,,Clara are 12 ani, e timidă, pistruiată și se luptă cu toate problemele tipice adolescenților. Într-o zi îi apare în cale o pisică. Uriașă, ciudată, cu ochi galbeni, arzători. Așa descoperă fata că are puteri extraordinare, printre care și aceea de a comunica cu animalele… Numai că în noua ei viață plină de magie trebuie să o înfrunte pe cumplita Chimera. Cum o să învețe Clara să-și stăpânească noile puteri pentru a-i face față teribilei vrăjitoare?,,
Curioasă din fire și cu un titlu care m-a atras și pe mine nu doar pe copii, am vrut să descopăr aventura micuței vrăjitoare. Un ritm alert, întâmplări ciudate pentru tânăra adolescentă, descoperirea pe rând a puterilor sale, dar și al pericolelor care o pasc, fac din cartea aceasta o lectură captivantă atât pentru cei mici cât și pentru cei mari.
Totul începe cu o pisică imensă care îi blochează Clarei calea de acces pe scări și cu un atac asupra tinerei.
,,Era cea mai mare pisică pe care o văzusem vreodată. Mare și neagră ca labradorul prietenului meu Oscar. Ochii ei galbeni străluceau ca două neoane în penumbra scării de la subsol.
-Aaaa…pisico? Pot să trec, te rog?
Nu s-a clintit nici măcar un milimetru.
Știu că nu sunt cea mai curajoasă fată din lume, însă de data asta mi-era mai frică de profa de mate decât de pisică. Am tras adânc aer în piept și am început să urc treptele în grabă.
Pisica a sărit. Nici într-o parte, nici în spate, ci drept pe mine. M-a izbit în piept și în nas, atât de rău că timp de o secundă n-am mai văzut alceva în fața ochilor decât blana neagră. Mi-am pierdut echilibrul, am căzut și am aterizat la baza scărilor, întinsă pe spate, cu bicicleta și pisica grămadă pe mine.
Cu o mișcare fulgerătoare și-a lăsat laba să cadă și i-am simțit ghearele julindu-mi pielea dintre sprâncene, chiar deasupra nasului. Mi-a dat imediat sângele-simțeam cum mi se scurge pe nas-,și a trebuit să clipesc de câteva ori ca să nu-mi între în ochi.”
Când mama Clarei a văzut zgârieturile și când a auzit ce s-a întâmplat, a început să plângă. Febra de pisică s-a instalat și tratamentul medicului nu a dat roade. Singura salvare era sora mamei care trăia în altă parte. Clara, convinsă că va muri după cât de îngrijorată era mama, va pleca la mătușa Isa. Într-o pădure, departe de civilizație, rudimentar, trăia Isa, sora vrăjitoare a mamei. Aceasta era înconjurată de diferite viețuitoare de care avea grijă. După leacul, care a constat în venin de broască râioasă și scuipat de șarpe, Clara s-a vindecat și s-au întors la civilizație, dar pentru o perioadă scurtă.
Clara a observat cum un șoricel a apărut la ea în penar și era rănit. Aceasta l-a ajutat. Ciudat nu? Când se întoarce de la școală împreună cu prietenul său Oscar, vor nimeri într-o ceață densă și iarbă înaltă, deși ei erau pe traseul lor, unde era doar betoane și clădiri. Din ceața care s-a deschis ca un tunel va apărea o formă ciudată…nu era ființă umană, după părerea fetei. Era o femeie cu aripi care se înălțau la unu sau doi metri deasupra capului ei, și o făceau să pară gigantică, deși era de statura Clarei. Capul îl avea mic ca a unei păsări, cu barbie lunguiață, un nas ascuțit și proeminent care semăna cu un cioc. Ochii ei galbeni s-au fixat asupra fetei și au chemat-o la ea, aproape vrajind-o.
Ciudat, și pentru a două oară Clara va scăpa din pericol, de data această o va ajuta chiar pisica care îi dă coșmaruri în somn.
,,O umbră neagră s-a aruncat asupra îngerului, scoțând un urlet sălbatic de pisică în atac, și am simțit iarăși acel miros de alge umede care însoțea pisica uriașă. Îngerul s-a dat câțiva pași înapoi, apărându-se cu mâinile, care aduceau a gheare, deoarece unghiile erau de două ori mai lungi decât degetele. Pisica s-a năpustit asupra lui. Amândoi au scos aproape același țipăt ascuțit, și o cascadă subțire de sânge a țâșnit în aer și a format un nor de picături roșii, minuscule.
În clipa aia, Oscar m-a tras brutal spre el; am căzut amândoi într-un talmeș-balmeș de roți de bicicletă, brațe și picioare.
-Atenție! a urlat el.
Un camion s-a ivit din ceață, îndreptându-se fix spre noi. Faruri, zgomotul unui motor disel, scârțâit de frâne. Am scâncit, un țipat mic de groază, și m-am rostogolit într-o parte cât de repede am putut.”
De data aceasta vizita la mătușa Isa este imperios necesară. Clara va afla că este o vrăjitoare de pădure. Mama sa o va lăsa în grija mătușii pentru a învață tehnicile de autoapărare a vrăjitoarelor. După șocul de a fi aflat că este o vrăjitoare și că pe urmele ei este o vrăjitoare rea,Chimera, lecțiile nu dau roade. Ea nu va reuși să comande cu puterea minții anumite animale…dar ceva tot va fi în stare să facă.
Printr-un vicleșug Clara va fi ademenită afară din casă și Chimera îi va pune o zgardă de fier în jurul gâtului și îi va lega mâinile, apoi o va duce printr-un tunel de ceață. Voința fetei va fi mai mare și prin puterea minții va alung vrăjitoarea cea rea, doar că, va rămâne într-o beznă totală neștiind unde să se îndrepte. Și de această dată va apare pisica și va stă cu ea până o va găsi mătușa Isa.
Chimera va trebui pedepsită pentru ce a făcut, iar singura care poate depune mărturie și acuza este tânăra Clara. Va reuși ea să se impună în fața unei vrăjitoare care a scăpat prin vicleșug de fiecare dată de acuze?
Pentru proces este nevoie a porni către Cazanul Corbilor și consiliul lor de vrăjitoare. Procesul va începe, dar Clara din victima va fi acuzată de către Chimera că minte și va trebui să treacă câteva probe imposibile pentru ea ca tânără vrăjitoare neexperimentată. Dacă nu va trece proba Focul Cerului, proba Focul Apelor, proba Focul Pământului și proba Inima Focului, și nu va dovedi că spune adevărul, Clara riscă să devină sclava Chimerei și să o ducă cu ea.
Va reuși tânăra noastră vrăjitoare imposibilul? Va reuși să își mai revadă mama și pe prietenul Oscar?Rămâne să descoperiți voi toate peripețiile prin care va trece Clara.Vă dau un sfat – nu cedați niciodată fără măcar a fi încercat!
Mica vrăjitoare de Lene Kaaberbol – Editura Paralela 45 – recenzie
View Comments
Frumoasa poveste!
Multumesc de recomandare
Multumesc pentru recomandare!