Istoria declinului și a prăbușirii Imperiul Roman, de Edward Gibbon – Humanitas – recenzie

,,Istoria declinului și a prăbușirii Imperiul Roman”, de Edward Gibbon

O ANTOLOGIE. De la apogeul imperiului până la sfârșitul domniei lui Iustinian

Titlul original: The History of the Decline and Fall of the Roman Empire

Antologie, traducere din limba engleză și note de Dan Hurmuzescu

Introducere și tabel cronologic de Dionisie Constantin Pîrvuloiu

Editura: Humanitas

Colecția: Istorie

Locul și anul apariției: București, 2018

Număr de pagini:536

   Edward Gibbon (1737-1794) s-a născut la Lime Grove, în comitatul Surrey, din sudul Angliei. Spirit rebel, renunță la credința protestantă a familiei pentru a se converti  la catolicism, sfidând astfel atmosfera bigotă de la Oxford, unde își făcea studiile. În 1754 revine la protestantism după un sejur în Elveția, la Lausanne, sub influența unui pastor protestant, care se îngrijește și de completarea educației tânărului. Studiază latina și franceza și este foarte pasionat de istoria antică. Din 1770 se stabilește la Londra, devenind profesor de istorie antică la Royal Academy of Arts, iar din 1774 membru al Camerei Comunelor. Datorită prestigiului de care s-au bucurat lucrările sale (în special ,,Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman”), a fost numit de contemporani ,,marele monarh al literaturii”. Influența operei sale a fost imensă în epocă, impactul ei fiind considerabil până în zilele noastre. Principalele sale scrieri sunt: ,,Essai sur l’étude de la littérature” (1761), ,,Critical observations on the Sixth Book of Vergil’The Aeneid” (1770), ,,The History of The Decline and Fall of the Roman Empire” (vol I-VI, 1776-1789) ș.a.m.d.

   Dan Hurmuzescu (1901-1984) a urmat studii de drept și economie politică în Marea Britanie și Franța, devenind doctor în drept la Sorbona. Este profesor universitar de legislație și economie la Institutul de Arhitectură ,,Ion Mincu” din București până în 1948. Arestat în toamna anului 1948, este acuzat de trădare și de sprijinirea anglo-americanilor, fiind condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Eliberat în iulie 1964, după 16 ani de detenție, își petrece ultimii 20 de ani din viață traducând numeroase lucrări din limba engleză. Cei care l-au cunoscut își amintesc de el ca de un mare povestitor. După 1990 i s-a acordat titlul de ,,luptător în rezistența anticomunistă”.

   Probabil mulți dintre voi au auzit de Edward Gibbon, scriitor și istoric iluminist de origine engleză, reprezentant al unei epoci ce se vrea a fi prin excelență a rațiunii și ce combate apelul la Providențial, la superstiție, implicit ignoranța Evului Mediu, prin mijloacele minții, prin știință, prin recursul la analitic și critic.

   Edward Gibbon se înscrie prin celebra sa lucrare ,,Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman” într-un amplu și îndelungat demers istoriografic ce vizează un subiect pe cât de discutat, pe atât de controversat, și anume dezagregarea Imperiului Roman (de Apus), cu cauzele acestui proces ce culminează cu detronarea ultimului împărat roman, Romulus Augustulus, în 476 d.Hr., de către năvălitorii barbari, cu modul în care a fost perceput de contemporani și de posterioritate și cu semnificația sa pentru tranziția de la Antichitate la Evul Mediu.

   Întrebarea ce persistă pe buzele tuturor istoricilor care studiază perioada în cauză este următoarea: de ce s-a prăbușit Imperiul Roman? Specialiști din secolul al XX-lea, precum Henri Pirenne și Peter Brown consideră că ,,Imperiul a supraviețuit (sub o altă formă) până în secolul al VIII-lea” (teoria continuității economice), respectiv că ,,Perioada secolelor III-VII nu a fost una de declin, ci de profunde schimbări culturale” (teoria metamorfozării culturale). Însă ce răspuns își propune să ofere înaintașul lor, în secolul al XVIII-lea, în pragul Revoluției franceze? Edward Gibbon se dovedește a fi susținătorul ,,crizei structurale” a Imperiului Roman, manifestată prin slăbiciunea internă a Imperiului (determinată de infiltrarea barbarilor și de decadența structurilor interne) și prin triumful creștinismului. Dacă în mai puțin de un secol de la celebrul Edict de la Milan (313 d.Hr.) cultele păgâne erau interzise în Imperiu (391 d.Hr.), ceea ce poate fi calificat drept un succes al acestei religii monoteiste ce și-a găsit în Imperiul Roman cadrul socio-politic și economic favorabil difuziunii sale, căderea Imperiului Roman de Apus, consideră Gibbon, poate fi pusă pe seama acestor mutații asupra configurației statului.

   Indiferent care ar fi explicația/explicațiile valabilă în acest caz, cert este că multe s-au schimbat de la începutul erei noastre, când creștinismul lua naștere ca religie, iar creștinii sufereau din cauza prigonirii romane, și până în veacul al V-lea când edificiul statal numit Imperiul Roman dispare ca entitate politică, fiind succedată de o serie de regate romano-germane în Occident și de Imperiul de Răsărit cu capitala la Constantinopol. Însă mai multe despre acest subiect și despre modul în care îl tratează Edward Gibbon vă las să descoperiți, citindu-i lucrarea monumentală, din care au fost traduse fragmentele ce alcătuiesc antologia de față, publicată la Editura Humanitas într-o ediție grafică superbă și pe care o puteți găsi și la prietenii noștri de la târgulcărţii.ro, la un preț convenabil și într-o stare ireproșabilă.

   Acum însă consider că ar fi interesant să aflăm mai multe despre această carte deosebită, din punctul meu de vedere, o lectură incitantă pentru orice pasionat de istorie. Ce l-a determinat pe Gibbon, englez, om al secolului Luminilor, să abordeze acest subiect, mai ales că abordarea sa se dovedește de-a dreptul magistrală, lucrarea în întregime având mai multe volume bine documentate și bine scrise? Privind retrospectiv la vremea în care a încolțit ideea lui de a realiz această operă istorică, Edward Gibbon mărturisește: ,,Sunt douăzeci și cinci de ani de atunci, și nici acum nu pot uita sau exprima puternicele emoții care îmi învolburau mintea când am intrat în Cetatea Eternă. După o noapte de nesomn, am pășit semeț printre ruinele Forumului. Fiecare loc memorabil unde a stat Romulus, unde a glăsuit Cicero sau unde s-a prăbușit Caesar era, dintr-odată, viu în fața ochilor mei… La Roma, pe 15 octombrie 1764, pe când ședeam, meditând, printre ruinele Capitoliului, iar călugării desculți își intonau cântecele de seară, mi s-a zămislit în minte, pentru prima oară, ideea de a așterne pe hârtie declinul și căderea Romei”.

   ,,Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman” zugrăvește în culorii vii și nuanțe cenușii, dintr-o perspectivă multiplă (etnografică, religioasă, socială, economică, artistică, lingvistică, aerheologică), pe baza numeroaselor izvoare istorice consultate (de la lucrările istoricilor romani și bizantini, vestigii arheologice și până la numismatică și epigrafie), perioada cuprinsă între dinastia Antoninilor, privită de Gibbon ca  o epocă de aur, și căderea Constantinopolului din 1453, eveniment ce marchează dispariția ultimei rămășițe din Imperiul Roman de odinioară.

  Ediția publicată în limba română la Editura Humanitas constituie o antologie de texte alese, restrânse asupra perioadei de sfârșit a Imperiului Roman de Apus, și anume între dinastia Antoninilor (jumătatea secolului al II-lea d.Hr.) și domnia lui Iustinian (527-565), odată cu care se stinge visul refacerii unității Imperiului Roman din vremea strălucirii sale. Potrivit traducătorului, criteriile întocmirii selecției textelor sunt următoarele: ,,Prin restrângerea textului original au fost lăsate în afara culegerii capitolele care nu tratează decât în mod colateral tema principală a cărții – declinul și căderea Imperiului Roman. De asemenea, s-a renunțat – sau au fost reproduse foarte sumar – la capitolele ce descriu zămislirea popoarelor barbare, care au năpădit succesiv lumea civilizată, precum și marile figuri ale conducătorilor lor. Alteori au fost lăsate la o parte, sau rezumate în esența lor, porțiuni de capitole ce prezentau o importanță mai mică în lumina ansamblului ori repetau situații și considerente cu care nea-m mai întâlnite. Dimpotrivă, au fost incluse incidente în aparență minore, dar care dezvăluie unele aspecte nebănuite sau prea puțin cunoscute ale vieții antice, precum și comentarii pline de savoare ale autorului”.

   Chiar dacă nu avem în față ediția integrală, ediție care personal sper că se va traduce și publica în limba română la un moment dat, acest volum nu ar trebui neglijat, căci furnizează o imagine de ansamblu asupra evenimentelor evocate de Gibbon și ne permite familiarizarea cu viziunea sa asupra căderii Romei. Vă recomand cu drag această carte, zic eu de nelipsit din biblioteca oricărui pasionat de istorie, care ,,ne apropie de oamenii vii și de felul de viață al acelor timpuri, acționând ca niște adevărate puncte de reper ale fanteziei”!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea o găsiţi pe targulcartii.ro

Recenzii cărţi istorice

#bookreview #recenziicărţi

#literaturapetocuri #cărţiistorice #târgulcărţii

Grup Literatura pe tocuri

Istoria declinului și a prăbușirii Imperiul Roman de Edward Gibbon – Humanitas – recenzie