Mâna care închide ochii, de George Arion – Crime Scene Press – recenzie

Mâna care închide ochii

Autor: George Arion

Crime Scene Press/2020

Număr pagini: 471

“Un nou volum cu Andrei Mladin

În plină pandemie de Covid-19, Andrei Mladin e invitat să scrie o povestire care va fi publicată într-o culegere de proză scurtă din Franța.

În aparență, nimic mai simplu. Condițiile sunt ideale.

Nu pentru mult timp.

Când prietenul lui îl sună din spital rugându-l să aibă grijă de anticariatul pe care-l deține și să onoreze comenzile clienților, Andrei acceptă cu inima strânsă. Și, cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, se pomenește în mijlocul unui complot îndreptat împotriva Președintelui și atras într-o anchetă despre destinul frânt al mai multor tinere.

Cum să mai scrii ceva?

Pe măsură ce presiunea începe să-și spună cuvântul, așternerea cuvintelor pe hârtie devine tot mai anevoioasă iar granița dintre realitate și ficțiune tot mai neclară. Angoasele personajelor se confundă cu angoasele scriitorului, obsedante, ispititoare, tulburătoare. Cum poți evada din propria minte? În cine să ai încredere?

Un adevărat tur de forță literar, conceput de cel mai îndrăgit autor român de mystery & thriller.”

   Am citit cu sufletul la gură noul roman al Domnului George Arion: Mâna care închide ochii. Excelent sau incitant sunt calificative prea mici pentru o poveste, de fapt două, pline de personaje interesante, de întâmplări ciudate, crime, adrenalină, toate în contextual “normalității” de acum, al pandemiei și al răzbunărilor politice. Pe măsura dezvoltării poveștilor autorul creionează portrete și întâmplări din trecut, cu repercursiuni în zilele noastre.

   Autorul reușește o radiografie excelentă a clasei politice, a serviciilor în care se regăsesc și personaje din trecut sau urmașii lor. Și totul este făcut cu  verva și umorul inconfundabil al Domnului George Arion.

  Dar să vorbim și despre conținutul romanului, care îl aduce din nou în prim plan pe Andrei Mladin, îndrăgitul jurnalist-detectiv, din celelalte aventuri scrise de autor.

   Romanul începe cu un Andrei Mladin ușor debusolat, dezamăgit de lumea din jur, de boala care face ravagii, de reacția societății, dar mai ales de faptul că nu poate să scrie și promisese o poveste pentru o antologie străină legată de pandemie.

   Jurnalistul are schițată oarecum acțiunea, câteva idei, chiar personaje, dar nu poate să scrie fraza de început. Blocajul scriitorului este și un pretext de reflecție personală dar și o incursiune în istoria literaturii. Andrei Mladin amintește de alți  mari scriitori care avuseseră aceeași problema, precum Hemingway care spunea:

“Nu-ți face probleme. Ai mai scris înainte și vei scrie și-acum. Tot ce trebuie să faci este să scrii o singură propoziție adevărată.”

   Reușește să scrie fraza de început când este sunat la telefon de prietenul său, anticarul Sorin Pavelescu. Acesta, internat în spital cu covid, îl roagă să expedieze clienților coletele pregătite la anticariat.  Discuția cu Sorin, un erudit, îl determină pe Andrei să facă o nouă incursiune în istoria literaturii, să ne vorbească despre scriitori și opere ale literaturii române și universale. O adevărată lecție de literatură, istorie, cultură!

   Și de aici pornesc cele două povești, pe de-o parte cea imaginară, pe de altă parte cea reală, ale lui Andrei Mladin, povești care se întretaie, se întâlnesc, se despart, merg în paralel, totul cu multă măiestrie și atenție pentru detalii.

  Să vorbim întâi despre  povestea imaginară a lui Andrei Mladin, poveste care se va concretiza într-un roman.

   Un tânăr agent Richard, bine văzut și apreciat în agenție, este trimis după o acțiune epuizantă, sub acoperire, în alta, de astă dată la o clinică unde va putea și să se odihnească. Acceptă fără ezitare pentru că i-o cere mentorul lui, omul pe care-l aprecia foarte mult, care fusese pentru el ca un părinte și un prieten apropiat, și care știa că se făcuse agent sperând că va descoperi la un momendat vinovatul pentru moartea unchiului său, un foarte bun agent la rândul lui.

La clinică are sarcina de-a urmări un cercetător chinez Li Wei, venit de la Wuhan.

Primul șoc; clinica și chiar medicul semănau cu cea în care fusese internat, după episodul renunțării la vioară.

   Ceilalți din grup, de naționalități diferite, spioni sau poate nu, voiau sau nu, rezultatele chinezului. Iar rusul avea același nume cu cel pe care unchiul său vrusese să-l ajute în misiunea în care murise.

   Zile de discuții povești cu aceștia, tatonări, îi cere mentorului său să cerceteze personajele, care vor începe să moară unul câte unul. Aparent pentru că aflaseră secretul chinezului, în realitate pentru că, undeva, un “păpușar” mânuia sforile, vrând să-i distrugă pe toți, chiar și pe Richard, pentru a-și acoperi amestecul și trădarea în moartea unchiului acestuia.

  Totul începuse în locul de întâlnire, un local unde mai existase un protagonist pe care nu-l cunoștea nimeni. Și totuși rusul îi lasă  o poză făcută de barmanul localului, unde spre stupefacția lui îl vede și-l recunoaște pe personajul ascuns, dându-și seama că glonțul care-i ucisese unchiul nu era al unui dușman.

  Dar ajunge să facă cunoscută rezolvarea puzzlelului sau va rămâne în spitalul în care ajunge aparent cu covid?

  Undeva, într-un loc secret, trei “păpușari”, trei șefi de servicii din lume, își povestesc ultimele evenimente, fiecare a pierdut câte un agent la clinică. Va reuși “păpușarul principal”, mentorul lui Richard să le impună povestea lui țesută cu măiestrie ca o adevărată pânză de păianjen?

Veți vedea citind cartea!

Și acum povestea reală prin care trece Andrei Mladin, între etapele scrierii romanului.

   Conform promisiunii merge la anticariat, expediază coletele și când să plece se trezește în mijlocul unor lupte și împușcături, mașini lovite, geamurile și ușa aticariatului distruse, oameni amenințați cu pistolul chiar uciși, și peste toate președintele țării lovit și căutat de oameni înarmați.

  Andrei își aduce aminte de camera secretă a anticarului, care avea o ușa de fier și o intrare în tunelul de sub clădire, prin care se putea ajunge la câteva case distanță de prăvălie, chiar aproape de locuința lui.

  Așa că îl va salva pe președinte și-l va trimite cu Ava, prietena și colega lui, într-o locație sigură. Cum? Citiți cartea și veți vedea!

  “Vizitat” de o fostă “eminența cenușie” a securității, care de fapt conducea și acum o grupare secretă, nu le poate da informații, cu toate amenințările lor.

  Președintele își va relua funcția, cei vinovați vor fi prinși și pedepsiți, iar Andrei va face ordine în anticariat, bucuros că nu fuseseră distruse cărți.

  Dar dintr-o carte  cad câteva pagini  scrise de tatăl anicarului, în care povestește cum în perioada lui Stalin își ajutase un fost angajat. Logodnica acestuia Mina fusese violată sub ochii lui de doi soldați ruși beți, pe care el îi împușcase.

  Bătrânul Pavelescu îl ascunsese în tunel și-l ajutase până ce se spânzurase.Atunci îl înmormantase în tunel, la baza zidului pe care acesta scrijelise Mina-numele iubitei, moment în care făcuse o altă descoperire macabră, despre care însă nu mai povestește.

   Andrei și Ava, curioși, sapă în tunel și cheamă în final poliția, care mai descoperă 5 cadavre de femei tinere, ucise în același mod prin strangulare. Dar cadavrele sunt din anul 1949, și chiar dacă le identifică cu ajutorul unui articol, poliția clasează cazul.

   Și totuși curiozitatea jurnaliștilor își spune cuvântul, vor căuta cazuri și morți asemănătoare, vinovați judecați și nepedepsiti, chiar eliberați, dar dispăruți efectiv.

Vor descâlci lucrurile aflând niște adevăruri și fapte halucinante.

Veți afla povestea citind cartea.

   Sunt multe personje despre care merită să citești sau să scrii o carte, cum este și cel al mătușii Varvara, a cărei poveste sugerează titlul romanului.

Dar ce se va întâmplă cu Andrei Mladin, care ajunge și el în spital cu Covid?

Citiți romanul și vă veți lămuri multe lucruri.

Felicitări Domnului George Arion pentru încă un roman cu povești fabuloase!

Iată și  câteva păreri avizate:

“Eroul este un amestec de Sam Spade și Marlowe, superman flegmatic și Don Juan pe cât de păgubos, pe atât de invincibil.” (Dan C. Mihăilescu)

„… nu poți scoate cărți din ține dacă n-ai înghițit în prealabil câteva biblioteci. Un sfat cât o carte, sau cât mai multe cărți. Chapeau, domnule George Arion.” (Ani Bradea, „Tribună”)

„George Arion dovedește, încă o dată, că literatura polițistă este în mod esențial și înainte de orice altceva, literatură.” (Caius Dobrescu)

„George Arion – un autor emblematic al policier-ului românesc.” (Jean Harris)

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Despre autor

  “GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci.
Absolvent al Facultății de Limba și Literatură Română din București – 1970.
În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers’s Club.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se eplică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste.
Proză mystery & thriller
Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrală Andrei Mladin) – 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016.
Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană.
A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999).
Cetățean de Onoare al orașului Tecuci.
În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.”

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Mâna care închide ochii de George Arion – Crime Scene Press – recenzie