Îngeri Rătăciți – Vise – Marius Albert Neguț şi Vero Budea – poezii

   Îngeri Rătăciți – poezie românească

Îngeri Rătăciți, de Marius Albert Neguț

Vă place să credeți, naivi,

Că lumea-i frumoasă ca-n basme.

Trăiți în iluzii, captivi.

În fapt, inspirăm doar miasme.

 

Vă place să credeți în vorbe…

Și răul ce prinde contur,

Nu vreți să-l percepeți în plebe,

Nu vreți să-l zăriți împrejur.

 

Pe cel ce v-arată urâtul,

Amar, tare crunt, îl certați.

Vă smulge din vis, vă zdruncină mood-ul,

Ori voi, călare pe nori, vreți să stați.

 

Vă plac mult copiii, dar aceia curați.

Cuminți și frumoși, cu ochii ca cerul.

Pe aceia murdari, de părinți aruncați,

Nu vreți să-i vedeți, vă tulbură zen-ul.

Sunt îngeri, să știți, ascultați-mă bine!

Sunt îngeri, dar acum, cât sunt mici…

Căci viața-i transformă, în ziua de mâine,

În diavoli, coșmaruri și frici.

De mâna n-o dați când e vremea,

Din ignoranți să creați educați…

Ca mâine, copiii forma-v-or mulțimea

De care, ascunși, chiar voi o să stați!

Vise, de De Vero Budea

Știu, îmi place să mă pierd în vise

Să cred în povești, în inimi deschise

Ador frumusețea și tot ce e bine

Cred în iubire, și-n mine, și-n tine.

 

Știu, nu totul e așa cum vreau eu

Există urâtul și răul mereu,

Mă tulbur adesea când văd nedreptăți

Copii chinuiți de mii de prejudecăți.

 

Știu, nu mă ascund defel

Căci știu că viitorul e copilul din el.

Îmi place să cred că răul va piere

Și ascultă și tu, oferă-i mângâiere.

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creaţie