Librăria Les Chats Noirs – Piergiorgio Pulixi – blog tour

Titlu: Librăria Les Chats Noirs
Autor: Piergiorgio Pulixi
Traducător: Cristina Gogianu
Imprint Corint Fiction
Gen: Mystery & Thriller
Data apariției Martie 2026
Nr. pagini: 256

  “Am încercat să scriu un roman plăcut și agreabil, de parcurs în câteva ore, cu niște detectivi amatori, dar cititori pasionați, care să smulgă și zâmbete, pe lângă fiorii de rigoare, omagiindu-i pe Georges Simenon, Agatha Christie, Michael Connelly, Edgar Allan Poe, Șir Arthur Conan Doyle și pe mulți alți autori de romane mystery. Cred că este cartea ideală […] ca să întâmpinați cu mai multă relaxare și seninătate acest nou an sau ca s-o luați drept companion de călătorie într-o vacanță ori într-un weekend. – Piergiorgio Pulixi” (interviu realizat de Ștefania Bergo)

  Asta spune autorul într-un interviu. Și chiar ai putea să fii de acord, ținând cont de librăria cu o denumire inofensivă, două pisici negre, exprimare amuzantă, dar și serioasă când e necesară, personaje neconvenționale, totul asezonat cu multe crime și un ucigaș ca o fantomă.

  Și totuși așa cum spune opac.provincia.brescia.it:

  „E o carte frumoasă! Merită citită! Îți vine să te duci la biblioteca aeroportului din Cagliari și să citești cărțile polițiste clasice citate în roman. Intriga este bine structurată și plăcută, cu răsturnări de situație de nebănuit. Pe fundal, se regăsesc teme importante: îngrijirea și drama persoanelor bolnave de Alzheimer, reacția la violența împotriva minorilor, meschinăria mediocrilor față de oamenii cu calități, ambiția excesivă și cinismul. Mi-ar plăcea foarte mult să fac parte dintr-un grup de lectură care să se întâlnească într-o încăpere amenajată ca în Librăria Les Chats noir.”

  Dar haideți să vedem puțin despre ce e vorba…

 În primul rând locația principala, librăria înființată de Marzio Montecristo, după ce fusese nevoit să părăsească învățământul. Era un învăţător iubit de elevi, atent la nevoile și problemele lor. Din păcate, apărându-și un elev de abuzurile tatălui său, îl bătuse prea tare pe bătăuș și școala nu-l iertase. Pentru că iubea romanele polițiste a deschis o mică librărie, axată pe acest gen, pe care o numise inițial “Librăria misterelor”. Singura care-l încurajase să-și urmeze visul fusese Nunzia, o bătrânică agilă mare amatoare de povești polițiste.

  O angajase pe Patricia, o tânără simpatică și pricepută, dar vânzările erau puține, la fel ca răbdarea lui. Marzio nu avea răbdare cu clienții înfumurați, fără bun simt, fără minimum de cultură, iar Patricia încerca să şlefuiască asperităţile. Într-o zi intraseră, ca la ele acasă, două pisici negre. Își găsiseră locul pe masa cu cărți și-l ocupaseră, fără ezitare, ca niște stăpâne. Patricia le făcuse o poză și pusese o postare pe internet scriind și numele pisicilor, pe care Marzio le botezase: Miss Marple și Poirot, părea că ele recomandau cartea. Spre surprinderea lor veniseră destul de mulți clienți să cumpere romanul, unii chiar să facă o poză cu felinele. Marzio le făcuse un culcuș special, cumpărase tot ce aveau nevoie, le dădea mâncare, considerându-le deja “rezidente permanente”.

  Apoi Nunzia venise cu ideea întâlnirii celor de la casa de vârstnici în librărie, să discute un roman pe care-l citeau cu toții, ceva asemănător unui club, pe care l-a numit “romanul polițist de marți”. Dar după câteva întâlniri Nunzia, căreia toți îi spuneau “președinta”, este internată la un azil din cauza Alzheimerului. Marzio hotărăște să păstreze zilele de marți, deși au continuat să vină mai puțini bătrâni, doar prietenii cei mai buni ai Nunziei, și i-a numit “Detectivii de marți”.

  Inițial discutau cărți, apoi fosta lui colegă de liceu și în secret dragostea lui, detectiva Angela Dima împreună cu colegul ei Caruso le aduce un dosar cu un caz vechi, un caz rece. În discuțiile lor membrii, detectivi onorifici, identifică niște lacune și vin cu idei foarte bune. Criminaliştii găsesc astfel noi dovezi și cazul se rezolvă. Asta le ridică nu numai gradul de încredere în propria capacitate, dar le asigură și respectul detectivilor.

  Și intervin crimele ….

  Într-o dimineață Angela îl duce pe Marzio să-l întâlnească pe Lorenzo, un fost elev, care nu voia să vorbească cu nimeni după tragedia prin care trecuse. Fericit că-l vede pe fostul lui învățător Lorenzo îi povestește cum un tip mascat a intrat în casa lor și i-a sedat pe el și părinții lui. Când și-au revenit erau legați și cu un căluș în gură. Tipul mascat a pus pe jos o clepsidră și i-a cerut lui Nicola, tatăl, să aleagă între soția lui Lucia și copil. Timpul alocat deciziei era cât se scurgea nisipul din clepsidră -1 minut. Lucia își obligă oarecum soțul s-o aleagă pe ea să salveze băiatul, mascatul o împușcă și-i lasă pe cei doi legați, pleacă nu înainte de a-i spune ceva lui Nicola. Acesta speriat și disperat se aruncă de la etajul șapte, pe Lorenzo încă legat și în șoc îl găsește poliția. De-a lungul mai multor discuții copilul îi povestește lui Marzio tot ce-și amintește inclusiv ce i-a spus ucigașul tatălui său :

“Tu știi de ce am făcut-o. Ține minte că nu eu am ucis-o. Ci tu ai fost.”

  A doua crimă este și mai ciudată. Criminalul sedează trei victime pe Silvana și părinții ei. Același scenariu, aceeași clepsidră, aceeași alegere imposibilă, și pentru că ea nu o face destul de repede ambii părinți mor, ea va fi internată în spital în stare gravă mai ales psihic. Silvana nu spune nimic nou decât că ucigașul înregistrase totul, văzuse și poliția urmele unui trepied, dar nu va mai vorbi și chiar va încerca să se sinucidă. Nici când polițiștii îi spun ce cuvinte își amintește Lorenzo ea nu acceptă să vorbească. Se temea prea mult și mințea.

  Dar de cine și de ce ?….

 Al treilea eveniment se întâmplă într-o localitate apropiată, în casa fostului polițist Pateri. Acolo, ucigașul cu clepsidră îl împușcă pe el și pe copiii lui, Elena și Ricardo.

  Locuri diferite, persoane diferite, dar același ucigaș cu același mod de operare. Presați de șefii lor, nervoși că nu găsesc nici un indiciu care să lege victimele, Angela și Caruso îi dau dosarul lui Marzio să-l discute cu cei din clubul lui. Ei vor observa vârsta victimelor, vor afla că au fost la aceeași facultate. Angela cere lista tinerilor din acel an de la facultatea de drept și află că unul din grupul lor se sinucisese. Își dau seama că se întâmplase ceva oribil în trecutul lor, și incidentul fusese ascuns cu ajutorul lui Pateri, tatăl a doi dintre ei. Apoi identifică în lista un nume cunoscut și-i arată lui Lorenzo poze, printre care una cu persoana respectivă mascată, căruia i se văd doar ochii, pe care copilul îi recunoaște speriat. Află și povestea sordidă și realizează că sinuciderea tânărului din grup și jurnalul, trimis de acesta unuia dintre părinți, declanșase masacrul.

  Totul duce în final la identificarea ucigașului. Sincer după ce afli toate amănuntele nici nu-l poți ivinui pe ucigaș, chiar dacă pare oribil să spun asta, pentru că era un om normal, obligat de circumstanțe și de indiferența celor responsabili să –și facă singur dreptate.

  Totul devine clar când cei din club și chiar polițiștii pun în aplicare sfatul dat de Nunzia într-un rar moment de luciditate:

“Cazurile cele mai grele sunt întotdeauna cele mai banale, răspunsul e acolo unde te aștepți mai puțin, ascuns vederii sub un văl de banalitate.”

 Cine este ucigașul? De ce ucide și de ce acum? Ce scria în jurnalul sinucigasului? Ce se întâmplase cu ani în urmă la facultate? De ce înregistra ucigașul crimele ? Cine asculta casetele? Cum își dau seama Marzio și membrii clubului cine este ucigașul?

  Merită să citiți cartea și să parcurgeți cu personajele toți pașii, mai ales că este o poveste interesantă cu multe întrebări și subiecte sensibile.

  Și veți ajunge și voi la concluzia că e: „Păcat că nu se pot acorda mai mult de 5 stele, pentru că povestea este cu adevărat fantastică din toate punctele de vedere: un stil simplu și direct, o intrigă captivantă, un final surprinzător și accente tragicomice care atenuează dramatismul. Minunată, recomandată chiar și celor care nu sunt pasionați de romane polițiste.” (Recenzie, ibs.it)

Recenzii cărți

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Librăria Les Chats Noirs

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu