Furtuna războiului, de Victoria Aveyard – Editura Nemira – recenzie

Furtuna războiului

(Seria Regina Rosie, partea a IV-a)

Victoria Aveyard

Titlu original: War Storm

Traducere: Ruxandra Toma

Editura Nemira

Colecţia Young Adult

Data apariţiei: 22 aprilie 2019

Nr. de pagini: 800

Gen: fantasy, young adult, dystopia

Seria Red Queen: 1. Regina Roșie; 2. Sabia de sticlă; 3. Colivia Regelui; 4. Furtuna războiului

   Furtuna războiului de Victoria Aveyard roman fantasy.

ORICE VICTORIE ARE UN PREȚ.
Trădată și îndurerată, Mare este hotărâtă să distrugă o data pentru totdeauna regatul Norta și pe Maven, pentru a asigura libertatea oștii roșii și a celor ca ea.
Dar nicio bătălie nu se câștigă singură, așa că Mare va trebui să se alieze cu cel care i-a frânt inima. Puternicii prieteni argintii ai lui Cal și Garda Stacojie se vor dovedi esențiali în lupta care o așteaptă.
Maven însuși este atât de obsedat să o recucerească pe Mare, încât e dispus să plătească oricât, chiar să distrugă orice și pe oricine îi stă în cale.
Războiul e iminent. Cum se va sfârși povestea pentru fetița cu fulgere?

,,Distruge-i coroana, distruge-i tronul, zdrobiți-i monarhia!”

   De-a lungul timpului am ajuns să mă atașez de multe cărți, am și câteva serii preferate, printre care și Regina Roșie de Victoria Aveyard. Fiecare volum în parte este intens, plin de aventură, intrigi politice, evenimente emoționante, scene dramatice și momente romantice. Trădări, minciuni, comploturi, gelozii și rivalități. Totul are un caracter imprevizibil, motiv pentru care nu știi ce se va întâmpla în următorul moment. Personajele sunt bine dezvoltate, iar stilul de scriere abordat de autoare te face să te pierzi complet în lumea descrisă de ea. Conflictele, intriga romantică, răsturnările de situație, caracterul imprevizibil al personajelor, te țin într-o permanentă stare de tensiune. Nu pot spune că este o serie de excepție, dar are toate elementele unei lucrări de calitate.

    Din păcate, al patrulea și ultimul volum din serie, ,,Furtuna războiului”, nu a reușit să mă impresioneze, nu a mai avut aceeași încărcătură emoțională cu care mă obișnuisem. Am găsit câteva puncte slabe, dar ceea ce m-a deranjat cu adevărat a fost cantitatea prea mare de amănunte, descrieri și impresii, care nu au făcut decât să frâneze acțiunea și să-mi inducă o stare de plictiseală. În prima jumătate a cărții, scrierea mi s-a părut ceva mai greoaie, tocmai pentru că acțiunea s-a axat mai mult pe strategie militară, alianțe, lupte, latura romantică fiind aproape inexistentă. Abia în cea de-a doua jumătate a romanului acțiunea a devenit alertă, povestea concentrându-se mai mult pe povestea de dragoste dintre Mare și Cal, motiv pentru care m-am decis să mai șterg din bilele negre pe care le acordasem până atunci. În schimb, mi-a plăcut maniera în care au evoluat personajele principale. De această dată, Mare Barrow este foarte sigură pe ea, știe precis ce își dorește și nu se va opri de la nimic pentru a-și atinge scopul. Fata cu sângenou, puternică și înzestrată cu abilități ca ale argintiilor, fata pe care o iubește Cal, prințul surghiunit, trofeul pentru care se bat cei doi frați Calore, este ca o stâncă. Rigidă, inflexibilă și rece. Însă, nu ea a fost personajul meu preferat, ci Evangeline Samos, logodnica lui Cal și rivala de moarte a lui Mare. M-a impresionat mult modul în care a evoluat pe parcursul seriei, de la fata  bogată cu inima de oțel rece, narcisistă, la tânăra loială, plină de abnegație. Pe vremuri o ispitea titlul de regină cu tot ce presupunea el, dar acum s-a schimbat. Înainte nu avea niciun strop de compasiune pentru suferințele semenilor ei – a fost educată să pună familia mai presus de orice altceva, să îi fie devotată numai ei -, dar acum o dezgustă lașitatea ei și încearcă să facă ceea ce nu a avut curaj să facă până acum: să-și înfrunte tatăl și să lupte pentru dragostea ei. Este în continuare obraznică, în special cu Mare, dar asta nu înseamnă că nu o apreciază.

,,Crescută la curtea argintiilor, Evangeline a fost sortită încă de la naștere unei vieți pline de intrigi și ascesiune pe scara puterii, a fost pregătită să se lupte cu înverșunare și să nu-și dezvăluie niciodată gândurile (…) Pare un animal de pradă închis într-o cușcă, din care știe că nu are cum să scape.”

   Despre Cal (Tiberias Calore al Șaptelea, Rege al Nortei, Flacăra Nordului), regele surghiunit, nici acum  nu știu ce să spun. Pe de-o parte, am apreciat faptul că își dorește să-i salveze pe toți pe care îi iubește, că își iubește fratele și crede până în ultima clipă că Maven poate fi salvat, iar pe de altă parte, m-a nemulțumit latura lui de om slab. M-a enervat faptul că a încercat să-și nege sentimentele pentru Mare și a renunțat la ea pentru coroană, atunci când a fost obligat să facă o alegere. De altfel, mulți gândeau despre el că nu-i genul de rege care să abdice pentru amor.

,,Când ne-am spus Te iubesc, ne-am făcut amândoi o promisiune și amândoi am încălcat-o. Cuvintele astea ar trebui să însemne Pe tine te aleg. Pe tine te doresc mai mult decât orice altceva. De tine am nevoie și voi avea mereu. Nu pot să trăiesc fără tine. Voi face orice ca să nu ne despărțim.

  Însă el nu a spus asta. Iar eu nu vreau s-o spun.

 Eu reprezint mai puțin decât coroana aia și el reprezintă mai puțin decât cauza mea.” 

    Cu toate că am făcut parte din echipa Cal încă de la început, trebuie să recunosc că m-a fascinat caracterul imprevizibil și dual al lui Maven Calore, ba chiar am sperat până în ultima clipă ca va renunța la planurile lui machiavelice. Însă, prin tot ceea ce a făcut, nu a demonstrat decât că este un om crud și lipsit de orice sentiment. Nu are suflet. Este obsedat de Mare, poate chiar o iubește în felul său, dar asta nu însemnă că nu se gândește să o omoare dacă devine o piedică în calea sa. Este obsedat și de Cal. De altfel, pentru Maven, totul se învârte în jurul fratelui său, chiar dacă el avea absolut tot ce își putea dori. Nu este războinic asemeni lui Cal, pare slab și neputincios, dar este un geniu al manipulării.Se servește de imaginea lui de copil-rege obligat să guverneze și așa îi înșeală pe toți cei care nu-l cunosc cu adevărat.

,,Este doar un adolescent, un băiețel cu un an mai mic decât mine. Dar știe cum să facă din asta un avantaj. Poporul lui îi înghite minciunile și falsa inocență fără să clipească. Supușii lui – roșiii și argintiii deopotrivă – acceptă fără să judece toate poveștile despre fratele lui, minunatul prinț sedus de o spioană și împins la crimă (…) Însă situația lui este una ciudată: Maven este un rege care se bucură de sprijinul poporului său, dar nu și de cel al apropiaților lui. Nobilii care încă îi mai stau alături nu îl agrează deloc.”

  Având în vedere că acest ultim volum s-a axat mai mult pe strategie, alianțe, lupte, mă văd nevoită să vă prezint mai întâi problema de fond – evitând pe cât posibil spoilerele – a seriei, o scurtă recapitulare a evenimentelor din primele trei volume, ca să înțelegeți mai bine situația din prezent, și abia mai apoi am să vă spun cam despre ce este vorba în Furtuna războiului.

   După cum ați aflat deja din volumele precedente, lumea lui Mare Barrow (18 ani) este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Există manipulatori, șoptitori, oțeliți, telekinetici, dar și ființe care pot controla apa sau focul. Însă eroina noastră descoperă că, din cauza unei mutații speciale, are sânge roșu și talente de argintiu (sângenou), având abilitatea de a crea energie, de unde și porecla de “Fetița  cu fulgerele”. Ca să ascundă adevărul, dar și pentru a o folosi ca pe o armă împotriva celor din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii, regele din Norta o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o silește să se logodească cu fiul lui mai mic, Maven, ajungând astfel o prințesă argintie. Însă Mare este trădată chiar de cel pe care îl considera un bun prieten și, atât ea, cât și Cal, fiul cel mare al regelui, sunt considerați trădători și condamnați la moarte. Din fericire, sunt salvați în ultima clipă de gruparea Garda Stacojie. Mai târziu, Mare încearcă să-i convingă ca trebuie să o ajute în misiunea de a-i găsi și recruta pe alți sângenou ca ea, pentru ca împreună să lupte împotriva noului rege din Norta, Maven. Din păcate, atât Mare, cât și ceilalți membrii ai Gărzii Stacojii sunt prinși de armata lui Maven, însă Mare reușește să-l convingă să o ia prizonieră doar pe ea. Viața ei în schimbul vieților lor. În timpul celor șase luni de captivitate, Mare a încercat să-l manipuleze pe adolescentul ajuns rege, profitând de sentimentele lui față de ea. Dar pe Maven nu-l poate controla nimeni. El a preferat să renunțe la alianța cu casa Samos (adică a renunțat la logodna cu Evangeline Samos) ,,ca să obțină pacea, ca să obțină Ținutul Lacurilor, ca să obțină mâna unei prințese la fel de periculoase și probabil de două ori mai șirete decât Evangeline”. Lucrurile iau o întorsătură neplăcută după moartea regelui, iar acum Norta va avea nevoie de un alt rege. Având în vedere că Tiberias/Cal este regele legitim al Nortei, regatul Montfort (țara oamenilor cu sângenou) se angajează să sprijine instalarea pe tronul Nortei a lui Cal. Vor cimenta alianța dintre regatul Riftului, unde rege este tatăl lui Evangeline, și regele legitim al Nortei în maniera tradițională. Cu alte cuvinte, Cal va trebui să se logodească cu Evangeline Samos. Și astfel ajungem la tema cărții de față.

,,Mi-a oferit o coroană pe care îmi era imposibil s-o accept. Voia să mă facă regina lui, dacă Evangeline s-ar fi lăsat dată la o parte. Din nou. Știu deja cum arată lumea văzută din dreapta unui rege și nu vreau să retrăiesc această experiență. Cal nu este Maven, dar tronul este același. Îi schimbă pe oameni, îi corupe.”

 

    Acțiunea din “Furtuna războiului” se continuă de unde a rămas în “Colivia Regelui”, povestea fiind scrisă atât din perspectiva a trei personaje feminine, Mare Barrow, Evangeline Samos și Iris Cygnet (soția lui Maven), cât și a celor doi frați Calore, Cal și Maven. Întreg regatul este în plin război. Norta, Piedmontul, Ținutul Lacurilor și Montfortul. O sumedemie de monarhii mărunte se luptă între ele pentru obținerea controlului asupra întregii regiuni. O regiune dezbinată. Un război dus pentru recâștigarea Nortei, o luptă pentru putere dusă de cei doi frați: Maven, regele uzurpator, și Cal, prințul surghiunit. Fiecare încearcă să formeze alianțe, să își crească numărul de efective militare. Prin căsătoria cu prințesa din Ținutul Lacurilor, Maven obține alianța cu acest ținut, dar și cu Piedmontul.  La rândul lui, Cal se vede obligat să facă o alegere. Renunță la Mare în favoarea coroanei, se logodește cu Evangeline, și prin aceasta obține alianța atât cu regele Riftului, cât și cu premierul Republicii Libere Montfort. Dar și Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii – printre membrii ei se numără și Mare – au ceva de spus. Vor să formeze o  alianță  temporară cu Cal, ca să-l învingă pe Maven, apoi au de gând să întoarcă armele împotriva acestuia. Adevărul e că Montfortul și Garda Stacojie nu au intenția să sprijine ascensiunea unui alt regat argintiu. În cazul în care Cal va ieși învingător, el va fi silit să abdice. Va fi Cal de acord cu așa ceva? Cine va învinge în acest război? Va rupe Cal logodna cu Evangeline ca să-și urmeze inima? Ce are de spus Mare în acesta privință?

,,Îmi închipui că poți manipula oamenii prin dragoste. Îi poți influența cum vrei pe cei care te iubesc. Dar niciodată n-aș zice că dragostea este o slăbiciune. Mai degrabă lipsa de dragoste, de orice fel de dragoste, este o slăbiciune. Este o beznă a sufletului.”

Recenzii cărţi fantasy

Recenzii cărţi young adult

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Furtuna războiului de Victoria Aveyard serie young adult.