Lansare Ruta Sepetys-O mare de oameni la „O mare de lacrimi”

   Dacă mergeați luni, 21 mai, la ora 18 30, la librăria Cărturești Carusel, și urcați la etajul 1, ați fi observat o mare de oameni. O mare de oameni la „O mare de lacrimi” (recenzia aici), cel de-al doilea roman al Rutei Sepetys, ce tocmai se lansa.

  Am cunoscut-o pe Ruta în urmă cu ceva timp, la o altă lansare, de această dată a romanului „Printre tonuri cenușii”. Am fost foarte plăcut impresionată de acel eveniment, la care am avut ocazia să interacționez cu autoarea și cu câțiva bloggeri. Așa că m-am îndreptat spre lansarea de ieri, entuziasmată și nerăbdătoare s-o reîntâlnesc pe Ruta.

   Numărul celor prezenți vorbește de la sine despre popularitatea Rutei în România: cititori de toate vârstele, ce-i sorbeau fiecare cuvânt, sprijiniți de balustrade, așezați pe scări, formând un grup compact la primul etaj al librăriei. Și știți ce mi-a plăcut cel mai mult? Faptul că în mare parte, publicul a fost format din adolescenți. Copii care citesc, contrazicând prejudecata des întâlnită cum că tinerii și copiii din ziua de azi nu mai pun mâna pe o carte. Ba pun, vă spun eu! Adolescenți care i-au citit cărțile și care în loc să meargă acasă, într-un parc sau într-un bar după școală, au ales să vină într-o librărie, pentru a-și vedea autoarea preferată și a-i obține autograful. Bravo lor!

  Te-ai gândi că teme serioase și triste precum războiul sau scufundarea unui vapor nu i-ar interesa pe adolescenți, însă faptul că ei sunt atrași de romanele Rutei spune ceva despre stilul său, despre capacitatea ei de a-și apropia această categorie de cititori.

  Și că tot vorbeam de adolescenți, o idee inedită a fost implicarea lor directă în eveniment: patru adolescenți au citit fragmente din carte, fiecăruia corespunzându-i câte un personaj: Joana, Florian, Emilia, Alfred.

  Au fost prezenți și invitați de seamă, printre care ambasadorul Lituaniei în România, care ne-a împărtășit câteva dintre impresiile sale privind opera Rutei.

  Cea mai interesantă parte a evenimentului a fost, de departe, cea în care Ruta a răspuns la întrebările publicului. Este o autoare foarte apropiată de publicul său, susținând, mai mult sau mai puțin, că succesul unui scriitor depinde de cititorii săi.

  Ce mi-ar mai fi plăcut? O gestionare mai bună a aglomerației. Fiind intrarea liberă, inevitabil, au fost prezente multe persoane. S-a creat ceva înghesuială, pentru că scaunele erau foarte puține, nu existau locuri delimitate, așa că oamenii aveau tendința să se îmbulzească. Dacă stăteai ceva mai în spate, nu reușeai să vezi pe nimeni de la masa vorbitorilor. Unii mai inventivi s-au urcat pe scări, la etajul de deasupra, de unde aveau o mai bună perspectivă.

   Deși vorbitorii s-au făcut auziți fără probleme, zgomotul din librărie interfera și la un moment dat, a devenit deranjant: oameni care cumpărau, care nu aveau legătură cu lansarea, își făceau auzită prezența fără intenție, spațiul fiind deschis.

Trăgând linie, mi-a făcut plăcere să asist la lansarea unei cărți deosebite, într-una dintre cele mai frumoase librării din oraș. Mulțumim pentru invitație și succes pe viitor!