,,Un vânt înghețat a scuturat jaluzelele de la geamuri și a adus în camera miros de păcură, gudron și apă sărată. Apoi, din senin, un proiectil cu pene a coborât în picaj de-a lungul fațadei, a zburat peste parapetul balconului și a țâșnit înăuntru prin ușa deschisă.

Era o pasăre răpitoare, una nu foarte mare, dar între pereții albi ai camerei părea enormă. A încetinit și și-a făcut evantai coada cu pene în întregime deschise la culoare, cu excepția varfurilor, negre ca cenușa. A rămas o clipă în aer, bătând din aripi, apoi s-a îndreptat spre mine. Am ridicat brațul instictiv, iar pasărea a aterizat stângace pe încheietura mâinii.

Într-o gheară ținea ceva. O bucățică de hârtie îndoită, pe care mi-a întins-o cu insistență, scoțând țipete autoritare.”

,,Nu era ceva neobișnuit că cerul să se întunece cu jumătate de oră înainte să apună soarele, dar tentaculele de ceață care înaintau…Parcă ar fi căutat ceva. Una dintre ele s-a înfășurat în jurul piciorului lui Oscar, care și l-a ridicat instinctiv.

-Scârbos! a exclamat.

Cerul negru s-a deschis și, cu un bubuit surd,din el a țâșnit un fel de săgeată albă. Am privit-o, cu gura căscată. Era de fapt un stol uriaș de păsări.

Ce e cu…? a început Oscar.

Dar n-a apucat să termine întrebarea.

Prima pasăre l-a izbit în piept și l-a făcut să dea câțiva pași înapoi, clătinându-se. Apoi aerul s-a umplut de pescăruși cu ochii roșii și ciocul galben cu pete roșiatice, care țipau, dădeau din aripi și clămpăneau.”