Home Recenzii carti Colivia regelui de Victoria Aveyard-Editura Nemira-recenzie

Colivia regelui de Victoria Aveyard-Editura Nemira-recenzie

by Alina - mai 16, 2018

Colivia regelui (Seria Regina Roșie, partea a III-a), de Victoria Aveyard-Editura Nemira-recenzie

Titlu original: King’s Cage

Traducere: Ruxandra Toma

Editura Nemira

Colecţia Young Adult

Data apariţiei: 2 martie 2018

Nr. de pagini: 608

Gen : fantasy, young adult, dystopia, romance

Nota mea:10

Seria Red Queen: 1. Regina Roșie; 2. Sabia de sticlă; 3. Colivia Regelui; 4. War Storm

Toți vor sfârși în flăcări
Acum fără puteri și bântuită de greșelile fatale, Mare Barrow e prizonieră. Trăiește la mila unui băiat pe care l-a iubit cândva, dar care i-a răspuns numai cu minciuni și trădări. Ajuns rege, Maven complică plasa de păianjen țesută de răposata lui mamă și încearcă să păstreze controlul asupra întregului regat. Roșiii continuă să recruteze și se pregătesc tot mai intens pentru războ. În mijlocul lor, Cal, prințul exilat, va face totul pentru a recupera tronul și inima lui Mare. Toată lumea pare la un pas să explodeze.
În Colivia regelui, al treilea volum din seria se succes Regina roșie, rebeliunea ia proporții și loialitățile tuturor sunt puse la încercare.

“Colivia regelui” este genul de carte care îți stârnește un amestec năvalnic de sentimente contradictorii de la un capitol la celălalt. Intriga, răsturnările de situație și relațiile complicate dintre personaje te țin într-o permanentă stare de tensiune. Povestea este plină de minciuni, trădări și comploturi. Gelozie și rivalitate. Totul are un caracter imprevizibil, motiv pentru care nu știi ce se va întâmpla în următorul moment.

Finalul absolut răvășitor al celui de-al doilea volum al seriei – “Sabia de sticlă”, m-a determinat să aștept cu nerăbdare continuarea. Însă, atunci când “Colivia regelui” a ajuns în posesia mea, m-am trezit că îmi era pur și simplu teamă să o deschid, și am preferat să amân lectura. Nu mă simțeam suficient de pregătită să aflu prin ce chinuri va trece Mare Barrow, fiind de acum prizoniera lui Maven, ținută captivă ca într-o colivie, acuzată de crimă și terorism. Văzusem deja în volumele precedente cât de crud poate fi acesta, așa că mă îndoiam că va avea vreo remușcare atunci când o va supune, în felul lui caracteristic, la interogatorii, tortură și umilire publică. Dar ceea ce am descoperit mai târziu, după ce mi-am luat inima în dinți și am parcurs întreg volumul, a fost mult mai copleșitor și dureros decât mi-am imaginat. Mare a pătimit mult. A fost nevoită să facă o mulțime de lucruri ca să rămână în viață, iar experiența asta a schimbat-o.

Spre deosebire de primele două volume, “Colivia Regelui” este scrisă la persoana întâi, atât din perspectiva lui Mare Barrow, cât și a altor două personaje feminine – Cameron și Evangeline. Tocmai cele două fete care au o puternică aversiune față de Mare. Cameron, o consideră o ipocrită și o egoistă, și o urăște pentru că a forțat-o să se alăture Gărzii Stacojii. Și să ucidă. Cât despre Evangeline, fata cu inimă din oțel rece, fosta logodnică a lui Cal, știm deja că este rivala de moarte a lui Mare, fata care a amenințat că o va ucide cu prima ocazie. Nu știu de ce autoarea le-a ales tocmai pe cele două. Sinceră să fiu, m-aș fi așteptat să îi aleagă ca naratori pe Cal și Maven, putând astfel să vedem ce planuri au cu Mare, sentimentele lor reale față de ea. Probabil că Aveyard a vrut să mențină suspansul, să țină departe de cititor toate secretele lor. Și cred că i-a reușit din plin, având în vedere cât de mult m-a surprins finalul.

De asemenea, am remarcat că autoarea nu a conferit niciunui personaj un aer de erou, și astfel am putut observa slăbiciunile, lașitatea, temerile lor. Mare este un simbol atât pentru roșii, cât și pentru sângenou, având niște calități și abilități remarcabile. Dar îi remarcăm și numeroasele defecte de caracter, greșeli și slăbiciuni. Încă din volumele precedente am văzut atracția aproape maladivă față de Maven, cât de greu i-a fost să înțeleagă că totul nu a fost decât o minciună, că s-a folosit de ea. A ținut la Maven mult mai mult decât ar dori să recunoască, în ciuda faptului că a văzut cât de viclean și crud poate fi. Însă acum simte că nu o mai poate controla ca înainte, și ar da orice să simtă și el durerea îngrozitoare a pierderii la fel ca ea.

“Mai sunt părți din mine, frânturi mici, încă îndrăgostite de o ficțiune. De o nălucă din sufletul unui băiat pe care nu-l înțeleg deloc. Năluca aceea care a stat la capul patului meu când sufeream și aveam coșmaruri. Năluca aceea care l-a ținut pe Samson departe de mintea mea, amânând cât de mult a putut inevitabila tortură.

Năluca aceea care mă iubește în felul ei veninos.

Și simt cum otrava lucrează în mine.”

În același timp, observăm că sentimentele ei față de Cal, fratele mai mare a lui Maven, prințul surghiunit din Norta, au devenit din ce în ce mai puternice. Dar asta nu o împiedică să-i vadă defectele, nesiguranța, incapabilitatea de a se decide de care parte este. Chiar dacă a văzut cu ochii lui ororile și nedreptățile din jur, nu a vrut niciodată să ia atitudine. Dar spre deosebire de Maven, nu are niciun gram din răutatea acestuia.

“Îi iubesc pe fratele tău, Maven. Ai avut dreptate. Tu nu ești decât o umbră și cine se uită la umbre când poate avea focul? Cine ar prefera un monstru în locul unui zeu?”

După cum ați aflat deja din volumele precedente, lumea lui Mare Barrow (18 ani), protagonista seriei, este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Există manipulatori, șoptitori, oțeliți, telekinetici, dar și ființe care pot controla apa sau focul. Însă eroina noastră descoperă că, din cauza unei mutații speciale, are sânge roșu și talente de argintiu (sângenou), având abilitatea de a crea energie, de unde și porecla de “Fetița cu fulgerele”. Ca să ascundă adevărul, dar și pentru a o folosi ca pe o armă împotriva celor din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii, regele din Norta o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o silește să se logodească cu fiul lui mai mic, Maven, ajungând astfel o prințesă argintie. Însă Mare este trădată chiar de cel pe care îl considera un bun prieten și, atât ea, cât și Cal, fiul cel mare al regelui, sunt considerați trădători și condamnați la moarte. Din fericire, sunt salvați în ultima clipă de gruparea Garda Stacojie. Mai târziu, Mare încearcă să-i convingă ca trebuie să o ajute în misiunea de a-i găsi și recruta pe alți sângenou ca ea, pentru ca împreună să lupte împotriva noului rege din Norta, Maven. Din păcate, atât Mare, cât și ceilalți membrii ai Gărzii Stacojii sunt prinși de armata lui Maven, însă Mare reușește să-l convingă să o ia prizonieră doar pe ea. Viața ei în schimbul vieților lor. Și astfel ajungem la tema cărții de față.

Acțiunea din “Colivia Regelui” se continuă de unde a rămas în “Sabia de sticlă”. Mare Barrow este prizoniera lui Maven și așteaptă să fie judecată pentru crimă și terorism. Din ziua în care a ajuns la palat, s-a așteptat să fie executată, dar niciun călău n-a apărut. În schimb, este umilită, expusă în piața publică și obligată să îngenuncheze. Stă legată în lesă în fața Curții lui Maven și a regatului său argintiu.

“Mă ridic în picioare atunci când îmi dă voie.

Lanţul mă smuceşte, mă trage de zgarda cu ţepi pe care o port la gât. Vârfurile ascuţite îmi intră în carne, dar nu atât de adânc încât să‑mi dea sângele – nu încă. Oricum, deja îmi sângerează încheieturile mâinilor. Răni care nu se mai vindecă, provocate de cătuşele dure în care am zăcut inconştientă zile întregi.”

Este supusă numeroaselor interogatorii, torturată de șoptitori, ca să îi străpungă mintea și să-i descirfreze gândurile. Pe parcursul prizonieratului, Mare s-a schimbat mult. I se văd urmele suferinței, ale torturii la care a fost supusă, dar încă e vie și încearcă întruna să evadeze, să facă planuri, să spioneze. Să supraviețuiască.

“Nu mă va ucide. Nu, Maven nu o va face. Îmi dau seama după felul în care mă atinge. Încă îmi ţine încheietura cu degetele lui lungi şi albe, în timp ce strânge lesa în cealaltă mână. Chiar şi acum, când este evident că‑i aparţin, tot nu vrea să‑mi dea drumul. Aş prefera moartea în locul acestei colivii – moartea este mai bună decât obsesia perversă a unui băieţel nebun ajuns rege.”

Maven este obsedat de ea. Nu o dă pe mâna călăului, dar nici nu se îndură să o elibereze. Vrea să o vadă putrezind în “colivie”, să se stingă, uitată de toți.

“- Tu chiar crezi că mie îmi face plăcere să te văd așa? murmură el. Chiar crezi că vreau să te țin prizonieră?

Mi se pare mie sau vorbește ca și cum ar avea un nod în gât?

– Dar este singura metodă prin care te pot ține lângă mine … Tu ești la fel ca Thomas. Singura persoană la care țin, singura care îmi mai amintește că sunt viu. Și că nu sunt complet gol pe dinăuntru. Și că nu sunt singur.”

Tânărul rege este un monstru. Nimeni în afară de Elara, defuncta regină, nu a putut să-l țină în frâu. A transformat minciunile în arme și, folosindu-se de chipul lui Mare și de vorbele lui, a reușit să ațâțe mulți oameni cu sângenou împotriva Gărzii Stacojii. Supușii lui îl adoră și înghit toate minciunile. Îl cred atunci când spune că Garda Stacojie îi ademenește pe cei cu sângenou de partea ei doar ca să-i ucidă după aceea. Că pregătește un mare genocid ale cărui victime vor fi cu toții. Că infama răzvrătită Mare Barrow s-a întors de bunăvoie la el și că a trecut de partea lor pentru că a văzut de ce sunt capabili rebelii. Iar cei din Garda Stacojie au ascultat ceea ce Mare a fost silită să spună.

“- Și acum stau în fața voastră, prizonieră din propria mea voință. Îmi pare rău pentru ce am făcut, dar sunt gata să fac tot ce-mi stă în putință ca să împiedic Garda Stracojie să-și pună în practică planurile îngrozitoare. Membrii ei nu se reprezintă decât pe ei înșiși și pe acei oameni pe care îi pot controla. Pe restul îi ucid. Pe cei care le stau în cale. Pe toți cei care sunt altfel decât ei.“

Maven încearcă să păstreze controlul asupra întregului regat și să formeze noi alianţe cu fostul dușman, regele din Ținutul Lacurilor, și acceptă să se însoare cu fiica acestuia. Și astfel, cea care ar fi trebuit să-i devină soție, Evangeline, fosta logodnică a lui Cal, i-au fost din nou zădărnicite eforturile de a ajunge regină. Iar lucrurile merg din ce în ce mai rău, pentru că Garda Stacojie îi va declara oficial război, atacând fortăreața armatei din Norta, Corvium, în timp ce unii membrii ai Înaltelor Case de argintiii, plănuiesc o tentativă de asasinat împotrivă lui Maven, pentru că știu și ei că este un tiran care abuzează de puterea sa și își ucide supușii. Toată lumea pare la un pas să explodeze. Oare vor învinge rebelii? Vor reuși Înaltele Case să dea lovitura de stat? Ce se va întâmpla cu Maven? Va reuși Mare să evadeze? Ce planuri și-au făcut argintiii pentru Cal? Cine va fi până la urmă rege în Norta?

“După chinurile la care m-a supus Maven, credeam că știu ce înseamnă suferința. Credeam că știu ce înseamnă să ai inimă frântă după ce mi-a spus că totul nu era decât o minciună, că el era o minciună. Însă pe vremea aceea credeam și că-l iubesc.

Acum îmi dau seama că atunci nu știam ce este iubirea. Și nici nu bănuiam cât poate să doară o inimă frântă.

Ce ar trebui să simți atunci când stai în fața omului care reprezintă întreaga ta lume și el îți spune că doar tu nu-i ajungi? Că nu ești tu alegerea lui? Ce ar trebui să simți atunci când afli că ești doar o umbră în preajma omului care este soarele tău? “

“Colivia regelui” este o poveste fabuloasă, un roman foarte bine scris, intens, copleșitor, pe care îl recomand cu mare drag!

NOTA 10

Cartea Colivia regelui de Victoria Aveyard poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti