1. Povestește-ne o amintire din copilărie care te-a emoționat sau te-a marcat în vreun fel.

O amintire din copilărie care îmi vine acum în minte este momentul în care l-am citit pe Kant. E pe deoparte amuzant să-ți imaginezi un copil cu Critica rațiunii pure în mână în loc de Micul prinț, dar în același timp presupun că m-a marcat puternic experiența, fiindcă am ajuns, ceva ani mai târziu, cu o diplomă de filosof în brațe.

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu? Cum a fost prima întâlnire? Dar primul sărut?

În perioada liceului citeam foarte mult, orice prindeam, așa că petreceam mult timp în biblioteci. Cu toate astea, nu eram neapărat un adolescent izolat, aveam prieteni, ieșeam la întâlniri… Probabil prietenii mei (și chiar prietenele) găseau exotică și interesantă pasiunea mea pentru cărți.

Prima întâlnire și primul sărut… hm, cred că aș spunea spune că ambele au avut mister și emoție, așa cum se întâmplă de obicei în adolescență.

3. Ce vise aveai ca adolescent și dacă s-au împlinit sau nu?

Îmi doream să cunosc cât mai mult, să aflu rostul pentru care suntem aici și să știu cât mai mult despre cum a luat ființă totul. Dar fiind că această cunoaștere este legată inevitabil de cărți, presupun că s-a împlinit visul de a trăi printre ele, dacă azi am ajuns director de editură…

4. Cum vezi viața alături de un partener și ce-ți dorești de la o relație?

Cred că nicio relație nu poate fi autentică în lipsa cunoașterii și comunicării între cei doi. Contează foarte mult să știi alături de cine mergi și, dacă se poate, încotro. E bine să știi care sunt aspirațiile și ambițiile partenerei, așa cum și ea e bine să le cunoască pe ale tale și, pe cât posibil, să le accepte și să le susțină.

Sunt de 16 ani împreună cu Cristina, soția mea, și relația dintre noi mă motivează în tot ce fac.

5. Ce crezi că ar trebui să știe un adolescent când pornește în viață? Ce relație ar trebui să fie între un adolescent și părinții lui?

Ar trebui să știe că nu există limite, în afara celor pe care și le impune chiar el. Că părinții, chiar dacă vor să-l protejeze, nu vor putea fi toată viața alături de el, și că este bine la un moment dat să se desprindă și să-și urmeze singur drumul. La rândul lor, și părinții cred că ar trebui să-i încurajeze să își descopere pasiunile și să-i sfătuiască să lucreze perseverent pentru atingerea unui scop.

Pe un ton mai ludic și mai personal, mi-ar plăcea ca adolescenții să descopere că nu orice poezie pe care o scrii de inimă albastră te face scriitor 🙂

6. Ce alte pasiuni în afară de scris mai ai?

Munca! Ei, glumesc… sau nu. Îmi place foarte mult tot ce fac la editură, mă bucură ce am realizat până în momentul ăsta, am o satisfacție mare când o carte pe care o public are un succes imposibil de contestat. În afara de asta, îmi plac în continuare cărțile bune, grafica pe calculator, jocurile video, filmele, călătoriile, diminețile la munte, perioadele cu mai puțin stress în care pot dormi mai mult de 5 ore pe noapte.

Mulţumesc, Alexandru Voicescu că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări mai..altfel! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!