A fost demult, a fost odată,
În vremuri vechi, în Dacia,
Un dac care iubea o fată.
Dar ea, desigur, nu-l iubea…
I-a oferit, sărmanul, aur,
Ba chiar și pietre nestemate
(o parte-s astăzi în tezaur
și-au emigrat, cu timpul, toate…
Dar fata a rămas de piatră,
Iar dacul s-a dus la război,
să-și apere pământ și vatră,
în iarna lui o sută doi.
Și când s-a-ntors, târziu, acasă,
Învingător și-acum erou,
fata l-a-ntâmpinat țâfnoasă:
-Nu mi-ai adus nici un cadou??
La asta, sincer, luptătorul
nu se gândise chiar defel
în timp ce-și fractura piciorul
luptând cu un roman mișel.
Când i s-a pus astfel problema,
el a rămas puțin inept;
dar a înlăturat dilema
cedându-i inima din piept
frumoasei dace. Iar aceasta
vizibil s-a topit acum:
-Dă-mi, dace, un inel, și basta!
-Aș vrea… dar l-am pierdut pe drum.
Dup-un moment de cugetare,
frumoasa a decis, firesc:
-Să ticluim o sărbătoare
A celor care se iubesc!
Ai văzut, măicuță dragă?
Asta nu mai e de șagă!
Ion al meu, caii dezleagă
Și se pune la portiță…
A stat toată seara-n poartă,
Cum să nu fiu supărată…
Cu Ilinca cea șireată,
Că n-am vrut să-i dau guriță!
…Și Ilinca, bat-o vina,
Numai ea face pricina!
Neagră e precum afina!
Ea s-a prins cu el la horă…
Da’ nu știe nici să joace,
Șchiopătează, e stângace…
Și nici lucrul nu-i prea place…
Vrea să-i intre-n casă noră!
Șade toată ziua-n tindă,
Și-a pus busuioc în grindă!
Nu se vede în oglindă?
E tot cu ochii după Ion…
Nu știe nici cum să toarcă!
Nici fânul cum să-l întoarcă!
Umblă ca o oaie bearcă!
N-o poți opri, nici în pripon!
Alaltăieri, pe scăpătat,
Când Ion venea de la arat,
De lucru ea și-a căutat,
A urcat peste costișă…
Și i-a ieșit lui Ion în drum!
Cum să-ți spun eu ție-acum?
Tot satul râde, asta-ți spun!
M-am acrit ca o agrișă!
Da’ pe Ion mi-e ciudă mie!
Nici nu-i pasă…cântă-n vie!
Și-a pus pană-n pălărie!
Fetele-i dau roată-n poartă…
Da’ eu știu, de mine-i place!
De-asta mie ciudă-mi face!
Îi zic du-te…vine-ncoace!
Da’ tot mie grija-mi poartă!
Parerea voastră? Egalitate? Câştigător?
Doar întunericul știe - Arnaldur Indridason - recenzie Titlu: Doar întunericul știe Autor: Arnaldur Indridason…
56 de zile - Catherine Ryan Howard - blog tour Titlu: 56 de zile Autor:…
Până nu uităm ce înseamnă bunătatea - Toshikazu Kawaguchi - recenzie Titlu: Până nu uităm…
Hannibal Înălțarea (seria Hannibal Lecter, volumul 4) - Thomas Harris - recenzie Titlu: Hannibal Înălțarea…
Ceară fierbinte - M.L.Rio - AliceBooks Titlu – Ceară fierbinte Autor - M.L.Rio Editura –…
Foc aprins - Julianne Maclean - Editura Corint Titlul: Foc aprins Autor: Julianne Maclean Editura:…
View Comments
Mi-au placut enrom ambele poezii. Totusi, daca ar fi sa aleg una dintre ele, drept castigatoare, as alege-o pe prima, aceea scrisa de Mihaela Hura. Oricum, felicitari ambelor autoare! locco_smiley_10
Mulțumesc tare mult, Eva Anca! :)
Am asteptat acest duel! Drept sa spun, din nou am ocazia sa aleg dintre doua poezii minunate. Una mai frumoasa ca alta. Dar, daca tot vorbim aici de un ,,duel'', voi alege poezia Mihaelei Hura. :)
:) Mulțumesc, Raluca Nicoară, foarte mult!
Ambele poezii sunt frumoase :) . Personal inclin catre poezia Mihaelei Hura :)
Insa, felicitari amandurora locco_smiley_10
locco_smiley_1 acum am devenit si Mirel....
Mulțumesc frumos, Mirel(a)! :)
Frumoase amândouă, dar prima este mai pe placul meu.
Mulțumesc mult, Cornelia!
Ambele poezii sunt la fel de frumoase! Bravo! :) locco_smiley_10
Îți mulțumim tare mult, Daniela!
amandoua sunt minunate
nu este un secret ca Mihaela Hura e printre autoarele care le citesc de cate ori pot <3
VeRo Nica... fără cuvinte. Mulțumesc din suflet! :)
Egalitate :)
Mulțumim tare mult, Cosmin Lazăr!
Poveste geto-daca primeste punctajul maxim din punctul meu de vedere.
Mulțumesc frumos, Mara!
Mulțumim din toată inima, Arci! Frumoasă idee ai avut
Superbe,dar,Mihaela este preferata mea.De când am început să-i citesc poeziile,m-am îndrăgostit iremediabil de ea!