Invata si vei reusi!

                         Învață și vei reuși!

   La marginea unui sat din apropierea capitalei există de zeci de ani o șatră. Zece familii de țigani își au căminul în corturi și câteva colibe din lemn căptușite cu carton.

     Bulibașa șatrei are șapte copii, patru fete și trei băieți. Negruța e mezina familiei, are șase ani și e cea mai liniștită dintre copii. Negruța plânge rar și pe ascuns, plânge doar de dorul mamei sale, îi simte lipsa, sunt doar patru luni de când s-a dus la îngerași. Plouă, e începutul toamnei, Negruța se plimbă din nou. Codițele împletite lungi și negre-i ajung până la brâu. Rochița roșie cu floricele e udă, picioarele fără încălțăminte par să nu simtă pietrele colțuroase.

   – Fetiță dragă ce faci? Unde mergi pe vremea asta?

  O doamnă oprește mașina, o ia pe fetiță și o duce acasă la ea. După ce a uscat-o și a îmbrăcat-o în haine uscate a încercat să comunice cu acest pui de om trist.

 – Draga mea eu sunt Ioana, sunt învățătoare. Cum te cheamă? Unde locuiești?

 – Eu sunt Negruța, locuiesc cu tatăl meu și frații mei la periferie.

 – Și mama ta?

 – A plecat la îngeri!

 – Trebuie să te duc acasă, probabil familia ta e îngrijorată. Mai sunt câteva zile și începe școala. În ce clasă mergi?

 – Tata nu mă lasă să merg la școală, frații mei nu au mers nici ei, dar eu vreau! Mama mi-a promis că-l va convinge pe tata. Și a plecat! Vreau să fiu doctoriță și atunci nimeni nu va mai  pleca la îngeri.

 – Hai Negruța, te duc acasă!

    În șatră e liniște, Negruța o ține strâns pe Ioana de mână. Ajunse în fața unei căsuțe de lemn fetița ezită să intre. Un bărbat înalt și bine făcut pășește afară, ploaia s-a oprit.

 – Bună ziua, domnule am adus-o pe Negruța.

– Mulțumesc, la revedere!

– Încă un lucru domnule, vreau ca Negruța să vină la școală, sunt învățătoare.

– Nu avem nevoie de școală! Și nici nu ne permitem.

– Vrea să devină doctoriță, era și dorința mamei sale.

– Fie, la mine să nu veniți să cereți bani.

– Mulțumesc, domnule! Nu o să vă deranjez.

    Pe holul Spitalului Județean, o bătrână așteaptă bătrână așteaptă rezultatul unor analize, o doctoriță frumoasă, brunetă vine cu analizele bătrânei și cu zâmbetul pe buze.

 – Doamna Ioana, mă bucur  să vă văd, mi-a fost dor de dumneavoastră!

– Ne cunoaștem?

– Sunt medic rezident în ultimul an, mă numesc Negruța și nu mai locuiesc la periferie.

    Bătrâna are ochii în lacrimi, sunt lacrimi de fericire. E foarte mândră de Negruța, eleva ei, fata pe care a ținut-o de mână prima oară într-o zi ploioasă, și până la liceu!

Învață și vei reuși!