Jurnal de debutant de Cristian Fulaș-recenzie

Titlul original: Jurnal de debutant
Editura: Tracus Arte
Anul aparitiei: 2015
Număr pagini: 162
Gen: Jurnal literar, proză contemporană
Cotație Goodreads: 5,00

   Sinceră să fiu, nu am auzit de Cristian Fulaș până acum. Probabil nici alții. Motivele le explică autorul însuși în Jurnal de debutant, o carte atipică și originală.

   Jurnal de debutant este, așa cum îi spune și numele, un jurnal literar ținut de autor: cu date, întâmplări, gânduri, reflecții. Cristian Fulaș a debutat de curând cu romanul Fâșii de rușine.

   În Jurnal de debutant, el ne vorbește despre romanul său, despre intenția pusă în practică de a scrie o trilogie, despre piața literară din prezent, despre realitatea lumii formată din edituri și interesele acestora, despre promovarea și vizibilitatea scriitorilor, despre valori și non-valori. Totul din perspectiva sa ca scriitor.

    V-ați întrebat vreodată de ce unele cărți se vând mai bine? De ce unele cărți sunt mai populare decât altele? Vi s-a întâmplat să fiți atrași de o carte în urma publicității făcute și citind-o să nu vi se confirme așteptările? Sau invers, să dați întâmplător peste o carte, nu prea cunoscută și populară și să vi se pară foarte bună? Poate mai bună decât cele mediatizate într-un mod agresiv? Despre aceste lucruri și multe altele vorbește Cristian Fulaș în cartea sa.

   Autorul spune lucrurilor pe nume, exprimându-și opinia cu mult curaj. Totodată, militează pentru dezvoltarea pieței de carte în România, pentru dreptul scriitorilor de a fi plătiți la adevărata lor valoare și nu în ultimul rând, pentru promovarea scriitorilor români:

„Lucrurile care trebuie făcute sunt 2: cum spunea doamna Aura Christi într-un articol din Contemporanul, să vedem autorii români mai des prin librării. Apoi, ar trebui inițiat un proiect de lege prin care librarii să nu poată percepe un comision mai mare de 25% pentru literatura română. Astfel, scriitorii ar fi plătiți mai bine și toată lumea ar fi mai fericită.”

„[…] scriitorul român e cel mai prost plătit om din România, atunci când e plătit. Există și cazuri când scriitorul își publică opera pe banii lui – și atunci scriitorul nu mai e plătit deloc. Editurile oferă foarte puțin scriitorului român. Între 7 și 12%, caz extrem de bun. Pentru că editurile, dincolo de cultură, sunt afaceri. Și sunt create pentru a produce venit pentru acționari, nu pentru altceva (altcineva).”

„Nu trebuie să plângem editorii pentru un leu din fiecare carte care e plătit de clientul din librărie, nu trebuie să dăm cu pietre în Uniunile de creatori care sunt așa cum sunt, dar trebuie să facem ceva cu scriitorul căruia nu i se acordă nicio șansă, totuși.”

   Ce mi-a plăcut: faptul că autorul spune lucrurilor pe nume, nu se ascunde după deget, nu laudă dacă nu consideră că lucrul respectiv merită. Faptul că folosește umorul în descrierea unor situații neplăcute, transformând ceva revoltător în ceva aproape comic: „Știu că nu am avut decât un vag succes la Bookfest, probabil ar fi trebuit să fiu ceh ca să se întâmple asta.”

   Mi-am amintit de acel eveniment, pe o căldură arzătoare, când delegația cehă a fost invitatul special.

„Ce ar fi, de exemplu, dacă eu – ca editor – aș decide mâine să ofer mai mult pentru Ulise decât o editură mai mare și aș publica romanul? Dacă scriem ,,Ridicolu SA”, „Fonfănilă”, Ulise încetează să mai fie un roman extrem de important al modernismului?”

   Ce mai îmi place? Că autorul ni se prezintă ca un om obișnuit, cu probleme, cu emoții, cu bune și cu rele, revoltat de lipsa de bun-simț a celor din jur. Imposibil să nu vă regăsiți la un moment dat în starea sa de spirit, chiar dacă circumstanțele diferă. Că nu folosește un limbaj pompos, cum fac alți autori, ci se face înțeles de toți cititorii. Din acest motiv, cartea este ușor de parcurs, dar totodată, conține judecăți de valoare: „Uite, eu refuz să cred că putem fi atât de orbi încât să ajungem să ne negăm propria cultură în folosul altora, ce dracu…”

   Ce nu mi-a plăcut: aspecte legate mai degrabă de formă decât de conținut: despărțirea greșită în silabe atunci când se termină rândul pe pagină și lipsa notelor de subsol acolo unde sunt necesare (exemplu: citatelor în engleză și franceză le lipsește traducerea din notele de subsol).

   Alte citate:

„[…] e infinit mai ușor să scrii o carte decât să ieși cu ea în lume.”

„Cartea e singurul motiv al unei capodopere.”

„Cartea e cartea. Cartea e cenușa cărții.”

„Căci dragii mei, lupta nu se dă pe valoarea literară. Nu. Poate e timpul s-o spunem răspicat, să formulăm lucrurile în sensul în care ele se desfășoară. Lupta se dă pe bani.”

„Lumea literară, din păcate, seamănă lumii noastre politice.”

„Este un om lipsit de libertate acela care nu are curajul propriilor afirmații, este un om jumătate mort, o stafie care circulă speriată printr-o lume amenințătoare și rea.”

„Nu lăuda pe toată lumea, fără discriminare, nu vei face decât să devii suspect și îți vei atrage critici mai abitir decât acela care are părerile lui cu el tot timpul.”

„Nu, pentru mine valorile sunt valori și non-valorile sunt non-valori, nu pot vedea o coincidență axiologică între acești termeni.”

    Concluzia mea: nu știu ce să spun despre Fâșii de rușine, pentru că nu am citit-o (încă). Dar Jurnal de debutant merită. Se vede că este scrisă sincer, cu inima și stârnește curiozitatea de a lectura Fâșii de rușine.

   Despre autor:

    „Cristian Fulaş este, cred, unul dintre cei mai înzestraţi tineri prozatori ai momentului”. (Bogdan Crețu).

    S-a născut la Caracal, în 1978 și a absolvit Facultatea de Litere. Lucrează ca traducător, colaborând cu mai multe publicații literare.

    A debutat cu romanul Fâșii de rușine, lansat în 2015. În același an a publicat Jurnal de debutant.

Cartea Jurnal de debutant de Cristian Fulaș poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată din librăriile online

Autor: Sorina Ciocârlan