Duel poetic: Cu mâna ta & Sonetul cerului tomnatic

Duel poetic: Cu mâna ta & Sonetul cerului tomnatic

Cu mâna ta- Lore Viţelaru

nici nu mai știu culoarea ochilor ce-aveai
și nici de te-ai grăbit să-mi ieși în cale,
sau de mi-ai spus cuvinte-n șoaptă ,mă priveai
nu-mi amintesc decât tăcerea umbrei tale.

 

și simt și-acum cum mâna ta m-atinge
și-adânc tu mă pătrunzi , nedumerit
cu toată întristarea ce toamna și-o prelinge
și-adună toți fiorii în magic asfințit.

 

oh!câte-aș spune dimineților tăcute
și câte umbre-aș întreba de este-a ta,
și aș picta așa ,prin nouri gânduri multe
cum mâna ta mai curge-ncet pe coapsă mea.

 

să nu mai știu de ochii,prin mine săgetează
sau de e gura ta sub tălpile ce-mi ard
te-aș căuta amețitor prin frunze ce dansează
și m-aș lăsa uitată în irișii de jad .

 

nici tu nu știi , rătăcitor prin toamnă
te înfiori îndată în căutări de noi
când gelozia nopții cu mâna ei ne sfarmă
te pierzi încet prin freamăt ,prin cântecul de ploi.

 

Sonetul cerului tomnatic-Daniel Vişan Dimitriu

 

Și a-nceput să plouă dintr-odată,
Iar noaptea neagră vălul și-a întins
Pe-o lume de lumină-abandonată,
Cu stele ce sclipirile și-au stins.

 

Și s-a făcut atât de frig afară
Și-n cerurile ce plângeau în noi,
Încât și sufletele-au început să ceară
Seninul de-altădată, înapoi.

 

Te-am căutat c-o tainică lumină
Și te-am găsit zâmbind spre-acele flori
Ce-nalță amintirea din ruină
Și-n suflete crează noi fiori.

 

Ne-mbrățișăm sub cer lipsit de vină,
Albastru și tomnatic, fără nori.

Verdict?

Creaţii Literare

Din literatură