Moarte pe Marea Roșie – C.L. Miller – Editura Litera

Moarte pe Marea Roșie – C.L. Miller – Editura Litera

Titlu: Moarte pe Marea Roșie

Autor: C.L. Miller 

Editura Litera

București 2025

Nr. pagini – 354

Traducător: Mihaela Serea

Colecție : Buzz Books

 

  Pentru iubitorii stilului Agatha Christie, această carte vine să completeze povestea și aventurile doamnelor de la Agenția Lockwood Antique Hunter, Freya Lockwood și mătușa sa Carole, cu care cititorul s-a familiarizat în volumul anterior, Crimă în lumea anticarilor.

  Recunosc, nu mă număr printre cei care au citit romanul anterior din această mini-serie, motiv pentru care am întâmpinat câteva dificultăți în ceea ce privește reținerea numelor și a ocupației unora dintre personaje, mai ales că povestea începe oarecum în forță, cu dispariția unui tablou dintr-un muzeu și descoperirea unui cadavru care pare să aibă legătură cu acest furt.

   Pentru a dezlega acest mister, Freya și Carole se îmbarcă pe o croazieră de lux care are drept tematică vânzarea obiectelor de artă și expoziția colecțiilor de antichități. Cele două speră ca astfel să identifice nu doar tabloul în cauză, ci și alte opere de artă sustrase anterior și care nu au fost identificate până în prezent. La baza acestor acțiuni investigative se află jurnalul lui Arthur Crockleford, mentorul Freyei, care, în calitate de recuperator, obișnuia să își noteze suspiciunile și posibilele piste pentru piesele furate pe care își dorea să le restituie proprietarilor de drept.

  “- Nici gând. Am venit aici să vânez un tablou furat și să dau de urma unui hot. Apoi mi-am dat seama că totul are legăturà cu legendarul Colecţionar, pe care Arthur a vrut în mod clar să-l găsesc. Și tu vrei să stau ascunsă când sunt atât de aproape de ţintă?

Observând că se uita la rană, am insistat: Chiar și cu asta… Nu mã opresc.”

  Miza crește căci se zvonește că pe vasul ce navighează pe Marea Roșie, trecând prin canalul Suez, se află și Colecționarul, un comerciant enigmatic care se ocupă cu traficul de opere de artă.

   Cartea încearcă să clădească suspansul pas cu pas folosind elemente de investigație accesibile, relativ prietenoase, căci stilul autoarei vizează o abordare diplomată, nicidecum una agresivă, malițioasă sau intruzivă. Accentul cade uneori pe conflictul moral generat de furt versus imagine publică sau demascare fără a crea disconfort general.

  Detaliile pe care se bazează intriga, respectiv ideea cu antichitățile furate, jurnalele mentorului decedat, expoziţia de pe vas, creează un fundal interesant și menține curiozitatea celor care își doresc să afle cine este vinovatul, cine minte și cât de departe se întind rețelele de trafic. Crima nu lipsește din peisaj căci activitățile ilicite extrem de costisitoare necesită păstrarea anonimatului cu orice preț.

  “Lăsă cuvintele să atârne în aer în timp ce intrau într-o sală mai mare, dar fără mai multă lumină decât precedenta. Aceasta avea vitrine de sticlă pe laturi şi în centru. Conţineau sicrie și obiecte funerare, tematica fiind decorarea mormintelor în Egiptul antic. Însă nu avea timp de admirat expoziţia. Prea multe colțuri întunecate în care adversarii s-ar fi putut ascunde.”

  E o carte care pretinde de la autor un grad ridicat de atenție, căci personajele de pe vas sunt destul de numeroase și scenariile prin care Freya și Carole ne poartă pentru a descoperi cine este colecționarul, pot crea confuzie. De asemenea, în anumite momente, descrierile de antichități sau traseele istorice din spatele provenienței acestora, mi-au părut mult mai detaliate decât era cazul, încetinind acțiunea poveștii.

   Recapitulând indiciile, Freya realizează că obiectele expuse la bord nu aveau cum să ajungă acolo decât prin intermediul cuiva cu acces direct în sfera achizițiilor și a transportului logistic. Pornind de la această idee, devine doar o chestiune de timp până realizează cine este cu adevărat Colecționarul.

   Confruntarea finală este tensionată, dar abilă. Criminalul este ademenit cu o piesă rară, demascat, crimele oprite, iar croaziera etichetată ca fiind de fapt un paravan pentru traficul de antichități.

   “Egiptenii credeau că auriul era culoarea zeilor. Învelirea unui corp într-o asemenea grandoare exprima dorința ca omul să dobândească un statut divin în viața de apoi. Nu-mi venea să cred că mă aflam atât de aproape de o antichitate neprețuită ca aceasta. O ființă umană, m-am corectat. Locul ei nu era la o licitaţie pe piața neagră; ar fi putut face parte din una dintre cele mai frumoase colecţii muzeale de istorie egipteană.”

   Un roman plin de suspans și de scenarii investigative, care oferă pas cu pas o imagine despre modalitatea prin care Freya și Carole reușesc să demaște criminalul. Probabil l-aș fi apreciat mai mult dacă eram deja familiarizată cu personajele încă din romanul anterior și dacă abordarea ar fi fost pe alocuri mult mai tăioasă.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți