Fragment din roman:

  „Vi s-a întâmplat vreodată să va îndrăgostiți atât de tare de cineva, încât să simțiți fiori la fiecare atingere a sa, să petreceți nopțile gândindu-vă cum ar putea decurge lucrurile dacă el ar ști adevărul, să așteptați cu nerăbdare momentul când vi se vor întâlni privirile și să vă simțiți protejați la fiecare îmbrățișare a sa?
Mie da. Și lucrul cel mai rău a fost că persoana de care m-am îndrăgostit cu-adevărat era prietenul meu cel mai bun.
Acel băiat pe care credeam că îl cunosc mai bine decât pe mine.
Acel băiat, Dylan, cu care îmi petrecusem o mare parte din viață.
Ceea ce simțeam pentru el era ceva atât de adevărat și pur, încât mie însămi îmi era frică să recunosc asta.
Povestea mea a început exact în fața unui dulăpior școlar: al meu.

  Credeam ca era o zi ca multe altele, doar ca simţeam ceva ciudat în atmosferă. Simţeam că ceva sau cineva de după colţ era gata să strice totul.”
….

„Zâmbetul tău spune totul.

  M-am întors acasă numai pentru că am fost constrânsa de maică-mea, unica ființă în stare să-mi insufle groaza chiar și prin telefon.
Voia să rămân acasă că să-l țin sub control pe fratele meu: lui Ricky nu-i plăcea să stea liniștit, imediat ce se pomenea singur în casă, ieșea pe ascuns că să-și petreacă seară cu prietenii, iar și mai des cu prietenele. Nu știam, și nici nu voiam să știu ce nebunii făcea în acele escapade.
În orice caz, cu o săptămâna în urmă mama îl descoperise și așa am primit însărcinarea să-l controlez pe Ricky în absența ei. Trebuie să mărturisesc că mă bucură ideea de a-mi exercita funcția de sora mai mare.
— Doar jumătate de oră! Ce te costă? continuă să insiste Ricky.
Mereu făcea așa: nu renunţa și venea după mine prin toată casa, sperând zadarnic că mă va convinge. Ar fi trebuit să știe că, dacă îmi băgăm ceva în cap, nimeni nu reușea să mă facă să mă răzgândesc. Cu excepția lui Dylan, dar foarte rar.
— Mama și-a pus toată încrederea în mine. Nu pot s-o dezamăgesc.
— Dar aș putea să-ți fac o favoare în schimb! De ce ai nevoie? al nu știu câtelea șantaj.
— Ricky, încetează. N-am s-o dezamăgesc pe mama doar pentru că tu vrei să te-ntâlnesti cu vreo prietenă, i-am spus parcurgând cu ochii lista cu tipuri de pizza care se pot comanda.
Presimţisem că va urma o seară cam lungă în compania fratelui meu și a rugăminților sale. Mă șantaja neîncetat; a încercat chiar să se furişeze pe ascuns afară, din fericire n-a reușit. Până la urmă am fost nevoită să mă închid cu el în salon și să privim un film grozav de plictisitor la televizor.
— Noi chiar ne uităm la filmul acesta grețos cu tot felul de zombie? a întrebat într-un anumit moment.
— Zombie nu sunt interesanți pentru băieți?

— Nu la vârsta asta, a bombănit.
Nu suportam să-l văd în starea aceea, dar o merită. De mică mă credeam norocoasă că am un frate mai mic: îmi imaginam că odată ce vom crește mă va proteja, cum se întâmplă între frați și surori. Doar că Ricky nu era deloc genul acela de frate și nici nu va deveni.
Și eu în acea seară aș fi avut ceva mai bun de făcut decât să stau să privesc televizorul cu el, furios și supărat de parcă nu tot pentru el făceam totul: voiam să-l apăr de probleme.
Celularul a sunat și eu am răspuns imediat când am văzut că au apărut pe ecran cinci cele mai frumoase litere din lume.
— Hei, Dylan.
— Ai noutăți? Ai aflat ceva de la Caroline?
I-aș fi răspuns cu plăcere: „Dragă Dylan, du-te dracului dacă m-ai sunat numai pentru asta!”. Întrebarea lui m-a înfuriat și jur că, să nu fi fost vorba de el, discuția telefonică s-ar fi încheiat anume așa.
— Da, am răspuns direct.
Știam că nu ar fi trebuit s-o fac, știam că aș fi regretat a doua zi, știam că l-aș fi rănit, dar în așa fel Caroline n-ar mai fi existat pentru el, așa că răspunsul meu a fost:
— A spus că te consideră un bun prieten, nimic mai mult.
Tăcerea care a urmat după cuvintele mele a fost de-ajuns că inima mea să înceapă să sufere.
Câteva secunde mai târziu, mă simțeam atât de vinovată, încât voiam să-mi retrag cuvintele și să-i spun că a fost doar o glumă, dar de-abia am deschis gura ca s-o fac, că vocea slăbită a lui Dylan m-a întrerupt:
— Bine… mulțumesc, Lucy. Ești o prietenă adevărată. Convorbirea s-a terminat anume așa, cu acele simple cuvinte: ești o prietenă adevărată, care m-au făcut să mă simt și mai rău. Nu eram o prietenă adevărată. Eram doar o egoistă care, cuprinsă de furie, a hotărât să-i spună minciuni persoanei pe care o iubea cel mai mult pe lume. Dylan nu merita asta și nu ar fi trebuit niciodată să-l mint. „

Sursa Libris

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Apariţii Cărţi

Eu încă te iubesc de Cristina Chiperi-Bestseller-prezentare