Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge-recenzie

Titlul original: Eeny Meeny
Traducere: Lucian Niculescu
Editura Trei
Colecția Fiction Connection
Anul apariţiei: Februarie 2015
Nr. de pagini: 408

Gen: Thriller, Mystery, Psychological Thriller

Seria Helen Grace : 1.Ghici cine moare primul – Eeny Meeny (2014); 2. Ghici ce-i în cutie – Pop Goes the Weasel (2014); 3. Casa păpușilor-The Doll’s House (2015);  4.Ghici care-i mincinosul-Liar Liar (2015) ; 5.Little Boy Blue (2016) ; 6. Hide and Seek (2016), 6.5. Running Blind (2017), 7. Love Me Not (2017), 8. Down to the Woods (2018)

Unul trăieşte, celălalt moare. E singura soluţie.
Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui.

Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber”. Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima? Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.

M. J. Arlidge (născut în 1974) lucrează de 15 ani în televiziune, fiind specializat în producţiile dramatice. A fost producătorul unor seriale poliţiste de prime time pentru ITV, printre care Torn, The Little House şi, cel mai recent, Undeniable. În prezent scrie pentru publicaţia Silent Witness şi produce filme pentru reţele TV din Marea Britanie şi SUA. Romanul său de debut, thrillerul Eeny Meeny (Ghici cine moare primul), care o aduce în scenă pe curajoasa inspectoare Helen Grace, se bucură de succes internaţional.

Tulburător! Șocant! Doar în acest fel pot caracteriza acest thriller psihologic scris de autorul M. J. Arlidge. Mi-am dorit foarte mult să citesc cartea, mai ales că sinopsisul mi-a amintit într-o oarecare măsură de seria de filme SAW, dar ceea ce am descoperit pe parcursul lecturii, pur și simplu mi-a dat fiori pe șira spinării.

Deși stilul abordat de autor este unul alert, îndemnându-mă să parcurg în mare viteză fiecare capitol, subiectul cărții m-a făcut să pun din când în când frână pentru a digera anumite pasaje. Mi-a fost groaznic să descopăr prin ce au fost nevoiți să treacă cei răpiți, faptul că au fost ținuți zile sau săptămâni în șir într-un spațiu izolat, fără apă și hrană, înnebuniți de frică, neștiind dacă vor mai scăpa teferi. Sunt răpite de fiecare dată câte două persoane, dar numai una singură poate supraviețui. Singura scăpare stă într-un pistol! Probabil că vă întrebați ca și mine, ce minte bolnavă a putut gândi un astfel de scenariu macabru? O femeie! Da, se știe de la început că asasinul în serie este o femeie. Specia cea mai rară de criminal în serie.

Știți ce m-a surprins pe mine foarte mult? Tăria, forța, curajul de care au dat dovadă tocmai ființele slabe. Mă așteptam să supraviețuiască cei puternici, dar m-am înșelat. Asta dacă putem numi supraviețuire. Gândul că au fost siliți să omoare ființa dragă le sporește sentimentul de vinovăție, devin letargici, ajungând să trăiască în muțenie sau se se sinucidă.

Evenimentele din “Ghici cine moare primul” au loc în orașul Southampton, iar echipa de investigatori care se ocupă de acest caz este formată din inspector-detectiv Helen Grace, sergentul Mark Fuller și polițista Charlene “Charlie“ Brooks. Helen Grace este genul de polițist după care se dădeau în vânt șefii cei mari. Complet abstinentă, obsedată de muncă, fără nici o intenție să aibă o relație stabilă. Trebuie să recunosc că nu am prea reușit să o îndrăgesc pentru că mi s-a părut mult prea rece și dură, uneori meschină. La un moment dat, m-a iritat faptul că după ce a avut o aventură de-o noapte cu Mark, a două zi se comportă oribil cu acesta, din clipa în care îl bănuie că este cârtița din interiorul echipei. Îl suspendă, iar după ce constată că a greșit, reacția ei a fost ceva de genul: asta e, se întâmplă, mergem mai departe.

“Helen se contruise cu bună ştiinţă ca o enigmă. Avea o carapace groasă pe care o prezenta lumii şi care o definea – solidă, rezistentă, incapabilă de ezitări sau regrete. Ea ştia prea bine cât de departe de realitate era această imagine, dar uimitor de multă lume o lua de bună. Întotdeauna ne punem mai degrabă la îndoială pe noi înşine decât ne îndoim de ceilalţi, iar majoritatea colegilor şi iubiţilor ei de ocazie păreau să creadă în imaginea de poliţistă dură şi dedicată carierei, pe care n-o puteai şoca, speria sau intimida. Cu cât trecea mai multă vreme de când juca acest rol, cu atât o luau ceilalţi mai în serios, şi, astfel, căpătase o aură aproape supranaturală, mai ales printre poliţiştii în uniformă.”

Chipeșul sergent Mark Fuller face echipă cu Helen de cinci ani, ajutând-o să rezolve o sumedenie de cazuri: crime, violuri, trafic de persoane, dar un divorț urât și-a spus cuvântul și în ultimul timp nu se mai putea pune baza pe el. Părăsit de soție pentru un alt bărbat, ținut la distanță de fetița lui, ajunge la un pas de a fi considerat alcoolic. Spre deosebire de el, polițista Charlene Brooks duce o viață liniștită alături de iubitul ei, singura sa dorință fiind cea de a rămâne însărcinată (lucru care se și întâmplă). Am îndrăgit acest personaj tocmai pentru că mi-a plăcut vioiciunea ei debordantă, istețimea, loialitatea.

Acțiunea romanului începe în fortă, cu răpirea cuplului de îndrăgostiți, Sam Fisher și Amy Anderson. Primele rânduri sunt chiar șocante și dezvăluie groaza prin care trec aceștia, având în vedere că sunt ținuți ostatici de aproape două săptămâni.

”Sam doarme. Acum aș putea să-l omor. E întors cu spatele la mine — ar fi foarte simplu. Oare s-ar trezi dacă aș face vreo mișcare? Ar încerca să mă oprească? Ori s-ar bucura, pur și simplu, că se-ncheie coșmarul?

„Ridic capul si o vad pe Amy cum se uita la pistol. Ar fi in stare sa-l ia? Acum doua saptamani as fi zis ca e cu neputinta. Dar acum? Increderea e un lucru fragil – greu de castigat si usor de pierdut. Nu mai sunt sigur de nimic. Tot ceea ce stiu este ca unul dintre noi va muri.„

„Mi se pare mie sau îmbrăţişările noastre nu ne mai prea încălzesc? Şi nu ne mai apără? De când s-a întâmplat, ne-am agăţat zi şi noapte unul de altul, dorind să supravieţuim amândoi, disperaţi să nu rămânem singuri în locul acesta cumplit. Am jucat tot felul de jocuri ca să treacă timpul, imaginându-ne ce vom face după ce va sosi cavaleria — ce-o să mâncăm, ce-o să le spunem rudelor, ce-o să primim de Crăciun. Însă aceste jocuri s-au terminat treptat, pe măsură ce am înţeles că am fost aduşi aici cu un scop şi că nu va exista un sfârşit fericit.„

Cei doi au fost răpiți în timp ce făceau autostopul, după un concert la Londra. O femeie a coborât dintr-o dubă, s-a oferit să îi ajute și le-a dat să bea niște cafea dintr-un termos. Nu și-au dat seama că aceea va fi ultima lor gură de libertate. Și-au pierdut cunoștință, iar când și-au revenit, s-au trezit închizi într-o piscină scoasă din uz. La un moment dat au auzit sunând un telefon, iar când l-a deschis, s-a auzit vocea unei femei care spune: ”Buna Amy. Vrei să trăiești? Pe jos, lângă telefon, o să vezi un pistol. Are un singur glonț. Pentru Sam sau pentru tine. Acesta este prețul libertății tale. Trebuie să ucizi ca să trăiești. Vrei să trăiești, Amy?”
La puțin timp după aceste evenimente, în centrul orașului își face apariția o fată arătând deplorabil, sângerândă, albă la față ca un mort. Un bărbat încearcă să o ajute, dar aceasta refuză să spună unde fusese și unde locuia. Nu părea să știe nici măcar ce zi este. De fapt, tot ce s-a putut scoate de la ea a fost că se numea Amy și că-și omorâse iubitul în acea dimineață.

La secția de poliție toată lumea se agită. Amy este interogată și se descoperă locul unde se află victima, Sam Fisher, dar cine poate crede povestea fetei? Potrivit spuselor ei, cei doi au fost culeși de pe autostradă, drogați, răpiți, înfometați și obligați ulterior la crimă. Dar ce motiv ar avea cineva să facă una ca asta? Inspector-detectiv Helen Grace este convinsă că fata minte. Povestea cu răpirea pare aberantă. Legiștii stabiliseră legătura dintre ea și pistol, așadar nu exista niciun dubiu că ea își omorâse iubitul.

Însă la scurt timp, se constată că alte două persoane sunt date dispărute de trei zile: Ben Holland și Peter Brighton. Se întorceau cu mașina de la o petrecere, dar n-au mai ajuns acasă. Mașina a fost găsită în Pădurea Nouă. Hainele, gențile și portofelele au rămas în mașină. Telefoanele mobile au fost găsite în apropiere, cardurile SIM fuseseră distruse în mod deliberat. Concluzia? E vorba de o nouă răpire.

Având în vedere că povestea este spusă din perspectiva mai multor personaje – polițiști, victime, martori, suspecți, avem posibilitatea să descoperim toate frământările, gândurile, frustrările fiecăruia. Și astfel, suntem părtași la groaza celor doi bărbați, Ben și Peter, atunci când descoperă că femeia care a vrut să-i ajute, i-a sechestrat într-un fel de depozit gigantic. Cine va supraviețui de această dată?

“Ben a îndreptat arma în jos, astfel că țeava aproape atingea ceafa lui Peter. Gata, asta-i, și-a zis, și a dat să apese trăgaciul. Și în clipa aceea Peter s-a ridicat pe neașteptate și i-a înfipt lui Ben o așchie de metal fix în ochiul stâng.”

Imediat după ce Peter s-a predat la poliție, Helen a plecat să facă investigații la locul faptei. Surpriză! Victima nu era de fapt Ben Holland. Adevăratul nume al acestuia era James Hawker, iar în trecut Helen i-a salvat viața.

La scurt timp după aceste evenimente, alte două persoane sunt date disparute – Marie și Anna Storey, mamă și fiică (aceasta având un handicap sever). Cum s-a întâmplat să pice pe mâna asasinei? Pur și simplu s-au trezit la ușă cu o femeie care s-a dat drept angajata unei organizații care în fiecare an oferă coșuri de Crăciun familiilor cu probleme. Cât de ușor a fost să le pună somnifere în plăcinte! Dar de ce le-a ales pe ele ? Interesant este că Marie și Anna au fost și ele salvate cândva de Helen din calea unor adolescenți piromani. Cu siguranță nu putea fi o simplă coincidență. Conta oare mult faptul că Helen cunoscuse victimele? Există ceva în traumele din trecutul lor care atrăsese atenția criminalei?

„De ce? Pentru că este așa de șireată, așa de organizată și în același timp extrem de subtilă. Cum își alege victimele? Și de ce? Urăște ambele persoane răpite sau doar pe una singură? Cum poate să prevadă rezultatul? Îi pasă care moare și care trăiește? De ce tocmai acestea? Ce i-au făcut?”

Lucrurile se complică îngrozitor din momentul în care asasina îi răpește pe Mark și Charlie. Timp de o săptămână nimeni nu a reușit să dea peste locul în care sunt ținuți ostatici. Cine putea ști în ce situație se aflau? Sau cât mai puteau rezista. De acesta dată, cine va trăi și cine va muri?
„Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber“.

Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să citiți cartea și să aflați singuri cum s-a derulat povestea din “Ghici cine moare primul”, dacă o va prinde sau nu pe criminală și ce se întâmplă cu Mark si Charlie. Recomand această carte tuturor celor care îndrăgesc genul thriller psihologic.
Avertisment: nu este indicată persoanelor mult prea sensibile, care nu suportă subiecte precum violența, scene de sex și sadomasochism.

Nota 9,7

Cartea Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com