Ce caută povestea mea în filmul lor?, de Lucian  Ciuchiţă – recenzie

Ce caută povestea mea în filmul lor?

Lucian  Ciuchiţă

Editura Ecou Transilvan – Cluj -Napoca  2019

Număr pagini: 258

   Ce caută povestea mea în filmul lor? roman bazat pe fapte reale.

“-Domnule scriitor Serge Caron, am înțeles că aveți o poveste impresionantă, o luptă acerbă cu câteva case de producție de la Hollybood, care nu v-a omorât, nici nu v-a doborât, doar v-a făcut mai puternic, mai valoros. Vă rog să-mi relatați cât se poate de detaliat istoria acestui proces, pe care dumneavoastră l-ați și numit <Procesul lui Kafka în variantă modernă>.”

   Ca întotdeauna a fost o plăcere să citesc romanul lui Lucian Ciuchiţă. Am făcut, e drept, o “noapte albă”, dar cititul merită sacrificii.

  Trebuie să recunosc că am o mare problemă: cum să vă spun câte ceva despre carte fără să devoalez prea multe, din contră, să vă fac doar curioși?

   Am să încerc acest lucru şi mă voi axa puțin pe conținut și personaje, dar mai ales pe sentimente, greu de găsit în aceste vremuri. Onoare, loialitate, sinceritate, ură, lăcomie, trădare, pentru că în acest roman le veți întâlni pe toate.

   Cartea începe cu reportera Laura Dupont, care la cererea directorului cotidianului “Du Monde Entier”(“Din lumea întreagă”) hotărăște să scrie o serie de articole cu povestea scriitorului Serge Caron, care se judecă pentru un scenariu cu greii din Hollybood, sigură că reportajul va avea un real succes:

“….ceva îi spunea să realizeze acest interviu, să-i ceară lui Caron toate detaliile procesului său cu producătorii de la Hollybood, să-i destăinuie trăirile, chinurile, forța cu care a mers mai departe.”

  Laura îl contactează pe Serge Caron pe email, dorind din suflet ca răspunsul să fie pozitiv:

“…mai mult, abia aștepta să audă fascinanta poveste a unui om care, după ce i s-a furat scenariul, a fost umilit, chinuit, învins de o justiție indiferentă la atâta nedreptate, dar care a avut puterea de a merge mai departe, de a scrie în continuare, ca și cum emoțiile, epuizarea, înfrângerea nu au trecut prin el, ci pe undeva, pe sub el, rănindu-i doar tălpile, fără să-i umilească sufletul.”

   Răspunsul este pozitiv, primeşte acceptul şi invitația pentru întreaga echipă, la scriitor acasă, așa că reportajul poate începe.

   Serge îi povestește cum după o activitate în televiziune, poliție, echipa de protecție a președintelui din Eastland, vine o disponibilizare care îi cam dă viața peste cap. O vreme se ocupă de teza de doctorat și scrie cărți cu subiecte diverse, apoi trece de la poezia pe care o scria în tinerețe la proză. Își dorea, ca orice scriitor, să conceapă un scenariu deosebit, care să fie ecranizat şi, de ce nu…poate chiar la Hollybood.

   Vise…vise…veți spune, dar ce-ar fi oamenii dacă n-ar visa? Important e să încerci să-ți realizezi visurile. La un moment dat apare acea oportunitate. Într-un weekend când se afla cu prietenii la un grătar, apare și John Molnar, un eastlandez care răzbise la Hollybood și regizase câteva filme…Cu ocazia discuţiilor din jurul grătarului  regizorul John Molnar află că Serge Caron are un scenariu original, cu o poveste inedită despre o închisoare secretă, situată în mijlocul oceanului. Se oferă să prezinte scenariul lui unor case de producție din bastionul filmului, adică de la Hollybood.

   Serge acceptă să fie sprijinit şi îi trimite scenariul lui John Molnar pe adresa acestuia de email.Totusi, este inspirat şi își înregistrează scenariul la Copyright Office din Eastland. Bună idee !!!

   Urmează alte întâlniri şi vizita lui John Molnar la Hollybood unde se întâlneşte cu nişte producători…Într-un final scenariul nu este aprobat pentru că se adresează unui film cu buget foarte mare. Serge se resemnează şi scrie o carte bazată pe scenariu, care va avea un real succes.

   Peste un an “pică bomba” când un prieten îi spune că a văzut filmul bazat pe scenariul lui. Sigur că verifică și constată că e adevărat, îl caută pe John Molnar care nu-i mai răspunde, notifică casele de producție care nu îl iau în seamă. Încearcă să apeleze la televiziunile unde lucrase să-și spună povestea, dar stupoare …nimeni nu vrea să-l creadă.

   Ajutorul nesperat vine din partea Uniunii Cineaştilor, al cărei membru era și expertiza lor corectă și competentă duce la concluzia că este vorba de un plagiat. Producătorii de la Hollybood îi copiaseră povestea în film. Uniunea îl mai sprijină cu o conferinţă de presă unde se prezintă cazul lui pe larg.

   Urmează un proces inechitabil, povestit de Serge cu multe amanunte, proces pe parcursul căruia cunoaște o mulţime de oameni buni, răi, sau pur și simplu inumani…tot acum află cine îi este prieten și cine doar se preface.

  Când avocata din Freeland îl trage în piept, se hotărăşte să-i dea în judecată în Eastland, sperând că acum va avea șansa să-şi găsească dreptatea.

Naivitatea avea să-l coste şi aici…

   Și are parte din plin de avocate și judecătoare mânjite, care încearcă sub orice formă și cu orice mijloace (uneori de râsu-plânsu) să-l înfrângă. De la acte false și contrafăcute până la a mitui avocata lui Serge, martori și experţi, de la dispariția emailurilor din căsuța de Yahoo până la amenințări…,inclusiv minciuni că nu-l cunosc pe John Molnar, dar este adus în instanţă ca martorul lor…

   Doar că n-au mizat pe hotărârea și încăpățânarea lui Serge, care, ținând cont de locurile unde a lucrat înainte, de experienţa și relațiile pe care le mai avea, a reușit să le demonteze toate probele, să demonstreze falsurile. Ba chiar să determine sala să fie de partea lui și să fie ajutat de oameni oripilaţi de lipsa unui proces corect. A fost cu atât mai surprinzător să vezi cum avocații aflați în sala de judecată îi ofereau ajutorul lui Serge Caron, dovedind că în orice meserie există şi oameni onești și uscături. Cei de la Hollybood erau dispuși la orice pentru că, după cum aflase Serge, aveau peste 55 de plângeri de scenarii furate, procese cu autori valoroși și cunoscuți, dar câștigate deocamdată de Hollybood fiindcă  în Freeland numai ei trebuie să fie protejaţi. Numai BANUL contează. Or dacă Serge câstiga această luptă, se crea un precedent și toţi acei scenarişti furaţi puteau să redeschidă procesele. Nu vă spun mai mult, trebuie să citiți romanul. Cred ca toţi avocaţii ar trebui să citească această poveste incredibilă.

   Am să vă spun doar că am fost oripilată de oamenii care teoretic trebuiau să apere și să facă dreptate, cum înșelau și mințeau pe față, cum se făceau preș în fața celor din Freeland doar pentru că era vorba de Hollybood.

  Citind romanul am fost de-a dreptul îngrozită. Ce s-ar fi întâmplat în această situaţie dacă Serge Caron era doar scriitor, nu un om cu un trecut atât de important. Mai mult, scenele din sala de judecată, reacțiile, acuzațiile, păreau că sunt parte dintr-o piesă absurdă, ceea ce m-a dus cu gândul la “Procesul” lui Kafka.

  Cartea este o ficţiune, dar situațiile prezentate, din păcate, le vedem deseori în jurul nostru, așa că vă las pe voi să decideți cât e realitate.

   La finalul cărții speri din tot sufletul să se facă dreptate cândva și tu, desigur, să n-ai parte niciodată de asemenea oameni:

“Regret s-o spun, abia după trecerea celor trei ani de proces am înțeles ce se află în spatele cortinei, și, credeți-mă, educat în simțul onoarei, nu aveam de unde să știu că vor fi atât de ticăloși, că vor fi sprijiniți de atâtea forțe și, mai ales, că nu există justiție…

Am plecat la luptă cu ferma convingere că voi învinge, fără a depune niciun efort, neavând nici un merit, căci știam că adevărul era de partea mea…că <minciuna are picioare scurte…că adevărul iese întotdeauna la suprafață>, ca untdelemnul pe apă!

Asta în teorie, că în practică…Și ce dacă?”

Lansarea cărţii ,,Ce caută povestea mea în filmul lor?”, de Lucian Ciuchiţă: Marţi, 17 decembrie, ora 17, la Restaurantul Casa Vega din incinta Operei şi Teatrului National Cluj

Autori români

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Ecou Transilvan