul principal, este o tânără de douăzeci de ani, cu bucle castani, ochi mari și căprui, un chip perfect și o siluetă înaltă, mlădioasă. Se consideră privilegiată, deși sunt momente când secretul ei o transpune într-o persoană imperfectă, după părerea ei.
Darul său magic, Atingerea persoanelor în contact direct cu pielea o fac pe Ana să le vizualizeze amintirile trecute, prezente și viitoare. Trăirile acestor amintiri, câteodată dureroase, câteodată vesele se răsfrâng asupra tinerei. Încet, încet s-a distanțat de tinerii de vârsta sa și a ales să nu mai socializeze decât strictul necesar. Singura sa prietenă este Victoria cu care a crescut, dar nici aceasta nu îi cunoaște secretul.
Când va accepta un post de îngrijitoare a unei fetițe pe o perioadă de trei luni, până la începerea școlii, în orașul Fortuna, viața ei va fi dată total peste cap. Bucuria de a pleca în necunoscut, desprinderea chiar și o perioadă de familie, o va face să îi crească încrederea în sine. Va fi atentă la tot ce o înconjoară și va aprecia frumusețea naturii.
„Ana încearcă să își alunge gândurile negre admirând peisajele superbe care i se întind în fața ochilor. Se simte de parcă a pășit în lumea lui Tolkien. Văile sunt acoperite de paturi de iarbă verde și mătăsoasă. Atinse de lumina soarelui, strălucesc în diferite nuanțe oferindu-i impresia de basm. În secunda imediat următoare, îi apare în fața ochilor o pădure ai cărei copaci își întind crengile deasupra trenului, lăsând impresia unui tunel viu. Razele soarelui străpung cu greutate frunzișul bogat, părând niște sulițe de lumină. Copacii tineri își înalță brațele firave spre văzduh, asemenea unor enoriași care se roagă divinității.”
Întâlnirea cu Petru, îngrijitorul bătrân și simpatic de la reședința Stoian, întâlnirea pentru prima dată cu orășelul Fortuna, o neliniștesc pe tânără. Nu își poate explica neliniștea și greața ce o cuprinde, sentimentul că totul este mai mult decât ce pare a fi. Sentimentul că acest orășel și conacul unde va locui este parte din unele legende, care povestesc că această zonă este bântuită, fenomene inexplicabile și tragice se întâmplă. O femeie bătrână ca vremea, cu o răutate în priviri, cu veșminte mai mult putrede pe ea, o va aborda deloc calm și va încerca să o sperie.
„Doar acum de vei pleca,
E salvată soarta ta,
De cuțitul preschimbării
Și de pasul încercării,
Căci de stai, dacă rămâi…
Sigur vei fi Cea Dintâi
Căci așa s-au înțeles,
Moarte pentru Cel Ales
Care încearcă să se lupte
Cu blesteme neîntrerupte.”
Întâlnirea cu micuța Miruna cea blondă și cu ochi albaștri, nepoata rămasă orfană și aflată în îngrijirea unchiului ei Andrei, decurge cum nu se poate mai bine. Ana va îndrăgi această fată deșteaptă care are nevoie disperată de afecțiunea unei femei.
Când îl va întâlni pe Andrei Stoian, va fi dragoste la prima vedere. Statura impunătoare, părul șaten deschis, aranjat, ținuta perfectă, impozantă, denotă un bărbat atent la detalii. Când Ana i-a strâns mâna, toată amărăciunea, tristețea și secretele lui Andrei au ieșit la iveală. Ana nu va ști că această venire a sa în orășelul Fortuna și în viața celor de la conac îi vor schimba viața pentru totdeauna.
,,Este un nou început. Începutul unei aventuri pe care, cu siguranță, nu și-ar fi dorit-o, dacă ar fi știut… Fără voia ei, urmează să pornească într-o călătorie… diferită de cum se așteptase. Nu știe încă acest lucru, dar îl va afla. Însă atunci va fi prea târziu ca să lase totul în urmă și să fugă. Viața are într-adevăr, propriile modalități de a-i trezi pe cei căzuți în reverie, neacceptare sau dezinteres.”
Viața la conac ar decurge normal dacă Ana nu va fi atacată și avertizată că Mirunei i se poate întâmpla ceva rău, ar putea să dispară. Ana va fi hotărâtă să își apere copila aflată în îngrijirea sa, dar apariția unui bilet care-i dispare scrisul după ce-l citește, întâlnirea cu unele femei care îi dezvăluie tragediile din viața celor care au locuit la conac, întâmplările care nu au logică pentru mintea umană, toate o vor conduce spre nevoia de a se regăsi pe sine și de a fi stăpână pe darul care-l are. O va avea de partea sa pe Laura-menajera conacului, căreia îi va dezvălui întâmplările neobișnuite, dar și secretul său. Cele două, cu ajutorul lui Petru, vor încerca să găsească dovezi solide pentru a-l avertiza pe Adrian. Acesta la rândul lui, va încerca să treacă peste tragediile din viața sa și să o îndrăgească pe această ființă frumoasă și altruistă, pe Ana.
„Ea… nu și-a dat seama când s-a întâmplat. Pur și simplu, s-a întâmplat. A pășit nu numai în casa lui, ci și în viața lui. Dacă cineva l-ar fi întrebat cu câteva luni în urmă dacă credea că are să se îndrăgostească din nou, ar fi răspuns, cu siguranță, nu. Dar iată că soarta a hotărât altceva în locul lui. Când a văzut-o pentru prima dată, l-a atras frumusețea ei fizică. Dar, pe măsură ce a ajuns să o cunoască, a descoperit inteligență, delicatețe și poate să jure că și ceva din privirea ei răspunde sentimentelor lui.”
Să prezint și partea întunecată din carte, deși, nu întotdeauna este ce pare a fi. Morgana cea nemuritoare, care a înființat orașul Fortuna cu secole în urmă este în măsură să intervină.
Când o silfidă apare cu profeția, lumea nemuritoare a Morganei se clatină. Oare când se va adeveri prorocirea? Va trebui să ia măsuri pentru a proteja lumea muritorilor de la dezastru.
,,- De două ori mărimea săptămânii în ani. Este măsură de nisip ce se va scurge în clepsidră până când omenirea va începe să cunoască durerea. Atunci Prințesa Nopții va deveni Regina, prietenii vor deveni dușmani, destine vor fi rescrise și vieți curmate.”
Pregătirea ei constă în Umbre. Acei oameni cărora le este ștearsă orice amintire, dar care sunt foarte puternici prin pregătirea lor. Dorian este iubitul, protectorul, dar și cel căruia i-a cedat din puterile sale. Acesta a primit nemurirea, darul teleportării, polimorfismul. Toate simțurile sunt extrem de dezvoltate! Se pare că pe drum țelurile lor au luat o cu o totul altă turnură, iar din aliat și protector poți deveni trădător. Morgana își va face aliată pe Diana și George și vor să salveze omenirea de forțe malefice.
Dorian este de partea cea mai întunecată, dar pentru că Morgana uită de el și consideră că l-a trădat, pune la care o teribilă răzbunare.
Alianța cu ielele, făpturi supranaturale care au o viață de câteva zeci de ori mai lungă decât a unui om obișnuit. Aceste sunt amăgitoare, arată perfect și sunt foarte puternice, iar cel transformat nu mai are scăpare și devine sclav pe vecie.
,,Poartă toate rochii de mătase albă, mișcările grațioase conferindu-le un aspect inocent. Dorian știe că nu trebuie să se lase păcălit. Acestea se pot transforma oricând din fete inocente în războinice însetate de sânge, asemenea amazoanelor. Toate poartă părul despletit pe umerii goi. Pare că întreaga lor făptură se află în armonie cu natura din jur. Desculțe, par că tălpile lor nu se rănesc de pietrele sau crengile de pe jos, au gleznele împodobite cu brățări care zdrăngănesc la fiecare mișcare. Părul le flutură în vânt, împrăștiind în jurul lor un parfum discret, proaspăt ca de fructe. Dorian aproape că îi înțelege acum pe cei care se lasă vrăjiți de farmecul lor.”
Cu aceste ființe rele de partea lui, cu câteva Umbre loiale, vor semăna haos și vor încerca să își ducă la bun sfârșit planul acela de a elibera forțe mult mai malefice. Ana va fi cea care este vânată, va fi împușcată chiar de către Andrei cel „prins” de iele.
Ce se va întâmpla cu Ana? Va reuși Morgana să învingă? Ce legătură există între Ana și Morgana cea nemuritoare?
Ce se va întâmpla cu Andrei, Miruna, Petru și Laura în acele înfruntări mortale?
Dacă doriți să citiți această serie fantastică, vă recomand să aveți și volumul doi lângă voi. Eu nu îl am, așa că la ora două noaptea am deranjat o prietenă să îmi dea detalii.
Nota mea pentru carte este 10!
În „Noutati editoriale Romania”
View Comments
De ceva timp la tentează cartea asta.
Felicitări autorului . Bravo, Nicol
Vero este o carte fantastica si un autor foarte talentat!
Pare o carte interesanta. Mi-ar placea sa vad un film pe acest subiect. Felicitari pentru recenzie, Nicol!
Multumesc Sorina,sa stii ca un film ar fii super frumos!Am avea parte de magie,dragoste si drama!
Este o serie superba! Eu am citit primul volum cam acum un an si am fost foarte nerabdatoare sa apara si volumul 2.
Ini place mult si mie.Acum nu o sa astept mult sa citesc si continuarea!Sper pe langa 1,2sa scoata repede si 3!Este un autor foarte talentat!
Felicitari Nicol!Felicitari autorului!
Multumim Arci,este un autor cu un potential urias!
Pare o carte interesanta! Am auzit de serie si vad ca este apreciata :) . Multumesc de recomandare, Nicol :) <3 !
Este o carte foarte interesanta,o evadare in lumea magica,iar la prima carte de debut a acestui autor talentul se regaseste din plin!