Iris. Dragoste și Moarte – Delia Mitroi – Editura Petale Scrise – recenzie

Titlu: Iris. Dragoste și Moarte

Autor: Delia Mitroi

Editura: Editura Petale Scrise

An aparitie: 2024

Nr. de pagini: 222

Gen: romance, thriller

În atmosfera vibrantă a Spaniei, avocata Iris Valverde se confruntă cu un destin tragic, atunci când este împușcată pe o stradă din Madrid. Aflată în moarte clinică, ea experimentează existența într-o lume intermediară unde granițele dintre real și vis se estompează, ajungând să retrăiască amintirile cele mai dramatice ale vieții sale, printr-o călătorie introspectivă profundă.

Prinsă între o relație toxico-pasională cu marea ei dragoste, seducătorul basc Edur Urquiza, și una de complezență cu David Lastra, fiul unui senator spaniol, Iris comite o serie de greșeli care îi zdruncină echilibrul psihic și o aduc pe marginea prăpastiei.

Dorința pentru independență și putere, naționalismul basc și apartenența lui Edur la una dintre cele mai primejdioase grupări teroriste din lume vor stârni o adevărată avalanșă în sufletul protagonistei.

Într-o lume în care iubirea devine pretext pentru crime și nelegiuiri, iar pericolul este omniprezent, moartea pândește din umbră. Nimic nu este ceea ce pare, când trădarea și imprevizibilul controlează ambițiile unor personaje cu adevărat uimitoare. Un thriller psihologic de mare intensitate, cu doze inepuizabile de suspans și de adrenalină.

  Nu cred că mai este nevoie să spun cât de mult prețuiesc scrierile Deliei Mitroi și că ea reușește să mă surprindă cu fiecare roman în parte. Poveștile ei ies în evidență față de alte scrieri de la noi, nu urmează un curs firesc, ci au un caracter imprevizibil. Autoarea nu folosește niciodată aceeași rețetă, subiectele abordate de ea sunt spinoase, poate chiar deranjante pentru unii, iar personajele sunt controversate și greu de descifrat. Este cât se poate de clar că ea are o minte ascuțită, știe să-și aleagă bine subiectele, își pune personajele în tot felul de situații periculoase, motiv pentru care, pe parcursul lecturii, stau cu sufletul la gură, întrebându-mă ce se va întâmpla mai departe. La final de lectură, ajung să mă simt precum un pește prins în cârlig. Și, ei bine, același lucru mi s-a întâmplat și după ce am terminat de citit romanul de față.

  ,,Iris. Dragoste și Moarte”- o poveste în care autoarea a construit cu măiestrie niște personaje perfect de imperfecte și absolut potrivite ideii dezvoltate în cartea sa, fiind motivate de anumite dorințe, valori și ideologii. O poveste în care nimic nu este ceea ce pare a fi, în care orice bănuială am avut mi-a fost infirmată ulterior și care m-a ținut cu gândul la intrigă chiar și în momentele în care nu eram cu ochii în carte.

  Mi-a plăcut stilul cursiv de scriere, modul alert în care se succed evenimentele, suspansul dus până la extrem, atmosfera încărcată de pericol. M-a atras enorm de mult latura întunecată și misterioasă a acestei povești, felul în care mi s-a dezvăluit puțin câte puțin. Însă, motivul pentru care acest roman îmi va rămâne în minte mult timp de acum încolo, se datorează laturii sale  paranormale. Am simțit cum mi se pune un nod în gât atunci când Iris se dematerializează și vede tot ce se întâmplă în jurul ei, în timp ce este prinsă între viața și moarte. Iar zbuciumul ei sufletesc, amintirile din fosta ei viață (Iris vizionează scene din propria ei viață, episoade din relațiile pe care le-a avut cu cei mai importanți bărbați din viața ei), călătoria prin vreme și prin trupurile altora, locul paradisiac unde își reîntâlnește bunica, dar și iadul care i se deschide în față ca un film al vieții sale plin de regrete și de remuşcări – toate acestea m-au îndemnat să mă gândesc la adevăratele valori ale vieții, la persoanele dragi care mă înconjoară și la faptele pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Romanul în sine prezintă experiențe de viață, care te forțează să reflectezi și să-i înțelegi pe cei din jur.

,,Nimeni nu mă aude. Nimeni nu mă vede. În urmă cu câteva minute eram vie, acum parcă m-am dematerializat. Şi rătăcesc cu sufletul gol, desprins de trup, deasupra unui oraș care mă ignoră. Plâng fără lacrimi. No entiendo lo que me pasa. Mă înghite un hău de întuneric și mă absoarbe un vârtej de emoţii. Din depărtare, văd cum medicii ies dintr-o ambulanţă şi îmi pun corpul pe o targă. Dar nu-l acoperă așa cum procedează de obicei cu morţii. Îl conectează la aparate, încearcă din răsputeri să-l resusciteze. De parcă acea bucată de carne neputincioasă ar mai valora ceva fără sentimentele mele, fără spiritul ăsta care mă face să plutesc deasupra tuturor! Aş vrea să le spun să se oprească. Îmi voi găsi calea singură.”

  Cu toate că anumite pasaje m-au făcut să vibrez, mare parte din timp mi l-am petrecut stând într-o permanentă stare de încordare. Presimțeam că ceva îngrozitor se va întâmpla cu Iris, așa că încercam să amân inevitabilul, citind doar câteva capitole pe zi. Îmi era teamă să aflu deznodământul, mă enerva faptul că Edur nu avea încredere în Iris, fiind condus de ură, de frustrare și de propriile ambiții. Cu cât mă apropiam mai mult de punctul culminant, cu atât bătăile inimii îmi deveneau din ce în ce mai rapide.

,,- Eşti pierdută, Iris. Atât de pierdută, că nu poţi diferenția binele de rău. Uneori, Dumnezeu coboară în Infern pentru a salva sufletele care încă se mai pot mântui. Tu eşti un asemenea suflet. Păcat că ţi-ai pierdut credinţa!”

  De altfel, autoarea a creat și mai multă tensiune prin introducerea în poveste a unui triunghi amoros, în care Iris este pusă la mijloc între Edur Urquiza, membru al grupării separatiste basce ETA, iubitul ei din adolescență, și David Lastra, colegul ei de la Facultatea de Drept cu care a ajuns să se căsătorească, acesta fiind unicul fiu și moştenitor al senatorului Mariano Lastra, unul dintre cei mai bogaţi şi mai influenți oameni din Spania, omul care îi detestă pe basci și pretenţiile lor separatiste. În timp ce Edur este instabil emoţional și total dezechilibrat, cu tendinţe extremiste, fiind obsedat de obiectivele sale deloc realiste, David e matur, sigur pe sentimentele lui și cât se poate de raţional. Dacă Edur o face să se simtă tot mai nesigură și mai ameninţată în prezenţa lui, compania lui David îi umple sufletul de siguranţă, încredere și stabilitate. Și totuși, Iris știe că fostul ei iubit nu e un om fără suflet, ci doar un teribilist, patriot convins, care și-ar da şi ultima picătură de sânge pentru ţara lui.

 ,,Edur al meu a fost pentru unii un înger al Morţii. Pentru alţii, a fost un erou. Pentru cei mai mulți a fost un mister. Dar pentru mine? Ce a însemnat Edy Urquiza pentru Iris Valverde într-o viaţă anterioară, atât de îndepărtată, şi totuşi atât de recentă în memoria mea? Agonie şi extaz. Tristeţe şi bucurie. Dragoste şi ură. Pură nebunie. Bărbatul pentru care am coborât în iad.”

  ,,Iris. Dragoste și Moarte”- o poveste despre pierdere și regăsire, despre schimbări și secrete, despre dragoste și speranță. Un roman al regăsirii și redescoperirii de sine, care te răscolește sufletește și te bulversează, iar la final, te trezești că nu mai poți spune ceva.

,,- Iris, să nu renunţi niciodată la credinţa ta! Poate că vei fi dusă și în locuri mai puţin plăcute ca acesta, dar trebuie să rămâi puternică și neclintită în credinţa ta în Dumnezeu. Vor încerca să te facă să te îndoiești că El există. Vor încerca să te sperie, să te rănească, să te distrugă. În acele clipe, să nu uiţi că răul nu te poate atinge dacă inima ta e mai mare decât toate amenințările lui. lar atunci când vei simţi că poveri uriaşe te vor apăsa, să nu cedezi! Regretele şi căinţa îţi vor fi salvarea.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți