Mrejele focului – Daniela Faur – Forţe ale naturii vol 2 – recenzie

Mrejele focului

Autor: Daniela Faur

Editura Pavcon, 2018

Număr pagini:  276

Seria Forţe ale naturii – Moartea vie, Mrejele Focului

   Nu demult vă prezentam primul volum din seria Forțe ale Naturii și pe autoarea Daniela Faur. Vă spuneam că am avut o surpriză citind Moartea vie. Autoarea a continuat să mă surprindă în continuare cu al doilea volum „ Mrejele Focului”.

   Dacă în primul volum comparam scriitura Danielei cu al autoarei Amanda Quick, de data aceasta trebuie să spun că Daniela îmbunătățește stilul fantasy-romance, acesta devenind mai alert și palpitant. Aventura personajelor purtătoare de elemente fantastice prin asocierea unor puteri cu pământul, apa, aerul și focul ne este prezentată sub formă de acțiune și mister. Ne sunt dezvăluite mai multe secrete, dar și personajele  din spatele  acțiunilor negative. O surpriză care iese la iveală în luptele dintre bine și rău. De data ceasta exprimate prin focul care era de partea răului și celelalte elemente care erau ușor dezbinate de o istorie cunoscută parțial.

   Lupta pentru putere există dintotdeauna. Setea de putere și dorința de a face rău  scoate la iveală răbdarea cu care este înzestrată o persoană și plăcerea de a manipula pe oricine pentru ați atinge scopul. Inclusiv membrii familiei.

   „Moartea vie  – este o înlocuire a memoriei cu alte așa-zise amintiri. I s-a inoculat o altă realitate, despre ea și cei din jurul său.”

   Vă povesteam de familia Eric-Ema-Mona. O familie despărțită cinci ani prin înșelăciune. În încercarea de a reveni o familie unită și fericită apar noi piedici. Secrete bine ascunse de foarte mulți ani. Membri familiei, pe care crezi că-i cunoști se dovedesc dușmani, manipulatori, oameni fără suflet.

   În Moartea vie, Mona este răpită și se încearcă o transformare a elementului ei nativ ”pământ” în „foc”. Tânăra este cuprinsă de Mrejele focului și duce o luptă interioară. Această luptă între elementele existente în corpul ei este o luptă simbol dintre bine și rău. Între puritatea renăscută din pământ și setea de putere și distrugere a focului.

„ Lacrimi îi șiroiau pe obrajii fierbinți, îmbujorați de cursa nebună din care doar ce se oprise. Își duse genunchii aproape de piept, petrecându-și brațele în jurul picioarelor, și se legănă apoi în față și în spate, alinându-și singură durerile.

Trupul i se relaxă, dar mintea nu-i oferi recrearea de care avea atâta nevoie. Cele două glasuri, de înger și demon, se confruntară din nou în interiorul ei. „

   Subiectul este același, personajele sunt aceleași. Ce apare nou în volumul doi al seriei este elementul surprizei. Moartea din  prezent și moartea din trecut, descoperirea unor vechi întâmplări care au schimbat istoria nativilor și au dezbinat nativii celor patru elemente fantastice.

„Călătoria în trecut îi dădu  lui Eric existența peste cap. În ultimii cinci ani se obișnuise cu acceptarea unei alte realități care-i dovedise că lumea nu mai era așa cum o știa el în copilărie. Curcubeiele și praful magic de zâne, imaginile despre viața în roz pe care le întipărise chiar și Monei, în copilăria ei, se risipiseră și el se trezi într-o lume anostă, rea, meschină. O lume condusă de egoism și interese josnice, care-l lăsa, pe ne-pusă masă, fără soție și fără iubire. De la dispariția Emei, Eric primise suficiente lecții de viață. Toate sentimentele sfâșietoare îi încercaseră sufletul. Era convins că nimic nu-l va mai mișca și nu-i va mai dărâma universul.”

Cine putea să-l dezamăgească așa tare dacă nu cineva apropiat?

Cine moare și ce urmări au aceste morți care nasc noi dorințe de răzbunare.

   După multe pericole și lupte. După ce au descoperit secrete dureroase aceștia decid să se întoarcă în satul natal, Harmonie. Iris, protectoarea nativilor este deja acolo. Se pregătește de o posibilă luptă între foc și celelalte elemente, dar ce se va întâmpla cu David? Iubitul Monei, nativ al focului, care nu este obsedat de puterea elementului cu care s-a născut.

  Mrejele Focului este o carte care te ține captivat, prins în acțiune și în noutăți de la început până la sfârșit. O carte fantastică, scrisă lejer, fără pretenții. Nu este o carte care să ofere bătăi de cap. Se poate citi la cafeaua de dimineață sau în zilele ploioase, într-o zi liberă. Te face să-ți dorești să nu o lași din mână până nu o termini.

   La fel ca în primul volum, nu am întâlnit nimic care să-mi displacă. Simplitatea cu care scrie autoarea îți oferă o lectură plăcută, fantastică și palpitantă. O poveste pe care am îndrăgit-o chiar dacă genul fantasy nu e unul dintre preferatele mele.

  Simt că dacă aș scrie mai mult despre această serie aș strica plăcerea lecturii. Sunt convinsă că cititorii deja au aflat suficient despre serie încât să știe dacă Forțe ale Naturii va fi pe placul lor. Aștept cu nerăbdare continuarea.

Recenzii cărti fantasy

Daniela Faur –  Forţe ale naturii

Autori români