Călăreţul de aramă de Paullina Simons-Editura Epica-recenzie

Titlu original: The bronze horseman

Traducere: Iris-Manuela Anghel

    “O minunată poveste de dragoste se înfiripă în Leningradul ocupat de nemți, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatiana are doar șaptesprezece ani, când naziștii invadează Rusia, în 1941. Trăiește împreună cu părinții, bunicii, fratele geamăn și sora în două cămăruțe din Leningrad, ducând o viață modestă, dar liniștită. Războiul n-a atins încă acest oraș mărturie a unei glorii apuse, unde mai există speranță. 
Fire romantică, Tatiana simte că perioada copilăriei a luat sfârșit când îl cunoaște pe Alexander, un locotenent din Armata Roșie de care se îndrăgostește la prima vedere. Dar întâmplarea face ca rivala ei pentru inima ofițerului să fie chiar Dașa, sora ei mai mare. Prinsă între dragostea de soră și dragostea pentru Alexander, inima Tatianei devine, și ea, un câmp de bătălie. Între timp, Leningradul e izolat de restul țării, căzând în mâinile forțelor naziste, iar familia lor va trece prin momente dramatice, făcând eforturi să-și procure hrana și să rămână în viață. 
Cei doi îndrăgostiți, Tatiana și Alexander, vor fi angrenați în iureșul evenimentelor și vor avea de dus o luptă aprigă pentru a-și câștiga libertatea și dreptul de a-și trăi iubirea.”

   Să facem cunoștință puțin cu autoarea. Paullina Simons s-a născut în 1963 în Sankt Petersburg și la vârsta de 10 ani a emigrat cu familia ei în Statele Unite. A absolvit Științele Politice la Universitatea din Kansas și a lucrat ca jurnalistă în domeniul financiar și ca traducătoare. Paulină, soțul și cei patru copii locuiesc în Long Island, New York. Pe una dintre fete o cheamă Tatiana, la fel ca pe eroina principală din “Călărețul de aramă”.

Romanele Paullinei au ajuns pe lista celor mai bine vândute cărți în numeroase țări.

  Am mai citit o carte a Paullinei Simons apărută la noi în 1996 la Editura Lider: ”Dincolo de pasiune” (“Red Leaves).Trilogia “Călăreţul de aramă” cuprinde romanele:”The Bronze Horseman”(“Călărețul de aramă”),”Tatiana and Alexander”,”The Summer Garden”.

   Când am citit despre cărțile autoarei, sincer, m-am gândit că toată trilogia este editată într-o singură carte (doar are 919 pagini), pe urmă m-am întrebat ce poate scrie autoarea în atâtea pagini (și doar primul volum al trilogiei?). Apoi am înțeles că este Saga unei familii, dar este mult mai mult. Mult, mult mai mult și m-a dus cu gândul (și văd că nu doar eu cred asta ci și revista People) la “Doctor Jivago”.

   Nu este doar o poveste de dragoste, ci și o frescă a societății ruse și a Leningradului în perioada  celui de-al doilea război mondial, o atentă analiză a oamenilor cu tradițiile, obiceiurile și credințele lor și mai ales a sufletului rus cu temerile, spiritul de dreptate și iubirile lui tăcute.

   Autoarea descrie  amănunțit perioada blocadei Leningradului, raționalizarea mâncării, munca grea pentru “Mama Rusie” și pentru front, atacul de pe râul Neva, luptele interminabile, mulți morți fie în lupte fie de foame, de frig, de lipsuri. Pe parcursul cărții ajungi cumva la concluzia că de fapt adevărații eroi nu au fost cei de pe front-soldați sau ofițeri, e drept plini de vitejie, cu arme puține, dar era meseria lor până la urmă. Adevărații eroi au fost locuitorii orașului, bărbați (câți au rămas acasă), femei, copii, care în felul lor tăcut au muncit în fabrici de armament, în spitale, la săpat de șanțuri, dar mai ales au suferit de boli, foame, lipsa apei, căldurii, luminii și totuși au încercat să meargă cu stoicism mai departe. Așa că, deși ar putea părea prea mult, nimic din carte nu te plictisește.

   Poate la început, și uneori chiar pe parcursul poveștii Tatiana pare naivă, dar îți explici totul citind despre modul cum fusese crescută, cum se autoeducase, ce familie are, așa că până la final te întrebi cum a putut să crească acolo un om cu asemenea principii solide, cu un asemenea caracter.

   Dar haideți să vorbim puțin în primul rând despre Tatiana care apăruse ca un copil nedorit în familia ei, ceva cu care părinții nu știau ce să facă. Sora ei Daşa, mai mare decât ea cu mulți ani îi dăduse numele la naștere și pentru că nimeni n-o voise o revendicase ca pe o păpușă cu care se juca, pe care o hrănea, dar pe care acum când crescuseră se sprijinea foarte mult, părându-i-se că Tatiana îi era datoare s-o servească și s-o asculte când avea chef să-i povestească despre viața și cuceririle ei. Părinții, după câțiva copii morți, își primiseră feciorul, moştenitorul numelui, doar că Paşa venise la pachet cu sora lui geamănă. Era o grijă cu care nu știau ce să facă așa că atitudinea Daşei fusese acceptată fără rezerve. Singurii care o iubeau din tot sufletul și o răsfățau cât puteau, în condițiile date, erau bunicii, părinții tatălui, care locuiau cu ei. În două cămăruțe, cu o baie și bucătărie comună cu alte familii își duceau viața cu toții. Lucrau cu toții, chiar și Tatiana deși iubea să învețe și să citească, nu continuase studiile, ci lucra la uzină pentru că venitul ei modest conta în casă.Tatăl, la fel că alți bărbați capi de familie, venea de la lucru și găsea alinare în votkă, mama cosea uniforme. Daşa lucra la un cabinet stomatologic, avusese o aventură cu doctorul, acum ieșea în fiecare seară și se distra până târziu în noapte. Bunica, mama și Daşa găteau cu schimbul.Tatiana mergea la lucru până seara, dar dimineață înainte de-a pleca cumpăra cele necesare de la magazine, trebuia să meargă dimineața pentru că altfel nu mai găsea pâinea nici pe rație.Toată lumea din casă îi dădea sarcini și dispoziții și Tatiana nu se plângea niciodată. Era ca și cum ar fi fost invizibilă pentru ceilalți până aveau nevoie de ea.Tatiana îl iubea fără rezerve pe Paşa fratele ei geamăn cu care se juca cel mai mult și făcuse nenumărate năzbâtii. Îi iubea pe toți, dar mai ales le era loială, chiar dacă uneori îndoiala se furișa în sufletul ei. Tatăl lor când era nervos și băut o lovea mai ales pe Tatiana, dacă Paşa nu era acolo s-o apere, Daşa nu o făcea niciodată, trata totul de parcă așa trebuia să fie.

   Când începe blocada și nemții atacă Rusia, primul gând al tatălui este să-l pună pe Paşa la adăpost și-l trimite într-o tabără de tineret, loc care lui i se pare sigur. Pe Tatiana o trimite în acea zi la cumpărături, să cumpere tot ce poate de mâncare (deși până atunci obiceiul bunicului de-a cumpăra când primea banii conserve îi exasperase).Tatiana își ia rochița cea mai elegantă, doar era duminică, sandalele roșii ale Daşei și pleacă în oraș. Dar peste tot erau deja cozi imense, și nu mai erau alimente. Necăjită își ia o înghețată și se așează pe o bancă în stația de tramvai gândindu-se încotro s-o ia.

   Acela este momentul când ochii ei se intersectează cu ai lui Alexander și e dragoste la prima vedere de ambele părți. După tatonări și stângăcii ajung să se cunoască și Alexander (care era ofițer) o duce la magazinul  armatei, bine aprovizionat și mai ieftin, îi spune ce să cumpere și împreună cu Dima, soldat și prieten cu el, o conduc acasă ducându-i proviziile.Tatiana e fericită, până când sosește Daşa care-l cunoaște pe Alexander, îi tot spusese surorii ei că a cunoscut un ofițer și că se îndrăgostise de el.Tatiana e distrusă, dar are puterea să n-o arate.

   Alexander acceptă mai greu că trebuie să fie cu Daşa, o așteaptă pe Tatiana, o conduce serile de la uzină, se plimbă prin parc, încercând s-o convingă  că ține la ea. Dar Tatiana e hotărâtă (deși i se rupe sufletul) să rămână doar prieteni, pentru că nu poate să-i distrugă Daşei  inima, și pe urmă o sora e unică și mult mai importantă decât un iubit.

   Dar înțelege și mirarea lui Alexander mai ales după ce el îi spune povestea lui. Părinții lui erau americani, fuseseră comuniști, așa că renunţaseră la cetățenie și veniseră în Rusia, crezând în ideile socialiste. Dar era mult mai greu să crezi în ideile mărețe în Rusia și începeau să se gândească cum să facă să se întoarcă. Alexander avusese 10 ani când ajunsese în Rusia și se adaptase oarecum. Dar apoi părinții lui fuseseră arestați, și executați fără multă judecată (era dreptul poliției secrete). Copilul fusese luat de stat și ajunsese într-o școală cu copii  instituționalizați.Tatiana își dă seama că e ceva ciudat în prietenia lui cu Dimitri-Dima, că de fapt acesta îl are cu ceva la mână. Alexander îi povestește că a crezut că Dima e prietenul lui și pentru că tatăl acestuia lucra la închisoare, i-a spus povestea lui rugându-l să afle dacă poate ceva despre părinții  săi. Mama murise, dar datorită tatălui lui Dima apucase să-și ia rămas bun de la tatăl său, care prin intermediul unor versuri spuse în engleză îi spusese să facă orice și să se întoarcă acasă în America. Apoi în luptă, după care primise o medalie, când mulți oameni ai lui au pierit, lupta dată la granițe finlandeză, el cu Dima planificaseră să fugă (Alexander avea banii ascunși de mama lui în coperțile unei cărți). Dar își găsește unul dintre soldați încă viu, dar grav rănit și cu toată împotrivirea lui Dima revine aducându-l  acasă. Acesta moare, dar era băiatului generalului, șeful lui care din acel moment va deveni un mentor pentru el.

   Dar Dima îl șantaja cu tot ce vedea că Alexander iubește, orice l-ar putea reține de la plecare.Tatiana găsește încă un motiv de-a nu da lucrurile pe față, convinsă că dacă Dima își dă seama că de fapt pe Tatiana o vrea va avea și mai multă muniție pentru șantaj.

   Așa că Alexander și Dima continuă să-i viziteze, să petreacă seri cu fetele, aducându-le din rațiile lor, ajutându-i cu tot ce poate și mai ales încercând s-o ferească pe Tatiana de greutăți și chiar de ea însăși. Deși Tatiana încercase să-i spună tatălui ei să-l cheme pe Paşa acasă, că e în pericol (știa de la Alexander, dar nu putea să-l trădeze), acesta nici n-o ia în seama. Dar când află că tabăra e părăsită, că tinerii fuseseră duși cu un camion în altă parte, dar pe drum nemții i-au bombardat și n-a scăpat nimeni, începe să bea și mai mult, nu mai lucrează, și  o lovea de câte ori încerca să vorbească cu el, învinuind-o pentru moartea fratelui ei. Mai mult, Tatiana îi aude într-o noapte pe părinții ei spunând că mai bine murea ea decât Paşa.Tulburată Tatiana îi cere șefului ei de la fabrică un permis, își taie părul și pleacă să-și caute fratele convinsă că trăiește, lăsându-i un bilet surorii ei. Daşa aleargă la Alexander deși o învinuiește pe Tatiana  pentru că îi pune pe toți în pericol. Nu se gândește nici ea nici mama ei că de fapt tatăl i-a pus pe toți în pericol atunci când părinții lui plecaseră departe de război, la țară și el refuzase să plece sau să lase fetele cu ei.

   Disperat Alexander obține aprobarea superiorului său și pleacă cu o mână de soldați în cercetare în zona unde bănuia că ar fi și Tatiana. După multe întâmplări și necazuri, o găsește, reușește s-o aducă înapoi, dar are câteva coaste fisurate și piciorul în ghips, așa că familia hotărăște că dacă nu poate aduce bani în casă trebuie să gătească, să curețe, să-i slugărească pe toți. Alexander continuă s-o ajute cât poate, dar este trimis mai departe pe front la Neva.

   Viața continuă și mai grea cu multe restricții, privațiuni și pericole. Se sting pe rând tatăl, mama și verișoara Tatianei. Ele două abia mai rezistă, Daşa refuză să se miște, Tatiana încearcă să aibă grijă de amândouă dar puterile o lasă și pe ea. Providențial Alexander vine pe acasă, le ia pe amândouă și le duce cu camionul de alimente dincolo de linia frontului. Daşa moare, dar Tatiana va ajunge în satul în care se retrăseseră bunicii ei și comunitatea o primește cu brațele deschise. Dar când o găsește Alexandru, Tatiana după obiceiul ei îi ajută pe toți.

Nu va mai povestesc deși mai sunt multe întâmplări, dragoste, lupte, răniri, trădări, fugă. A cui și unde veți afla citind cartea.Tot atunci veți găsi răspunsuri și la alte întrebări

Ce s-a întâmplat cu Dima și ce rol nefast joacă până la final? Ce se întâmplă cu Alexander? Dacă se căsătoresc cei doi? Ce se va întâmplă cu Tatiana?

Câteva răspunsuri le veți afla citind romanul, cu altele așteptăm până la volumul doi al trilogiei.

   V-am povestit scurt și schematic pentru că romanul este plin de acțiune, descrieri, întâmplări, atât de multe încât dacă le-aș povesti în amănunt ați pierde plăcerea de-a le citi.

Este așa cum am spus o poveste de dragoste în complexitatea și nesiguranță vieții din Leningrad din perioada blocadei. Este o poveste de dragoste, dar și poveste de istorie și viața socială a Rusiei.

   Titlul cărții și al trilogiei este dat de poemul lui Pușkin “Călărețul De Aramă”, poemul preferat al lui Tatiana și Alexander.

“Un fascinant roman despre pasiune, trădare și supraviețuire, în care realismul evenimentelor se împletește magistral cu trăirile intense ale personajelor. ,,Romanul Pe aripile vântului al lui Margaret Mitchell rămâne prototipul acestui gen literar, în care Război și pace, al lui Tolstoi, culege elogiile literare… Se observă repede că autoarea de origine rusă, Paullina Simons, stăpânește acest gen de saga romantică… Ea poate să facă demonstrații puternice despre trăinicia spiritului uman, dar niciodată în detrimentul pasajelor descriptive pline de strălucire, forță și frumusețe”(BarryForshaw, Amazon)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Epica