Cristina: Romanul Sânge satanic, pe care l-am publicat în 2010 și care deja a apărut săptămânile trecute în cea de-a patra ediție.
Am început să-l scriu la 26 de ani; habar n-aveam pe atunci de amănunte cum ar fi piața literară, rivalități între edituri, ce așteaptă publicul, cum trebuie să promovezi cărțile și multe altele pe care, chiar și fără să vrei, le afli pe parcurs. Am fost doar eu și foaia albă. Și a ieșit bine.
Cristina: Soțul meu, Alexandru Voicescu, care le citește atât în calitate de cea mai apropiată persoană, cât și ca editor.
Cristina: Toate. Fiecare reprezintă aproape de 100% din viața mea în momentul în care a fost scrisă. Mă regăsesc în toate, știu exact ce am simțit când le-am scris, știu de ce le-am scris, și le iubesc cam nediferențiat. Totuși, cele mai recente îmi sunt un pic mai apropiate de suflet, sunt mai proaspăt smulse de acolo.
Cristina: Cu toate cele din rolul principal 🙂 Mai puțin cu Gigi Anghelescu 🙂
Cristina: Mi-ar plăcea să fie ecranizat oricare din ele, cred ca ar putea ieși un film foarte atractiv pentru publicul larg. Pe mine m-ar amuza cel mai mult să fie ecranizate nymphette_dark99 și Vicky, nu Victoria, pentru că au toată acțiunea aia nebună, nici n-ai timp să respiri.
Cristina: Mie îmi place mult Kaya Scodelario, din serialul Skins – unde are un personaj oarecum asemănător cu Vicky; și știu că și lui Vicky îi place Effy, personajul Kayei, vorbește despre ea la un moment dat. Doar că ar trebui să ne grăbim, actrița se îndepărtează destul de mult de vârsta de 13 ani și 4 luni 🙂
Cristina: Între doi ani și ceva (cu multe pauze), cât mi-a luat să scriu Sânge satanic și o săptămână, cât mi-a luat să scriu nymphette_dark99. Dar perioada în care scriu propriu-zis o văd mai degrabă ca pe etapa finală din conceperea unei cărți; o bucată bună de timp ea îmi stă și în cap, se întregește acolo, se dezvoltă, ajunge la maturitate. Nu mă apuc niciodată să scriu fără să am habar despre ce va fi cartea și cum vor fi personajele, nu-mi place să bâjbâi aiurea, mi se pare pierdere de timp. Sigur, nu trebuie să știu cartea de la cap la coadă, căci și asta ar fi plictisitor, dar trebuie să intru puternic în filmul ei, asta contează cel mai mult.
Cristina: Nu am avut până acum blocaje în sensul clasic, adică nu mi s-a întâmplat să mă uit la pagina goală și să nu știu ce să scriu, sau să scriu și pe urmă să tai, nu fac asta niciodată. Când mă așez să scriu, nu-mi doresc să fac nimic altceva, să fiu în altă parte. Dar am uneori niște momente deranjante de lene, de plictis, în care mi se pare că nimic nu are rost, și în zilele de genul ăsta nu prea reușesc să mă așez la laptop și să scriu, sunt tentată să pierd vremea. Din stările astea ies în general făcând câte o plimbare lungă, ascultând muzica preferată sau uitându-mă la un film. Din fericire, odată ce intru puternic la scrisul unui nou roman, chiar sunt prinsă de tot ce se întâmplă acolo și reiau în fiecare zi cu drag munca.
Cristina: De la un timp, mă relaxează foarte mult să-l citesc pe Carlos Ruiz Zafón, și abia aștept să mai apară ceva scris de el. Din fericire, am mulți scriitori pe care îi citesc cu enormă plăcere, dar nu am idoli literari, și asta m-a ținut departe de orice tentativă de a imita pe cineva din admirație.
Cristina: La Gaudeamus, prin facultate, la una dintre primele lui ediții, pe vremea când se ținea la Teatrul Național. N-aveam pe atunci nici o bănuială că în viitor aveam să mă îndeletnicesc cu literatura.
Cristina: Toate romanele au apărut la Editura Herg Benet, cele semnate cu pseudonimul Anna Vary în colecția Cărțile Arven, iar pentru antologii am colaborat cu editurile Millennium, Adenium, Brumar.
Cristina: Rock, în general. După ce primele cărți le-am scris ascultând cu sonorul la maxim Alice Cooper, WASP sau black metal, acum încerc să văd ce iese dacă scriu pe triluri de păsări sau sunet de ploaie, mi se pare interesant.
Cristina: Cele pe care le-am inclus și în cărțile mele. Acel “Trăiește, arde, trăiește” din Ani cu alcool și sex”, “Nu poți trăi cu adevărat decât fiind tu însuți până la capăt” din Rezervația unicornilor și “Când vei găsi drumul tău, vei ști. Te vei simți viu și vei ști. Întotdeauna” din Rockstar.
Mulţumesc, Cristina! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Ador raspunsurile! Atat de explicite si complexe. Minunate! Multumim pentru interviu locco_smiley_37
Frumos interviul . Nu am citit nimic de aceasta autoare. Totusi cartea care imi face cu ochiul este Rockstar. Cred ca se pliaza mai bine cu gusturule mele fata de celelalte carti.
Felicitari Arci pentru interviu!
Felicitări pentru interviu locco_smiley_10
Frumos! Felicitari! locco_smiley_10
Felicitari pentru interviu. Mi-au placut raspunsurile elaborate.
merita sa-i cititi cartile,multumesc pentru aprecieri
Un interviu de nota 10!