EVITA. Viata secreta a Evei Perón de Nicholas Fraser, Marysa Navarro

EVITA. Viața secretă a Evei Perón,de Nicholas Fraser, Marysa Navarro

recenzie

    Editura “Corint” a scos volumul lui Nicholas Fraser și Marysa Navarro, Evita. Viața secretă a Evei Peron” în colecția Istorie coordonată de Lavinia Betea. Cartea este o lucrare științifică bine documentată, dar scrisă într-un stil accesibil, alert și plăcut, atractiv atât pentru specialiști cât și pentru cititorii obișnuiți atrași de figura atât de cunoscută a Evei Peron. În cele 313 pagini facem cunoștință cu viața, activitatea, mitul, dar și realitatea de dincolo de mitul născut în jurul Evei Peron. Cei doi autori sunt la rândul lor doi specialiști bine cunoscuți prin alte lucrări ale lor. Nicholas Fraser este jurnalist specialist în documentare internaționale iar Marysa Navarro predă istoria la Dartmouth College, New  Hampshire fiind specialistă în istoria Americii latine și având mai vechi preocupări și cercetări legate de peronism și de figura Evei Peron.

    Prefața cărții este scrisă de istoricul Alina Pavelescu. Am cunoscut-o prima dată, pe Alina Pavelescu, dacă se poate spune așa, cu câțiva ani în urmă grație inspiratului ei blog “Savonarolo who”. Între timp tânăra istorică a devenit director adjunct la Arhivele naționale și m-am bucurat mult să-i văd numele la prefața acestei cărți. Am descoperit același stil inteligent, sclipitor și extrem de succint așa cum erau scrise și articolele de pe blog. Alina Pavelescu are în mod sigur un dar de a scrie atractiv despre teme nu întotdeauna atractive. Prefața cărții de numai două pagini ne trasează exact subiectul cărții, intențiile autorilor și părerea personală a celei care scrie. Este suficient să redau începutul acestei prefețe pentru a face deschiderea spre cartea în sine.

“ Povestea Evei Peron are toate ingredientele unei telenovele latino-americane: o fată săracă, născută într-un orășel din provincia argentiniană, purtând stigmatul copilului din flori, pleacă din fragedă tinerețe la Buenos Aires pentru a-și căuta norocul ca actriță, ajunge amanta iar mai târziu soția conducătorului țării, pe care îl salvează de la sfârșitul prematur al carierei lui politice, apoi îl secondează în consolidarea cele mai populare dictaturi din istoria Argentinei, transformându-se ea însăși în îngerul săracilor și mama inocenților. La sfârșitul poveștii fata blondă se stinge după o grea suferință, petrecută de lacrimile și rugăciunile națiunii” p.5

În această frază este cuprinsă practic toată esența cărții.

    Maria Eva Duarte Peron atât de bine cunoscută sub diminutivul popular și plin de dragoste de Evita, s-a născut în data de 7 mai 1919 într-o fermă sărăcăcioasă. Mama sa Juana Ibarguren nu era căsătorită atunci când a născut pe cel de al cincilea copil al ei, Maria Eva. Toți copiii i-a avut cu amantul ei, Juan Duarte care era deja căsătorit și avea propria lui familie. Cu toate că ceilalți copiii fuseseră recunoscuți de Duarte și îi purtau numele, în cazul Mariei Eva acesta a refuzat să o recunoască fiind trecută în registrul de stare civilă de la Los Toldos cu numele de Ibarguren (numele de origine bască al bunicului matern). Legătura dintre părinții Evei a încetat după moartea într-un accident a lui Juan Duarte. Copilăria Evei ca și a fraților ei este marcată de lipsuri, marginalizare și lipsă de speranță. Asta o determină pe mica Eva să decidă să plece la Buenos Aires la numai 15 ani pentru a face o carieră de actriță. A reușit să facă față și să devină actriță dar lumea teatrului și radioului nu era o lume ușor de cucerit de o fată atât de tânără și lipsită complet de orice fel de sprijin.

   În 1943 se implică în sindicalism fiind una din fondatoarele Asociației Radiofonice Argentiniene, un sindicat al lucrătorilor din radiodifuziune. Marea aventură care o va transforma în cele din urmă într-un mit, a început în ziua de 22 ianuarie 1944 când Asociația Radiofoncă argentiniană a dat întâlnire membrilor ei la Luna Park pentru o serată de binefacere menită să ajute la strângerea de fonduri cu care să fie ajutați supraviețuitorii cutremurului ce distrusese complet orașul San Juan. Secretariatul muncii și potecției sociale condus de colonelul Juan Peron a fost însărcinat să centralizeze ajutoarele și să coordoneze inițiativele voluntarilor. Așa că la întâlnirea de la Luna Park era prezent și colonelul Juan Peron și  Eva face cunoștință cu el și de atunci nu s-au mai despărțit niciodată. În amintirile sale, Eva povestește ce i-a spus colonelului Peron cu ocazia acestei prime întâlniri “Dacă așa cum afirmați, cauza poporului este și cauza d-voastră, atunci eu vă voi rămâne alături oricare ar fi amploare sacrificiilor necesare, până când nu voi mai avea putere. Și el mi-a acceptat oferta.”

    A urmat apoi anul 1945 când Juan Peron a fost obligat să demisioneze și viața i-a fost chiar amenințată. Peron ajunge în cele din urmă la închisoare. Cert este că în toată această perioadă dificilă Eva i-a fost alături iar mai târziu va fi prezentată ca eroina care l-a salvat și i-a pregătit întoarcerea. Peste ani Eva va scrie despre aceste zile grele.: ”Aceste opt zile încă mă dor-mai mult, mult mai mult decât orice aș fi trăit dacă petreceam acest timp în compania lui, împărtășindu-i durerea…” p.95

    Pe 17 octombrie Peron se întoarce în urma unui val de greve și demonstrații fără precedent în istoria Argentinei. Drumul spre putere îi era deschis. Atunci și-au căpătat susținătorii populari ai lui Peron numele de los descamisados care în interpretarea peronistă semnifica întreaga clasă muncitoare. Imediat după revenirea în libertate Juan Peron s-a căsătorit cu Eva îndeplinindu-se astfel spusele ei încă de când era mică: “Mă voi căsători cu un prinț sau cu un președinte.” A urmat apoi foarte activa campanie electorală în urma căreia Juan Peron a fost ales președintele Argentinei. Și astfel Eva Duarte Peron a ajuns și ea în vârful puterii. Peron și-a prezentat programul politic ca președinte în noiembrie 1947: planul cincinal pentru Noua Argentină! p.121. O denumire care cititorului de o anumită vârstă îi poate stârni amintiri!

    Ajunsă soție de președinte, Eva nu a acceptat să rămână în umbra soțului ei așa cum era atunci obișnuit în toată lumea. Încă înainte de alegeri Eva a citit discursuri la radio, și într-un mediu dominat de bărbați a știut să se imixtioneze în discuțiile politice private ale lui Peron și să-și prezinte punctul de vedere. A știut să capteze atenția și să cucerească femeile copleșite de devotamentul și exubernața ei și de faptul că vorbea pe limba lor, cu gesturile care le erau obișnuite. În 1946 nu doar a ajutat campania soțului ei, dar a avut și propriul ei discurs și atunci când bărbații au încercat să o saboteze femeile i-au sărit în ajutor rezistând chiar și gazelor lacrimogene. Eva a jucat un rol important în acceptarea egalității politice și civile între bărbați și femei astfel că în septembrie 1947 femeile au căpătat drept de vot. Dar mai înainte, la 20 februarie 1946 s-a constituit Comitetul feminin “Maria Eva Durate Peron” un grup politic care promitea să elimine dezechilibrele și să dea drept de vot femeilor. După ce acestea au primit dreptul de vot, în 1949 s-a creat un partid politic, Partidul peronist al femeilor, care au reușit să aibă 23 de deputate în urma alegerilor din 1951.

    În 1947 a făcut o călătorie în Europa și autorii cărții dedică acestei călătorii un capitol întreg extrem de interesant. A vizitat mai întâi Spania lui Franco unde s-a bucurat de o primire extraordinară pentru că Spania avea nevoie de un împrumut de la Argentina ieșită bogată din cel de al doilea război mondial la care nu a participat. Vizita în Spania a durat 15 zile. A refuzat să se mai ducă în Marea Britanie pentru că nu a acceptat condițiile și impunerile protocolului familiei regale. A făcut apoi o vizită în Italia și la Vatican unde s-a bucurat de o lungă întrevedere cu papa. A urmat apoi Lisabona, unde l-a întâlnit pe Don Juan de Borbon cel care peste ani va deveni regele Spaniei, dar care la acea dată era o persoană nefrecventabilă oficial. Apoi a urmat Parisul unde a fost decorată cu Legiunea de onoare și a cunoscut marile case de modă pariziene. A mai vizitat Monte Carlo și Elveția. Vizita în Elveția va da neștere la multe suspiciuni legate de fonduri secrete depuse acolo în numele lui Juan Peron suspiciuni cu care cititorul român este deja obișnuit, ele existând și în cazul familiei Ceaușescu.

    După călătorie și-a canalizat toate eforturile în activitatea fundației de caritate care îi purta numele și care înlocuia practic vechea organizație în care erau implicate doamnele din înalta societate argentiniană. Fundația a fost creată la 8 iulie 1948 și a dus o lupta susținută cu sărăcia și excluderea socială. Au fost construite școli, spitale, azile de bătrâni, cămine pentru copiii orfani, a instituit burse și ajutoare de tot felul.Îi invita pe săraci să o viziteze direct la biroul ei și primea sute de persoane într-o zi. Pe data de 1 mai 1949 a spus într-un discurs: ”Prefer să fiu Evita chiar mai mult decât să fiu soția președintelui dacă numele de Evita este rostit pentru a vindeca durerea unor cămine din patria mea.”

    Puterea și popularitatea ei au crescut atât de mult încât numirea ei ca vicepreședintă a țării a fost primită fără proteste.

    Dar această fulminantă ascensiune care aducea o enormă popularitate regimului peronist a luat sfârșit când a descoperit că avea cancer de col uterin boală care i-a pus capăt vieții la numai 33 de ani. La 7 mai 1952 când a împlinit această vârstă i s-a conferit titlul de Conducătoarea spirituală a națiunii (Jefa Espiritual de la nacion).

Eva Peron și-a donat toate bunurile națiunii.

    A fost înmormântată cu onoruri naționale și la înmormântarea ei a fost o aglomerație uriașă în timpul căreia 200 de oameni au fost răniți și opt oameni au murit. După moartea sa a continuat crearea mitului Evei Peron care o continuat și după îndepărtarea de la putere a lui Juan Peron în anul 1955.

    Epilogul cărții pune în discuție lucruri mai puțin cunoscute de publicul larg legate de modul special de îmbălsămare al corpului Evei Peron ca și despre treptata transformare a ei în conștiința publică dintr-un personaj real într-un personaj de film, dar și faptul că a rămas în lumea celor mult prea mulți săraci ai Argentinei o figură emblematică protectoare.

    Lucrarea celor doi cercetători are toate atributele unei lucrări științifice având un capitol dedicat special notelor explicative numerotate cu cifre arabe în text și note de subsol însemnate în text cu steluță. La final cartea are un capitol de bibliografie și un Index de nume în ordine alfabetică ambele extrem de utile pentru deplina înțelegere a tuturor detaliilor din carte mai ales pentru cei mai puțin familiarizați cu amănuntele istorice.

    Se pune întrebarea, ce aduce nou cartea lui Nicholas Fraser și Marysa Navarro față de ce s-a scris până acum despre atât de populara figură a Evei Peron? Reluând practic detaliile vieții și activității Evei Peron, cei doi cercetători au încercat de fiecare dată să dea o dimensiune umană evoluției și activității acesteia și au reușit. Dincolo de mitul Evitei putem vedea femeia reală care a fost în toate etapele scurtei sale vieți. A fost însă mai dificil să îl convingă pe cititor că Eva Peron a fost doar o femeie care a profitat din plin de șansa pe care i-a oferit-o viața de a ajunge soția președintelui țării.

    Mie personal mi se pare că dincolo de noroc, de întâmplare sau pur și simplu destin, Eva Peron a avut conşțiința propriei ei condiții sociale și a făcut tot posibilul cu entuziasm și energie să caute soluții pentru a șterge pe cât se putea multe din urmările nenorocului de a te naște între săraci și mai ales sa fii o femeie născută în mediu defavorizat. Nu avea cum să-și depășească epoca, nu avea cum să depășească condiția de dependență de tot ce însemna soțul ei, dar a tras la maxim de toate ofertele. Să nu uităm că nu a trăit decât 33 de ani și că a avut puterea să facă ceva doar cinci ani! Este extraordinar din orice fel de punct de vedere privești lucrurile ca numai în cinci ani să poţi oferi bază pentru crearea unui mit politic!

    La moartea sa Eva Peron a lăsat în urmă 35 de spitale, 450 de școli, 5 cămine pentru bătrâni, 5 cămine pentru copiii orfani ca să nu uităm și feminizarea politicii argentiniene. Sigur că a putut face aceste lucruri pentru că a avut sprijin și a beneficiat de fonduri, dar în deceniile care au trecut de atunci toți știm că se poate avea și fonduri și putere și să nu rezulte nimic din asta decât hoție și corupție. De aceea cartea “Evita.  Viața secretă a Evei Peron” este o lectură atât de interesantă. Ne oferă șansa să cunoaștem ce înseamnă să-ți trăiești viața în toate dimensiunile ei cu pasiune și determinare. Nu am insistat deloc asupra evenimentelor politice care țin de instaurarea președenției lui Juan Peron și nici asupra definiției peronismului, fenomen politic deosebit de interesant în contextul mondial al înfrângerii nazismului și ieșirii din cel de al doilea război mondial. Cititorul  va putea afla detalii extrem de interesante  despre toate acestea menite să ne aducă mai aproape o țară atât de îndepărtată.

Recomand lectura acestei cărți care este o adevărată incursiune nu numai în istorie ci și în psihologia umană și în psihologia maselor ca și în extraordinara putere a propagandei politice.

Cartea Evita. Viata secreta a Evei Peron de Nicholas Fraser, Marzsa Navaro, a fost oferită pentru recenzie de Editura Corint. Poate fi achizitionată de pe site-ul Editurii Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

  Autor: Dana Burda