Cafea cu gheață – Diana Boitor – Editura Petale Scrise – recenzie

Editura: Editura Petale Scrise
Anul aparitiei: 2023
Numărul de pagini: 248
Gen:  romance

  M-am bucurat tare mult când am văzut că la Editura Petale Scrise a apărut un nou roman semnat de Diana Boitor, pentru că anul trecut am avut ocazia să citesc o altă carte scrisă de ea, ,,Urletul gheții”, și am fost plăcut surprinsă de scriitură, de intrigă, de universul magic creat, precum și de creaturile fantastice ce îl populau și de istoria lor. Totuși, înainte să mă apuc să citesc ,,Cafea cu gheață”, am simțit o oarecare teamă că nu va reuși să-mi atingă sufletul, că nu va avea cu ce să mă impresioneze, având în vedere că era vorba despre un roman de dragoste. Ei bine, m-am temut degeaba. Mi-a plăcut atât de mult povestea, felul de cum a fost gândită și scrisă, încărcătura emoțională, scenele romantice, momentele tensionate, combinația irezistibilă de romantism și suspans, încât am devorat-o la propriu.

  De această dată, am descoperit o cu totul altă scriitură, o poveste intensă, răvășitor de frumoasă, plină de dramatism, halucinant de alertă, migălos construită și cu personaje bântuite de amintiri dureroase, care au nevoie de ceva sau cineva în viața lor, ca să le alunge demonii din suflet.  A fost o adevărată provocare să observ cum două ființe rănite se trezesc la viață. Atât de multă neliniște și atât de multă durere am văzut concentrându-se asupra personajelor centrale, Melody și Simon, încât cu greu am reușit să mă relaxez. Este clar că autoarea știe bine să provoace emoție, iar în povestea de față a reușit asta din plin. Amintirile, situațiile dramatice, neputința și gândurile personajelor fac ca trăirile și emoțiile lor să fie parcă palpabile.

  În ciuda faptului că a fost greu încercată de viață, Melody și-a păstrat caracterul nobil. Emană căldură și bunătate prin toți porii și transmite celor din jur o stare de bine. Este un personaj cu un suflet mare și atât de frumos, încât nu ai cum să nu o îndrăgești. Toate stările ei emoționale au fost prezentate într-un mod atât de realist, încât am ajuns să empatizez cu ea, să vreau să o văd fericită, alături de un bărbat care să-i ofere sprijin, încredere și iubire. Prea mult timp a fost prinsă într-un trecut cu oameni care nu i-au oferit niciodată dragostea de care orice om are nevoie pentru a fi fericit.

,,Încerc să nu mă gândesc atât de mult, uneori realizez că mi-aş pierde timpul visând la lucruri imposibil de realizat, cel puțin pentru mine. Încerc să mă conving de faptul că sunt mulțumită de mine şi de realizările mele, de viața mea până în prezent, chiar dacă de cele mai multe ori nu-i așa. Încerc să nu am așteptări.”

  Melody nu și-a cunoscut niciodată părinții, iar singura persoană la care a ținut i-a fost luată mult prea devreme. Prietenul ei cel mai bun a murit, când ea avea doisprezece ani, iar pierderea lui a marcat-o pe viață. Soarta a continuat să fie dură cu ea, fiind dată în plasament la mai multe familii, apoi trimisă la orfelinat. După ce a ieșit de acolo, a început să lucreze pe unde apuca.

  Obișnuia să meargă să facă curățenie și de vreo șase luni lucra pentru un bărbat implicat în afaceri dubiase. Știa în ce probleme era implicat proprietarul, dar ea avea nevoie de slujba respectivă, așa că prefera să-și vadă de treabă. Știa că dacă ar fi vorbit cu poliția, bărbatul şi-ar fi dat imediat seama cine îi dăduse de gol afacerile cu droguri. Însă, la un moment dat, a fost prinsă holbându-se în interiorul unei pungi cu cereale, acolo unde erau ascunse nişte cristale ciudate, în timp ce-și ținea telefonul în mână. Proprietarul a crezut că făcea poze, a început să o lovească, iar Melody a apucat un cuțit de bucătărie și l-a înjunghiat.

  Tânăra a fost adusă la secția de poliție, interogată ore în șir de către detectivului Simon Harold, și doar fapul că a adus cu sine nişte probe valoroase ce puteau fi analizate la laborator, a dus la eliberarea ei, considerându-se că a fost vorba de legitimă apărare. De altfel, Simon și-a pus toată speranța în faptul că aveau să găsească mai multe amprente pe pungulițele transparente descoperite în casă şi să câştige teren în ceea ce privea cazul traficului de droguri. Totodată, a sperat să mai apară și alte informații noi, ca să aibă motiv să o mai revadă pe fata care l-a fascinat din primul moment.

 ,,Traficanţii şi oamenii de legătură parcă erau din ce în ce mai mulți cu fiecare zi care trecea, făcându-i pe toți să creadă că nu aveau cum să facă față. Era convins de faptul că omul pe care îl căuta nu era doar capul operațiunilor, ci el însuşi crea metamfetamina aceea atât de pură. Era total diferită față de orice altă ,,marfă” văzută de el până atunci. Dar Simon era convins că la un moment dat X tot va face o greşeală care îl va da de gol. Miza pe asta. Mai devreme sau mai târziu, toți greșeau fără voie și lăsau urme.”

  Melody nu știe ce avea să urmeze, cât de complicate ar putea deveni lucrurile pentru ea dacă cel pe care îl înjunghiase ar muri și dacă va fi sau nu acuzată de ceva. În afara faptului că tocmai trecuse printr-o situație traumatizantă, ea trebuie să-și găsească un alt loc de muncă, iar proprietarul complexului de apartamente în care stă o presează să-și plătească chiria pe ultimele două luni. De asemenea, întâlnirile absolut întâmplătoare cu detectivul Simon Harold în diverse locuri, îi dau o stare de neliniște, iar faptul că se simte atrasă de el i se pare ceva deplasat. 

  Totul e complicat. Cazul e în desfășurare, ea e o persoană anchetată într-un caz al poliției, poziția în care se află nu o ajută deloc, iar condițiile în care ei s-au cunoscut o împiedică să se gândească la o eventuală relație cu Simon. La rândul său, detectivul se simte ruşinat de propriile trăiri. Oare cum vor decurge lucrurile între ei? Ce acuzație i se va aduce lui Melody? O să răspundă penal? Va găsi Simon o nouă pistă pentru cercetările lui în ceea ce-l privește pe Marele X? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

  ,,Toată situaţia în care se afla o bulversa de-a dreptul, ca şi când şi-ar fi dorit să-l reîntâlnească, dar o altă părticică din interiorul ei urla din toate puterile că era greşit; că imaginea lui și prezența lui îi amintea de ceea ce făcuse și, pentru tot restul vieții, ori de câte ori l-ar fi privit în ochi, şi-ar fi amintit de greşeala comisă, iar rana ar fi rămas veşnic deschisă.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți