Fata în rochie vărgată, de Ellie Midwoods – Editura Litera – recenzie

Titlu: Fata în rochie vărgată

Titlu original: The Girl in the Striped Dress

Autor: Ellie Midwoods

Editura: Litera

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 348

          ,, A refuzat sa își piardă speranța. A avut curajul să se îndrăgostească.’’

  Când ești mereu la un pas de moarte, ce te poate ajuta să supraviețuiești în infern? La această întrebare, ne răspunde autoarea, într-un stil inconfundabil, care te acaparează și nu îți permite să răsufli decât după ce ai terminat ultima pagină. Mi-a plăcut foarte mult povestea Helenei și a lui Franz, cu atât mai mult cu cât are la bază o întâmplare adevărată, personajele fiind inspirate din realitate.

  Helena urmează să fie omorâtă a două zi, în camera de gazare, în timpul Holocaustului. În seara dinaintea exterminării, dintr-o întâmplare ajunge să cânte la petrecerea lui Franz Dahler, unul dintre ofițerii SS. Acesta, este fascinat de ea, încât ordonă să fie ștearsă de pe listă și trecută sub conducerea lui, în aripa Kanada. Kanada este un loc râvnit de deținuți, deoarece munca era relativ ușoară, condițiile mult mai bune, femeile nu erau rase în cap, și puteau să sustragă alimente sau bani din lucrurile pe care le sortau. În acest sector, erau sortate lucrurile rămase de la evreii omorâți în camerele de gazare.

  Ofițerul SS, Franz Dahler, caută orice prilej să fie în preajma ei. Speriată, dar și revoltată, îi refuză la început avansurile.

,, – Nu vreau să pățești ceva.

A spus-o încet, ca să nu îl audă altcineva. Până să mă dezmeticesc, mi-a pus ceva în palmă, mi-a strâns degetele o ultimă oară și a plecat, fără să adauge altceva. Abia după ce a ieșit din depozit, am deschis palma. Țineam în ea un bilețel. Am început să tremur ca o frunză când l-am citit.

           M-am îndrăgostit de tine.’’

  Bilețelul pe care Franz i-l strecoară îi provoacă teamă, dar și bucurie, însă îl aruncă în latrină, refuzând să creadă că un ofițer SS chiar s-ar putea îndrăgosti de o evreică. De la mici daruri, la vorbe frumoase spuse în șoapte,  Franz pare hotărât să o cucerească, dar ea îl vede lipsit de inimă, dur, un monstru fix ca toți cei din rasa ariană. Franz îi dovedește fix contrariul, și Helena începe să îl vadă ca pe salvatorul ei. Considerat dur printre deținuți, în ochii ei, Franz capătă un cu totul alt portret.

          ,, Umbra unui zâmbet când ni s-au intersectat privirile, după despărțirea agonizantă. Mi-a făcut inima să tresalte. S-a întors. S-a întors.’’

  Trecutul dureros se împletește cu prezentul, în timpul procesului de denazificare lui Franz, după terminarea războiului. Helena povestește senină, povestea de dragoste dintre ea și Franz, construind în paralel o imagine a ororilor din lagăr.

  Ororile din lagăr sunt greu de descris în cuvinte, și greu de imaginat, dar pe fondul acesta tragic, dezumanizant, la doi pași de camerele de gazare, se naște o frumoasă poveste de dragoste. Nu degeaba, Helena îl numește salvatorul ei. Bolnavă de tifos este condamnată la moarte, dar Franz o salvează în ultima clipă, pentru a doua oară. O adăpostește în biroul său, și o îngrijește, sfidând toate regulile și legile dure ale armatei germane. Helena își revine, și dragostea pentru ofițer este singura care o ține în viață.

  Franz îi salvează chiar și sora de la moarte, folosindu-se de autoritatea pe care funcția lui i-o conferea. Ca să nu atragă atenția superiorilor, o bate cu biciul pe Helena, lucru observat de Novak, un conațional al acesteia, deținut în lagăr.

  În timpul procesului,  Novak se folosește de acest lucru, pentru a crea un portret sumbru al lui Dahler, sperând să o salveze pe Helena din ghearele lui. El nu vede cu ochi buni, relația celor doi.

  După război, Helena și Dahler se căsătoresc, dar tribunalul vede acest lucru ca pretext pentru ofițer să se salveze. Novak crede că Dahler o forțează pe Helena să rămână într-o situație toxică.

  Psihiatrul prezent la proces este intrigat de dragostea lor sinceră, dar în același timp observă că Helena are multe traume ascunse. Aparent, ne este descris sindromul Stockholm (victima se îndrăgostește de agresor), deși la momentul descris în carte afecțiunea nu fusese descoperită. Helena este dependentă de Dahler, are nevoie de prezența lui constantă, și chiar și sora ei, crede că este o obsesie maladivă. Aceasta suferă de anxietate și nu poate merge nicăieri fără soțul ei. Dacă a fost sau nu dragoste, cert este că vreau să văd partea frumoasă și cred cu tărie, că iubirea se poate naște și în cele mai sumbre locuri.

  Cu o luciditate aparte, modul în care Helena rememorează totul te bulversează. În condiții atât de critice, când lupta pentru supraviețuire este tot ce ți-a rămas, deținuții reacționează diferit. Pe Helena dragostea a salvat-o. Mi-a plăcut partea văzută din perspectiva lui Franz. Soldat îndoctrinat de mic copil, este și el oripilat de ceea ce vede în camerele de gazare, doar că nu poate face nimic. Mai mult, își cere transferul pe front, pentru a nu mai fi martor atrocităților, dar îi este refuzat din cauza condiției sale medicale. La fel ca mulți alți ofițeri SS, ei doar urmau ordinele, dar mulți puneau la îndoială ceea ce se întâmpla sub ochii lor. Desiguri, nu toți ofițerii SS încercau să își păstreze doza de umanitate, iar Helena descrie cruzimea ieșită din comun a ofițerilor, dar și pe cea a supraveghetorilor lagărului, majoritatea deținuți ca ea.

  Este important să ne cunoaștem trecutul, și mai ales să nu repetăm aceleași greșeli, iar această carte este dovada vie că umanitatea și dragostea pot răzbi chiar și în cele mai sordide condiții. Romanul de față, o ficțiune istorică inspirată din fapte reale, scoate la iveală o poveste pe care cu greu ne-o putem imagina, însă care ne oferă speranța că iubirea și iertarea, sunt în esență, cheia către o lume mai bună.

,, Anul 1942. Helena coboara din trenul de vite pe rampa înghețață de la Auschwitz. Are douazeci și patru de ore ca să supraviețuiască. Pentru că este programată să meargă a doua zi la camera de gazare, nici măcar nu i se tatueazaăun numar de deținut. În timp ce ninsoarea cade în jurul ei, Helena tremură din toate încheieturile, de frig și de frică, știind că a fost condamnată la moarte fără să aibă nici o vină, fără să fi comis nici o crimă. Când un ofiter SS vine la ea și o trage din mulțime, împreună cu alte câteva femei, Helena se teme de ce e mai rău. Dar bărbatul o informează că este ziua unuia dintre gardieni și le ordonă să cânte și să danseze, ca să întrețină atmosfera. În cazarma SS, aerul este sufocant, încărcat de fumul gros de țigară și de conversațiile zgomotoase. După ce cântă în cinstea sărbătoritului, Franz, acesta vine la ea și îi dă o felie de tort pe un șervețel – prima oară după zile întregi când tânăra primește ceva de mâncare. Gardianul ordona pe loc ca viața Helenei să fie cruțată, schimbându-i astfel pentru totdeauna soarta.

Urmează o poveste de dragoste interzisă, o iubire care ar fi trebuit să fie imposibilă, dar care le salvează celor doi – și multor altora – viețile, în diverse feluri.’’

   ,, Bazat pe o poveste adevarată, acest roman tulburător, dar plin de speranță, arată că dragostea se poate înfiripa oriunde și poate învinge orice obstacol. Cartea lui Ellie Midwood vă va reda încrederea în umanitate și vă va face să vă păstrați speranța chiar și în clipele ce par complet deznădăjduite.’’

 Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți