Eu, cea de pe locul doi; Jocul măștilor, vol.2, de Cezara Zamfir – Libris Editorial – recenzie

Cezara Zamfir

Eu, cea de pe locul doi; Jocul măștilor, vol.2

Număr pagini: 305

Editura Libris Editorial

  Jocul măștilor Eu, cea de pe locul doi; vol.2 de Cezara Zamfir autori români.

   Eu, cea de pe locul doi, volumul 2 al autoarei Cezara Zamfir, recenzia primului volum o găsiţi aici. Şi revenind asupra cărţii, trebuie să specific că este un pic diferită de primul volum, nu foarte mult, doar că se axează mai mult pe partea psihică a personajului; trecut, traumă, efectul relaţiilor, îndepărtarea, şi un nou început. Deşi, de la început am avut senzaţia că Amalia doar schimbă personajele şi locul, însă personalitatea şi faptele ei au acelaşi curs, de autodistrugere, de mascare a sentimentelor şi trăirilor interioare, legându-se de o iubire care a făcut-o să se simtă împlinită, de fapt fiind doar rodul imaginației de a avea ceva deosebit, de a se simţi iubită, specială. Dacă vă aduceţi aminte, în primul volum, Amalia are o relaţie interzisă cu Victor, este ataşată de prietenul ei Octav. Amintind şi de Adrian, fiind terapeutul şi fostul ei prieten din facultate, acesta devenind obsedat de ea, terminându-se cu răpirea ei, împreună având un istoric tumultos.

   Aşa cum am spus la momentul respectiv, personajele formează un triunghi amoros, cu probleme psihice şi Amalia este centru lui. Pe autoare nu pot decât să o felicit, pentru că ambele volume au devenit preferatele mele, îmi place cum a îmbinat partea psihologică cu desfășurarea acţiunii, nu a fost ceva răzleţ, ici şi colo, ci au devenit un tot unitar. Aş avea multe de spus despre asta, dar hai să trecem peste, deoarece această parte nu are importanţă. Cel puţin să nu vă plictisesc şi să mă înjurați. 🙂 Coperta îmi place la nebunie,  imaginea şi culorile mă duc cu gândul la detașare, depresie, o stare interioară de indecizie, zbucium, frumuseţe etc

   Amalia se multă în Londra împreună cu prietena ei Ioana. La insistenţele acesteia, Amalia ia decizia de a merge la un nou psiholog, Sebastian (având mai mult nevoie de un Psihiatru, nu de un Psiholog). Prima întâlnire cu Sebastian decurge bine, acesta îi dă senzaţia de încredere, de a fi în largul ei. Deschiderea nu este una totală, instinctul de a ascunde adevăruri în spatele cuvintelor este încă bine înrădăcinată. Destăinuirea despre impactul pe care l-a avut decesul mamei, învinuirea tatălui pentru toată drama şi relaţia defectuoasă între cei doi şi-a pus amprenta asupra ei. Cu toate că acesta a încercat să o ducă la un terapeut care să o ajute, însă încăpățânarea refuzului ei a dat rezultate şi tatăl a renunţat în a o împinge spre ajutor. Distanța de Victor nu o ajută foarte mult, dorul şi lipsa momentelor lor împreună o consumă; întrebându-se dacă el îi simte lipsa, dacă îi este dor de ea, nopţile şi visele devin intense, zbătându-se cu propriile dorinţe şi necesități emoţionale care reuşesc să o facă şi mai vulnerabilă. Vina pe care o simte faţă de Octavian şi distanţa lor este o altă zdruncinare emoțională asupra ei. Iar încrederea pe care trebuie să o capete în comunicarea cu un psiholog este şi ea dificilă, în special după evenimentele petrecute cu Adrian. Pentru ea totul este nou, încercând să se distanțeze de persoanele şi evenimentele din trecut, depunând eforturi, care de cele mai multe ori au eşec, activând reacții fizice şi emoţionale.

„Vestea internării căzuse peste mine asemeni unei lovituri de K.O. Mă aşteptam la orice, dar nu să fiu internată. Am lăsat privirea în pământ şi pentru câteva minute am văzut cum mi se derulează viaţa prin faţa ochilor. Nimic nu avea să mai fie ca înainte, nu aveam să mă vindec vreodată, căci eu nu sufeream de un cancer fizic, ci de unul metafizic, ce îmi mânca din creier pe zi ce trece. Niciodata nu mă oprisem să mă întreb serios, aşa cum face majoritatea oamenilor, de ce am păţit eu asta . Acum era momentul să întreba asta, deşi ştiam că nimeni nu era în stare să-mi dea un răspuns pertinent. Inima îmi bătea cu putere, pumnii mi se încleștaseră gata de luptă, dar cu cine să mă lupt? Dacă mă lovesc, Casandra va simţi? Dacă mă izolez, va suferi şi ea? De ce să primesc aceeaşi pedeapsă cu ea doar pentru faptul că împărţim acelaşi corp. Alte zeci de întrebări îmi rulau cu viteza luminii prin minte în timp ce Sebastian şi Justin vorbeau ,,

   În una din întâlnirile ei cu Sebastian, acesta decide de a o induce în hipnoză. Amalia acceptă cu o oarecare reticență, însă încrederea ei în el o face în a fi de acord. Temerile cele mai mari se adeveresc, Amalia suferă de multiplă personalitatea, mintea ei a creat un alter ego. Cea cu care Sebastian ia contact este micuţa Casandra. Tulburarea manifestată prin personalități multiple era modul creierului ei de a se apăra de durerea interioară, protejându-se prin manifestarea unor alte personalități. Acum înțelegând de ce lipseau momente din viaţa ei pe care nu şi le putea aminti.

De aici cartea devine cu adevărat fascinantă, Amalia este ajutată de Sebastian să aibă o îngrijire specializată. Cu ajutorul prietenului lui, Justin, este internată un an într-o clinică specială, şi relaţia dintre Sebastian şi Amalia devine mult mai mult decât cea dintre pacient şi specialist. Momentele lor împreună îi dau Amaliei încrederea că va trece peste tot, dar totul este o iluzie, pentru că lucrurile se precipită.

Sunt foarte, foarte, foarte… foarte supărată pe autoare 🙂

    Nu trebuia să mi-l ia pe Sebastian, a fost singurul personaj de care mi-a plăcut. Sentimentele mele pentru Amalia s-au schimbat. Dacă la început simpatizam cu ea şi îmi era dragă, spre finalul cărţii totul era la poli opuşi. Tripla personalitate a Amaliei duce cartea într-o altă emisferă, acolo îţi dai seama cât de firavă este mintea omului, cum sentimentele şi trăirile pot pune control pe tot ce eşti cu adevărat. Din Amalia cea care îi era teamă să înfrunte lumea a devenit micuţa plină de durere şi jucăuşă, toate fiind înlăturate de femeia rece, calculată şi răzbunătoare. Finalul nu aş putea să spun că este neaşteptat, pentru că pe parcursul cărţii în unele dintre ședințele de terapie dintre Amalia şi Sebastian s-a dedus cam ce-şi dorea Amalia, dar parcă tot mă aşteptam să fie altfel. Felicitări autoarei, seria „Eu, cea de pe locul doi,, a devenit preferata mea.

Cartea o găsiți pe site-ul Libris Editorial

Autori români

Recenzii cărți

Jocul măștilor Eu, cea de pe locul doi; vol.2 de Cezara Zamfir – recenzie