Comedia rataților, de Tonino Benacquista – Crime Scene Press – recenzie

Comedia rataților

Autor: Tonino Benacquista

Crime Scene Press – 2023

Roman răsplătit în 1992 cu trei premii ale literaturii de gen, printre care Marele Premiu pentru Literatură Polițistă din Franța

  “Unele favoruri pur și simplu nu pot fi refuzate. Când acceptă să compună o scrisoare de amor pentru prietenul său Dario, Antonio nu știe ce reacție în lanț va declanșa gestul lui. Când Dario este ucis, Antonio descoperă că a primit în moștenire o mică vie în apropiere de Napoli. Oroare: vinul e de nebăut, iar în spatele afacerii se ascunde o mare combinație ilicită. Mirosul banilor atrage atenția nedorită a Mafiei și Vaticanului, precum și ura neînfrânată a localnicilor. Iar cum mafioții nu sunt tocmai uși de biserica și cum monsignori se pot comporta exact ca zișii mafioți, Antonio va avea parte de încurcătura vieții lui.”

  Este prima întâlnire a mea cu autorul Tonino Benacquista. Mi s-a părut interesantă în primul rând coperta cu  un înger, un pocal pentru vin, apoi titlul “Comedia rataţilor”.

  Și m-am întrebat,  pe bună dreptate, ce au în comun.  Apoi am citit cartea cu interes, chiar dacă, pe alocuri, am râs. De fapt m-am minunat de prostia și dorințele oamenilor, de credințele lor reale sau contrafăcute.

  Cartea scrisă pe două planuri “atunci și acum”, ilustrează pregnant influența trecutului asupra prezentului, dar este și un avertisment pentru cei ce vor să ridice înșelătoria la rang de artă, sau să “sape groapa altuia…”( știți proverbul).

Și totul începe înrtr-o  comună din Italia, și continuă într-o comunitate de italieni de lângă Paris.

  Antoine reușise să rupă oarecum lanțul. Se mutase la Paris, avea locuința lui, serviciul, mai venea acasă doar să se vadă cu părinții. Plecase fără să se uite în urmă, fără să mai țină legătura cu tinerii cu care crescuse și fusese la școală. Într-o duminică, când își vizitase părinții, la plecarea către gară, se întîlnește cu un vechi prieten Dario. Acesta îl roagă să-i facă o ciornă de scrisoare adresată unei femei, o anumită Raphaelle, o scrisoare de dragoste.

  Dacă Antoine ar fi știut ce se va întâmpla ar fi fugit mâncând pământul. În schimb, simțindu-se oarecum vinovat pentru răcirea relației dintre ei, acceptă să-i scrie lui Dario un text de scrisoare, apoi pleacă la Paris.

  Peste câteva zile însă trebuie să asiste la înmormântarea lui Dario, și află că acesta a fost ucis. După conținutul ultimei lui mese încearcă să-i reconstituie drumurile, surprins că tatăl său este extrem de violent verbal, când aude de acel rigatoni ciudat. Dar lucrurile se calmează, bătrânul pleacă în stațiune, în același loc de ani buni, să-și trateze piciorul bolnav.

  În căutările lui Antoine ajunge la un local, un club unde mergea Dario, o întâlnește pe Raphaelle, care-i arată o cu totul altă față a prietenului lor.

  Dario fusese un gigolo cunoscut, dar în ultima perioada era doar cu Raplaelle, care, bogată fiind, alesese să-l ajute să-și împlinească visele. Tatăl lui Dario avusese două bucăți de teren în Sant’Angelo, cultivate cu viță de vie. El mai cumpărase două terenuri alăturate, voia să facă vin, deși se pare că din acei struguri se făcea un vin foarte prost. Și totuși Dario avusese idei și planuri.

  Ca o ironie în actele de la notar, în caz că pățea ceva, îl numise moștenitor pe Antoine. Acesta, șocat nu înțelege prea bine lucrurile, de aceea nici nu ia în seama clauza actului, și hotărăște să meargă la fața locului să înțeleagă ce avusese în cap Dario.

  Și de aici avem pe de-o parte poveștile de război ale tatălui lui Antoine, pe care i le spune fiului său, pe de altă parte aventurile acestuia. Primirile în sat, întâlnirile cu oamenii, discuțiile cu unii, poveștile altora, îl fac să pună lucrurile cap la cap și să înțeleagă ce idee avusese Dario.

  Va pune în practică schema prietenului său care va duce la faimă, miracole, bani, dar și la implicarea localnicilor, a unor gangsteri italiano-americani, și în final chiar a Vaticanului.

  Este amenințat, bătut, aproape ucis, dar scapă cu ajutorul tatălui său, care venise în sat recunoscând unele lucruri din trecut din poveștile fiului, și având și niște polițe personale de plătit.

Dar cum se spune “scapi de dracu și…”

  Plecase din Paris pentru că aproape fusese împușcat, venise în Italia, de unde scapă teafăr ca prin urechile acului și revenise acasă la el unde aproape că fusese ucis.

Dar cine și de ce îl voia mort?

Cum reușește să scape?

Citiți cartea și veți afla toate aventurile și motivațiile.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți

Comedia rataților de Tonino Benacquista – Crime Scene Press