Moartea vie – Daniela Faur – Seria Forte ale naturii – recenzie
Moartea vie – Daniela Faur – Seria Forţe ale naturii – recenzie
Moartea vie
Autor: Daniela Faur
Editura: Pavcon, 2016
Număr pagini: 263
recenzie
Seria Forţe ale naturii – Moartea vie, Mrejele Focului
Despre autoare şi cartea Moarte vie / Seria Forţe ale naturii> Daniela Faur – născută şi crescută în Reșița, stabilită în Timișoara în urma cu 14 ani, când a început cursurile Facultății de Jurnalism din cadrul Universității de Vest. Jurnalismul a fost un ideal pus în practică pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Și-a cultivat totuși în acest mediu pasiunea pentru citit și pentru scris, deprinse încă din copilărie. Își aduce aminte cu drag de caietele pe care le umplea cu povești fantastice în lungile vacanțe de vară, povești uitate în podul bătrân al casei bunicii. În decembrie 2016 debutează cu primul volum al seriei Forțe ale Naturii – Moartea vie, roman început în 2013. În momentul de față a apărut și cel de-al doilea volum al seriei – Mrejele Focului. Autoarea lucrează intens la ultima parte a trilogiei. Iubește cărțile fantastice și thriller cele care te țin ca pe jar de la prima până la ultima pagină. Are o fetiță de 5 ani despre care spune că i-a arătat o nouă dimensiune a iubirii. Ea e izvorul de inspirație și muza Danielei .
Am început să citesc „Moartea vie” într-o perioadă aglomerată. Apucam să citesc câteva pagini și eram întreruptă. Am renunțat la lectură până în momentul în care am reușit să citesc fără a fi întreruptă sau să mi se închidă ochii de somn.
Lectura acestei cărți a fost o surpriză plăcută. Încă o dată mi s-a demonstrat că nu trebuie să judeci o carte după genul în care e încadrată sau după copertă. Nu sunt cititoare a genului fantasy, de aceea am avut o surpriză parcurgând pagină după pagină. Nu aveam certitudinea unor elemente fantastice, care întârziau să apară. Mici indicii despre anumite puteri supranaturale, puține, suficiente pentru a crea un mister asupra filelor parcurse. Pentru a te întreba ce ascund personajele. Citind acest roman aș putea compara stilul lejer, profund, analitic cu cel al autoarei Amanda Quick.
La începutul romanului ai impresia că lectura merge pe două planuri. Ne sunt prezentate două familii.
Prima familie este formată din Ema, Robert și fiica lor Maia, de patru ani, iar din a doua familie face parte Eric, fiica lui-Mona, de aproape optsprezece ani și Ema – soție și mamă, dispărută de cinci ani din viața lor. Fiecare familie pare sudată, ancorată în normalitate, lovindu-se doar de întâmplări cotidiene, ciudate sau mai puțin ciudate.
Pe parcursul lecturii povestea se leagă, descoperim atât elementele fantastice cât și legătura dintre cele două familii.
Ema este femeia dispărută din viața lui Eric și a Monei. Surprinzător, asta pentru că în amintirile lui Eric și ale Monei, exista atât de multă dragoste încât să le ajungă pentru mai multe vieți.
Privitor la elementele fantastice acestea apar ca puteri supranaturale ale protagoniștilor acestei povești sub forma de apă, aer, pământ și foc. Există un loc, Harmonie, în care fiecare purtător al acestor puteri magice trăia pașnic. Doar purtătorii puterii focului voiau să pună stăpânire peste ceilalți purtători. Așa s-au îndepărtat de locul magic și s-au dezbinat între ei. Căsătoriile se făceau între cei ce erau de același fel în puteri, pentru a lua naștere putere pură. Foarte rar se căsătoreau cei cu puteri diferite. Așa era și în cazul lui Eric cu Ema. Iubirea nemărginită dintre apă – Eric și aer – Ema, aduce pe lume pe Mona – pământ.
Ce s-a întâmplat cu această iubire? De ce face parte acum Ema din altă familie? Cine sunt membrii celeilalte familii?
Este clar că femeia a fost răpită și dacă vă întrebați cum de nu-și amintește nimic din perioada dinainte de răpire, aici ne explică autoarea. Totodată această explicație ne oferă și legătura cu titlul cărții.
„Moartea vie – este o înlocuire a memoriei cu alte așa-zise amintiri. I s-a inoculat o altă realitate, despre ea și cei din jurul său.”
„– Ha, ha, ha, făcu David într-un final, cu zâmbetul pe buze, fără a i se alătura însă Monei în râsu-i frenetic. Cât ești de comică. Credeam că eu sunt cel cu simțul umorului.
– Trebuie să recunoști că a fost amuzant, îl provoacă Mona.
– Amuzant, zici? Daaa, de râs de-a dreptul. Știi cum se spune. Toți taurii vor să fie Dumnezeu. Din păcate, Dumnezeu este Berbec. „
În spatele acestei povești descoperim dragoste, romantism, zodiac, umor, realism și fantezie.
Mi-a plăcut „Moartea vie” pentru că este citibilă. Nu se face exces de cuvinte pompoase sau inventate pentru a ieși din tiparul clasic al fantasticului. Frazele cu subînțeles sunt rupte din viața de zi cu zi, prezentându-ne câteodată răutăți din partea străinilor, alteori teatrul membrilor familiei cu scopul de manipulare.
„ – Sunt doar visătoare, spuse Mona.
– Nu, nu ești doar atât. Și chiar dacă ai fi, nu e un lucru mic să îndrăznești să visezi. Totul începe cu un vis. Apoi, cu pași mărunți, cu dorință, încăpățânare, perseverență și muncă, ajungi acolo unde ți-ai propus : în locul de vis, pe tărâmul parcă ireal al imposibilului devenit posibil. Și tu, parcă te și văd, vei sta jos pe iarbă și vei culege flori, alături de fetița ta, care-ți va face o coroniță împletită. „
Așa vorbește David, noul iubit al Monei despre vis.
În Universul creat de Daniela Faur, se duce o luptă între bine și rău. O luptă fantastică, dar plină de umanitate. Acolo unde de multe ori ai impresia că nu e nimic, și, totuși, există vis. O lume imaginară care ajută balanța vieții să mențină un echilibru.
Ce se întâmplă în această luptă a FORȚELOR NATURII, o luptă între două familii și nu numai- veți descoperi doar citind această serie. Eu aștept cu nerăbdare să mă reîntâlnesc cu personajele fantastice în volumul doi. Nu vreau să povestesc acțiunea, nici interacțiunea dintre personaje. Ar însemna să povestesc cartea, și această carte trebuie citită, nu povestită.
Mi-a plăcut și mă bucur că nu am întâlnit nimic pe parcursul lecturii să-mi displacă. Daniela poate visa frumos și pentru noi, cei care nu suntem în stare să avem nici măcar un coșmar.
Recenzii cărti fantasy
Daniela Faur – Forţe ale naturii
Interesanta recomandare. Eu chiar sunt fan al genului. 😀 Frumoasa recenzie, Vero! 🙂
Multumesc , Marius! Stiu ca esti fan hard fantasy. Asta e mai soft. Sunt curioasă dacă ti-ar placea
Felicitări pentru recenzia minunată! Daniela chiar este o surpriză plăcută, o autoare talentată.
Asa e , Eva. Multumiri
Interesantă cartea. Felicitări pentru recenzie.
Multumesc, Daiana
Felicitari Vero pentru recenzie!Frumoasa si atractiva!
Felicitari Daniela!
Multumim, Arci!
Felicitari pentru recenzie, Vero! Nici eu nu sunt (neaparat) cititoare fantasy, dar intotdeauna apreciez o poveste buna.
Mulțumiri, Sorina
Nu sunt fan al acestui gen , dar pare foarte interesanta cartea. Merci pentru recomandare!
Cu drag Iasmy
Eu sunt fan al acestui gen de literatura, asa ca vreau sa citesc si eu cartea! Multumesc pentru recomandare, Vero! :*
Ma bucur, Alina
O recenzie exceptionala 🙂 Te felicit, draga Vero!
Merci, Cos!
[…] v-am scris câteva cuvinte în recenziile făcute la seria Forțe ale naturii. Serie formată din Moartea vie și Mrejele focului, la care se va mai adăuga o a treia carte, încă în […]
[…] Naturii se pot bucura de volumul trei. Vă reamintesc că am scris câte puțin despre volumul 1 „Moartea vie”, volumul 2 „Mrejele Focului”, iar acum am reușit să citesc volumul 3” Furia […]