Gheață la malul sufletului meu, de Sergiu Someșan – recenzie

Titlu: Gheață la malul sufletului meu

Autor: Sergiu Someșan

Editura: Etnous

Anul: 2018

Număr pagini: 174

  Se lăsa întunericul, iar trenul care ducea spre Eforie tulbura liniștea nopții, străbătând pădurile și dealurile ca o fantasmă nehotărâtă. Unii călători își împărțeau clipele între veghe și somn, ca niște crupieri obosiți care se apropiau de ieșirea din tură. Nu departe de mine, o doamnă și-a lăsat mintea să zboare într-o carte, iar ochii ei oglindeau lumi fascinante. Foșnetul foilor, imperceptibil pentru ceilalți, mi-a amintit că pusesem în bagaj o carte. Fără îndoială, cititul e contagios…

  Imediat ce am început să citesc, doamna cu cartea m-a detectat, întrebându-se, cu siguranță, ce carte aveam. Desprinzându-se pentru o clipă din lumea cărții ei, m-a studiat cu atenție, apoi a plecat din nou în poveste și nu mai știu când s-a întors… pentru că, odată ce am deschis cartea, am plecat și eu într-o lume care avea să mă bântuie mult timp după ce am încheiat lectura. Așa se întâmplă cu cărțile în care autorul nu lasă să treacă niciun cuvânt fără să-l fi impregnat înainte cu o cantitate imensă de emoție.

   „Gheață la malul sufletului meu” a fost cartea pe care am ales-o pentru concediu, dar pe care am citit-o în tren, până să ajung la Eforie. Am recitit-o pe plajă, apoi din nou în trenul de întoarcere. Umblă vorba printre cititori, că există unele cărți pe care le iei cu tine, dar, de fapt, te poartă ele într-o lume pe unde n-ai mai fost. Așa a fost și cu această carte… pe care o credeam o simplă poveste de dragoste, poate cu un ușor iz nostalgic, însă povestea este una cu sensuri profunde. De sub alura de scriitură simplă și curată, țâșnesc concepte precum perechea primordială sau eterna căutare a sufletului pereche, pe care autorul le aduce în circumstanțele vremurilor actuale.

   „Un bărbat din milioanele de bărbați dorește o singură femeie din milioanele de femei!”  spunea Liviu Rebreanu în „Adam și Eva”, iar conform teoriei sufletelor pereche, aceștia se caută prin secole și se pot întâlni în fiecare existență, dar nu întotdeauna în circumstanțe favorabile. Poate că acesta este farmecul vieții… să întâlnești sufletul pereche și să-ți dezvălui disponibilitatea de a lupta sau de a trece peste ceea ce societatea etichetează drept „stare de normalitate”. Trebuie sau nu trebuie, se cuvine sau nu se cuvine, e normal sau nu e normal… sunt doar câteva din expresiile cu care oamenii renunță la binele propriu, în favoarea păstrării unei imagini impecabile în societate.

  „Gheață la malul sufletului meu” aduce în actualitate conceptul iubirii imposibile, mitul eternei căutări și bucuria regăsirii, chiar dacă totul este mai presus de trup și de suflet, de viață și de moarte.

  Folosirea tehnicii naratorului multiplu creează o perspectivă complexă, oferind posibilitatea cititorului de a avea o viziune echilibrată, de a cunoaște întocmai gândurile și trăirile fiecărui personaj. Acest procedeu face ca transferul de emoție de la personaj la cititor să fie direct.

  Daria, o profesoară tânără și Victor Zamfirescu, scriitor, se întâlnesc în circumstanțe în care nu-și împlinesc iubirea, diferența de vârstă fiind unul din obstacolele pe care nu le pot trece. Timpul nu pare să fie aliatul acestei iubiri… așa cum mărturisesc cei doi în confesiunile lor.

  „Eram sigur că, dacă aș fi avut cu vreo treizeci de ani mai puțin, aș fi găsit o cale să ajung la inima acestei minunății cu ochii verzi.”

  „Cam așa aș putea spune despre viața mea din ultimele zile: Gheață la mal! Gheață la malul sufletului meu! Oare îmi voi reveni vreodată? Se va mai topi cândva gheața din sufletul meu și voi mai putea râde ca o proastă fără să mă gândesc la nimic altceva decât la bucuria de a râde?”

  Personajele sunt bine conturate, traiectoria emoțională pe care escaladează povestea lor de iubire culminează cu răsturnări de situație care nu-ți permit să lași cartea din mână.

  N-o să vă spun cum se va desfășura povestea, veți afla asta citind cartea. Pot doar să vă spun că veți avea parte nu doar de o lectură, ci de o călătorie într-o idilă cu accente erotice, cu final neașteptat.

  Încă de la prima pagină, am aflat că povestea este inspirată din fapte reale, așadar, lectura mi-a oferit, cu siguranță, plăcerea de a descoperi amănunte din viețile unor oameni care au trăit o mare iubire.

  „Gheață la malul sufletului meu” a fost cartea care mi-a bântuit gândurile pe toată perioada concediului la mare. M-am gândit la deciziile personajelor, la cât de mult s-o fi schimbat povestea reală, astfel încât personajele principale să nu fie recunoscute de către cei din cercul de prieteni, la suferința și așteptările lor…

  Se lăsa întunericul… iar trenul care pleca din Eforie tulbura liniștea nopții, străbătând pădurile și dealurile ca o fantasmă nehotărâtă. Unii călători își împărțeau clipele între veghe și somn, ca niște crupieri obosiți care se apropiau de ieșirea din tură. Mi-am lăsat din nou mintea să zboare într-o carte – Gheață la malul sufletului meu. Foșnetul foilor, imperceptibil pentru unii, i-au amintit doamnei de lângă mine că avea o carte în bagaj. Fără îndoială, cititul e contagios…

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți