Eliza şi monştrii ei de Francesca Zappia- Editura Storia-recenzie

Titlu original: Eliza and Her Monsters

Traducere: Ionela Chirilă

Editura:  Storia Books

Anul apariţiei: 2018

Număr pagini: 384

Gen: young adult; contemporary, romance

Nota mea: 10

În lumea reală, Eliza, o fată de 18 ani, este timidă, ciudată și lipsită de prieteni. Online este LadyConstellation, creatoarea anonimă a Monstrous Sea, un webcomic extrem de popular, cu milioane de followers și de fani în întreaga lume. Eliza nu-și închipuie că ar putea vreodată să îndrăgească lumea reală așa cum o iubește pe cea online și nu simte nicio dorință să încerce.

Apoi Wallace Warland, cel mai mare scriitor de fanfiction pentru Monstrous Sea, se transferă la școala ei. Wallace crede că Eliza este un fan ca oricare altul și, pe măsură ce băiatul o scoate din carapacea ei, fata începe să se întrebe dacă nu cumva viața offline merită o șansă. Dar, când secretul Elizei este împărtășit din greșeală cu restul lumii, tot ce a construit – povestea ei, relația ei cu Wallace, până și propria sănătate mintală – începe să se năruiască.

  „Această carte, spusă printr-o serie de scrisori, mesaje pe internet, benzi desenate și proză, se axează pe problematica relațiilor și a identității de sine. Va rezona cu viețile adolescenților care scriu, care creează artă și care iubesc fandomul. O carte care nu trebuie să lipsească din nicio colecție YA, mai ales din cele care vorbesc despre cultura geek.” (School Library Journal)

  „Zappia inserează în secțiunile de proză desene din Monstrous Sea și discuții online… Scriitoarea analizează în profunzime felul în care fandomurile pot să înăbușe personalitatea creatorilor în jurul cărora sunt create… O lectură fascinantă despre labirinturile imaginației și despre plăcerile simple ale vieții de zi cu zi.” (Shelf Awareness)

                ,,Adevărul e cel mai cumplit monstru, pentru că nu cedează niciodată.”

  De fiecare dată când termin de citit o carte care ajunge să-și lase amprenta asupra sufletului meu, nu reușesc să-mi pun ordine în gânduri și să scriu ceva coerent despre ea. Trăiesc cu senzația că nicicând nu mă voi putea ridica la nivelul cărții, că n-am să reușesc să mă exprim cum trebuie, că nu voi transmite suficientă emoție. Prietena mea, Sorina, mi-a spus că așa se întâmplă când  trecem prin “blocajul cărții plăcute”. Poate că așa este. Dar nu și acum. De această dată e vorba de cu totul altceva.

  Deși am terminat de citit cartea de aproape o săptămână, am simțit nevoia să amân orice discuție despre ea. Ba chiar m-am gândit să nu scriu despre impactul pe care l-a avut asupra mea. Să las doar pentru mine toate emoțiile transmise de autoare, toate lacrimile vărsate, toată bucuria oferită. De ce? Pentru că a discuta despre ,,Eliza și monștrii ei“ însemna să fiu pusă în situația de a vorbi și despre mine. Și nu știam dacă voi fi în stare să las la vedere o părticică din sufletul meu. Apoi, mi-am spus că nu e corect să fac asta. Francesca Zappia merită să fie descoperită de toți iubitorii de literatură. Așa că am făcut un compromis.

  Am fost foarte încântată de scriitură, personaje, poveste – mai ales de latura romantică, povestea de dragoste dintre Eliza și Wallace. Am fost plăcut surprinsă să constat că romanul conține și câteva capturi de ecran de pe forumurile online ale Elizei, scrisori, mesaje pe internet, dar și ilustrații detaliate din webcomicul ei, desenate de însăși autoare. Am apreciat faptul că Francesca Zappia s-a decis să abordeze anumite subiecte ceva mai sensibile, precum depresia, atacul de panică, anxietatea, în special anxietatea socială, înclinația tinerilor spre mediul online, beneficiile și pericolele faimei pe internet.

  Mi-au plăcut toate aceste lucruri, dar altceva m-a impresionat pe mine: personajul Eliza Mirk. Nu doar că am rezonat cu emoțiile ei, ci chiar m-am identificat cu ea. La un moment dat nu am mai putut să mă detașez și să citesc cartea obiectiv, pentru că m-am recunoscut în toate trăirile, gândurile și temerile Elizei. Am înțeles perfect motivul pentru care lumea ei se desfășoară în online, de ce se simte singură într-o mare de lume, de ce îi este  frică de  eșec, de ce se consideră un nimeni. Și eu sunt o persoană introvertită. Prefer să fiu un simplu observator, în loc să fiu în mijlocul unei discuții. Îmi vine greu să recunosc că în urmă cu mulți ani, am suferit de anxietate socială și încă mai există reminiscențe… La fel ca Eliza, intram în panică dacă trebuia să merg undeva, să mă întâlnesc cu cineva, așa că mă mulțumeam cu viața trăită în online, din simplu fapt că internetul îmi dădea timp să mă gândesc la ce voiam să zic, înainte să o spun. La fel ca Eliza, când eram mică, aveam prieteni la școală și în cartier, dar puțin câte puțin, m-am retras într-o lume a mea, o lume în care conta doar pictura. Apoi teama de eșec m-a îndepărtat de ceea ce îmi plăcea. De-a lungul anilor am încercat să înving stările astea, dar văd că și în pragul vârstei a doua, mă mai lupt cu ele. Și acum intru în panică ori de câte ori trebuie să dau un telefon. Și acum simt nevoia de a fi invizibilă.

  Este un sentiment foarte tulburător să te regăsești într-un personaj de carte, să îți fie servite în față toate temerile.

,,Am un mic monstru în creier care îmi controlează sentimentul de îndoială.

  Îndoiala în sine e o prostie, fără sens sau simţire, oarbă, trăgând cu forţă la capătul unui lanţ  lung. Monstrul, în schimb, e inteligent. Şi mă urmăreşte tot timpul şi, când nu sunt complet sigură pe mine, dezleagă îndoiala şi o lasă să umble liberă. Şi nici chiar atunci când ştiu că vine peste mine, n-o pot opri.”

 

 

    Eliza Mirk (18 ani) trăiește un soi de viață demnă de o bandă desenată. În timpul zilei, se duce la școală, iar noaptea, își asumă identitatea secretă și devine LadyConstellation, creatoarea uneia dintre cele mai populare webcomics de pe internet, Monstrous Sea, și matroana neînfricată a unui imperiu de fani. Superputerea ei este capacitatea de a desena ore în șir, fără să ia aminte la timp că se adâncește din ce în ce mai mult în singurătate.

,,Calculatorul e vizuina mea de iepure; internetul este țara minunilor pentru mine.

  Nu-mi permit să cad în ea decât în momentul în care nu contează dacă mă pierd sau nu.”

   Pentru unii, Monstrous Șea este un fenomen, dar Eliza consideră că este o titulatură pretențioasă și narcisistă, care îi face greață. Nu a creat Monstrous Sea ca să fie un fenomen, ci a creat-o pentru că era povestea pe care și-o dorea.

 ,,Acum o fac pentru că e ceva în mine, sfărâmat în jurul inimii mele, care-mi dictează s-o fac. Ăsta e rostul meu pe Pământ, să creez așa ceva pentru mine și pentru fanii mei”

,,A crea artă presupune singurătate, ceea ce nouă, introvertiţilor, ni se potriveşte de minune, dar când avem fani care pândesc din toate părţile, devine o altfel de singurătate. Devenim nişte animale în cuşcă, priviţi de entuziaştii grădinilor zoologice, de la care se aşteaptă să ne facem numărul, ca nu cumva mulţimea să se plictisească sau să se enerveze.”

  Eliza este o fată timidă și liniștită, care dorește să fie lăsată în lumea ei online, unde comunică, sub protecția anonimatului, cu alți iubitori de fandom. Nu are decât doi prieteni, Max Și Emmy, dar și aceștia sunt doar prieteni online. Nu vrea să fie prietenă cu ceilalți colegi, și abia așteaptă să termine liceul. Până și cei mai de treabă dintre ei cred că este o fată ciudată, tocmai pentru că se îmbracă că un vagabond și nu vorbește niciodată.

,,Când eram mică de tot, eram adorabilă. Acum sunt ciudată. 

  Ar trebui să fi trecut de etapă asta.

  Ar trebui să vreau să fiu sociabilă.

  Ar trebui să vreau să am prieteni pe care să-i văd cu ochii mei și să-i ating cu mâinile mele. 

  Dar nu vreau să fiu prietenă cu oameni care deja au decis că sunt prea ciudată pentru viața asta. Poate că, dacă ar ști cine sunt și ce-am creat, poate că atunci n-ar mai crede că sunt așa de ciudată. Poate că atunci ciudățenia ar deveni excentricitate. Dar în școală asta nu pot să fiu decât Eliza Mirk, iar Eliza Mirk abia dacă e o notă de subsol în viața cuiva. Inclusiv în a mea.”

   Lucrurile încep să se complice pentru Eliza din momentul în care la liceu sosește un elev nou, transferat de la altă școală. Un băiat ceva mai înalt ca ea, lat în umeri precum un jucător de fotbal american, exact genul de persoană pe care ea caută s-o evit. Însă, contrar celor crezute de ea, Wallace Warland  este un tip introvertit, retras și tăcut. Nimeni nu știe că scrie fanfiction pentru Monstrous Sea – transcrie benzile desenate în proză, le transpune în cărți, și că e cea mai popular persoană de pe forumurile din spatele lui LadyConstallation, pastorul a un million de fani. Numai dintr-o întâmplare, Eliza reușește să descopere acest amănunt. Dar, tocmai acest amănunt o determină să facă ceva neobișnuit-să încerce să se împrietenească cu el. În scurt timp, cei doi tineri încep să comunice mai întâi prin intermediul unor bilețele, apoi, timid, încep să-și vorbească.

,,Cum nu vorbește, am senzația că nici eu n-ar trebui să vorbesc, e ca și cum vorbitul ar strica atmosfera.”

  Prietenia lor devine tot mai strânsă, ajung să își petreacă timpul împreună la școală, dar și în afara ei, ba chiar Wallace îi face cunoștință cu familia lui, dar și cu puținii prieteni pe care îi are. Apoi, prietenia lor se transformă în ceva mult mai profund.

,,E un sentiment ciudat să-ți placă cineva atât de mult și totuși să te apuce groaza când ești lângă el și te atinge. Nu că nu-mi place când ne atingem – când brațele ni se ating sau când mă bate pe umăr ori când iau o scamă de pe cămașa lui. Îmi place prea mult. Trupul meu se excită fără voia mea și nu e OK. Îmi scapă de sub control. Nu-mi place să-mi pierd controlul, dar îmi place Wallace.”

,,N-am fost niciodată atât de conștientă de trupul meu. De felul în care se mișcă. De spațiul pe care îl ocup. Nu e ceva rău sau bun, e pur și simplu diferit, sunt forțată să pășesc în afara propriilor gânduri și să explorez lumea ciudată și misterioasă a existenței fizice.“

  Wallace e prima persoană pe care Eliza a cunoscut-o vreodată care înțelege tot. Reușește să-i citească gândurile cu ușurință, presimte lucrurile pe care ea le-am gândit în timp ce-și desena benzile desenate și le-a pus pe hârtie. Dar el nu știe că Eliza este chiar LadyConstellation, creatoarea anonimă a Monstrous Sea. Oare de ce se teme să-și dezvăluie identitatea în fața lui?

,,Am creat Monstrous Sea pentru că e povestea pe care mi-o doream. Voiam o poveste ca asta și nu puteam găsi una, așa că am creat-o singură. Și acum altcineva a recreat-o pentru mine folosindu-se de un alt mijloc de expresie – unul pe care eu nu-l pot folosi – și mă lasă să simt și eu. Văd în sfârșit povestea pe care mi-am dorit-o și, chiar dacă știu cum o să se desfășoare și știu exact cum arată toate chestiile astea, e iar ceva nou.”

  Dar, când secretul Elizei este împărtășit din greșeală cu restul lumii, tot ce a construit – povestea ei, relația ei cu Wallace, până și propria sănătate mintală – începe să se năruiască. Cum va reacţiona Wallace la aflarea adevărului? O va ierta?

,,Ca și în viață, ceea ce dă sens unei povești e faptul că se termină. Poveștile noastre au o viață a lor – și depinde de noi să le dăm un sens. “

,,Eliza și monștrii ei“ este o carte plină de emoții și trăiri intense. O recomand tuturor adolescenților, dar și părinților lor.

NOTA 10

Cartea Eliza şi monştrii ei de Francesca Zappia poate fi comandată de pe site-ul Editura Storia

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Storia

Eliza şi monştrii ei de Francesca Zappia-Editura Storia-recenzie